3,277 matches
-
tare. De aceea și frica mea e ambiguă. Undeva la jumătatea fricii m-am revoltat mereu și am ridicat fruntea din țărână. Până atunci șobolan, aveam dintr-odată gust să devin martir. Învingeam șobolanul din mine, dar fără să-i zdrobesc capul. Pentru că în clipa când trebuia să-mi asum întreg riscul curajului meu, când eram gata să merit aureola de sfânt care nu se teme de nimic în afară de Dumnezeu, deodată renăștea șobolanul. Îmi era iarăși frică. Aici în gară, mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a auzit un scheunat de câine. Atunci îmblînzitorii au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe butuc altă cobră și ritualul s-a reluat ca și cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
groază o râpă pe care umblau, în sus și în jos, elefanți orbi. Râpa semăna cu povârnișul plin de ferigi întîlnit în drumul spre pădure. Și toată era plină de omizi. Un strat gros de omizi pe care elefanții le zdrobeau mergând, lăsând în urma lor un mâl alunecos și scârbos care se lățea pe iarbă. Dar pe măsură ce omizile mureau zdrobite ca sub șenilele unor tancuri, altele urcau și coborau, venind din toate părțile sub picioarele elefanților. Mâlul animal se îngroșa, picioarele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fraza aceea care a alungat mulțimea? Când jandarmii au pătruns cu sabia scoasă, Robespierre tocmai semna un apel către secțiunea Sulițelor. El a apucat să scrie numai primele două litere ale numelui său. Lovit de un glonte care i-a zdrobit maxilarul fără să-l omoare, s-a prăbușit peste hârtia care s-a umplut de sânge. Noaptea, pe străzile aproape goale, Robespierre a fost dus la Tuileries, împreună cu Saint-Just, sub escortă. La Comitetul Salvării Publice, unde cu o noapte înainte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a fost înfrînt, și am recunoaște nu ideile, ci conjuncturile. Rechizitoriul a recunoscut astfel un lucru esențial. Că orice negație trebuie dusă până la capăt. Așadar, cineva care a dărâmat o opresiune nu se poate opri la jumătatea drumului. Trebuie să zdrobească această opresiune cu totul. Datoria lui, a unui asemenea om, este mai întîi să nege și după aceea să afirme, să clădească pe ruinele negației sale ceva. Or, toată drama lui Robespierre asta este, în fond. El a fost trimis
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate țipa o femeie disperată. Am aflat că nu poți să ignori toate astea câtă vreme le suporți consecințele. Am înțeles cum se trezește fiara din om și vrea să țopăie victorioasă. Probabil, n-avem nici destulă tărie să-i zdrobim în noi capul de la început, nici destul noroc. Abia când rămânem singuri ne dăm seama și, uneori, atunci e prea târziu. Mi-am repetat însă mereu că răul nu e atotputernic câtă vreme cel care-l suportă speră că răul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ți-a răspuns la scrisori, dar ți-a jertfit totul. Care lucru cântărește mai mult? Eu nu vreau discuție multă. Nu cunosc intențiile dumitale de viitor. Poate visezi o partidă bogată, poate urmărești o situație. N-ai însă dreptul să zdrobești o viață pentru aceste ambiții. ― Mă rog, cum vedeți ieșirea din impas? ― Nu-i decât o singură soluție: să te căsătorești cu Mihaela, pentru a da o legitimare copilului. După asta, ești liber să divorțezi, pentru că o conviețuire împotriva sentimentelor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din casă, așa cum merita, și mai ales cum ar ți cerut nevoia mea de răzbunare, uite, pleca singură, din proprie inițiativă, ca și când voia să mă pedepsească ea pe mine. De ce nu i-am zvârlit în obraz josnicia trădării, umilind-o, zdrobind-o în picioare ca să trăiesc voluptatea răzbunării de care aveam atâta nevoie pentru a-mi răcori sufletul? Acum era prea tîrziu! Trecuseră 27 de zile și 27 de nopți de la descoperirea faptei și timpul acesta îmi măcinase forța. Aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ministerul de Finanțe, acolo unde era Nenișor. Ambiția mea nemăsurată râvnea ca soțul Mihaelei să-mi fie subaltern, întotdeauna la dispoziția mea, nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o, nu!). Voiam, pur și simplu, să-l zdrobesc cu mărinimia mea, numai și numai ca să știe Mihaela de ce sânt capabil. Lucrurile se aranjară exact după placul meu. Am fost numit secretar general la Finanțe unde era titular Popișteanu, bun prieten cu tatăl Ceciliei. Cel dintâi lucru pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai puternică? Pornisem, așadar, pe lume având în centrul ființei, ca trăsătură dominantă, un orgoliu nesăbuit, chiar cinic. Voiam să cuceresc, să îngenunchez viața, să fiu pretutindeni în frunte, fie în societate, fie în dragoste, călcând fără scrupule peste învinși, zdrobind obstacolele care-mi stăteau în cale, subordonând universul persoanei mele pentru a-mi asigura fericirea. Cine ar fi putut să câștige luptând în astfel de condiții, adică de unul singur împotriva tuturor, fără aliați, fără spate acoperit, pe un ocean
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rămășițe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri, cînd veți fi risipiți în felurite țări. 9. Și cei ce vor scăpa din voi își vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară și necredincioasă, și ochii care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scîrbă de ei înșiși, din pricina mișeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urîciunilor lor. 10. Și vor ști că Eu sunt Domnul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Dumnezeu. 7. Vor fi pustiiți între alte țări pustiite, și cetățile lui vor fi nimicite în mijlocul altor cetăți nimicite. 8. Și vor ști că Eu sunt Domnul, cînd voi pune foc în Egipt, și cînd toți sprijinitorii lui vor fi zdrobiți. 9. În ziua aceea niște soli se vor duce din partea Mea cu corăbiile să tulbure Etiopia în liniștea ei; și-i va apuca spaima mare în ziua Egiptului, căci iată că lucrurile acestea se întîmplă!" 10. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
netăiați împrejur; sunt coborîți în locuința morților. Împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse sub capetele lor, și nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în țara celor vii. 28. Și tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiați împrejur, și te vei culca împreună cu cei uciși de sabie! 29. Acolo este și Edomul, cu împărații lui și toți voievozii lui, care, cu toată vitejia lor, au fost așezați la un loc cu cei uciși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe lângă Chambordul dumnealor. Ei bine, clanul Noirot din Lille a revenit pentru zece zile în România, după zece ani, în vara lui 2009, pe tra seul: Bellu (pardon, vizavi, adică, unde habităm noi) - Mogoșoaia - Brașov - Sibiu, Rășinari, Cisnădioara, Păltiniș - Otopeni, zdrobindu-ne, cum vă spuneam, euro scepticismul și, în genere, pesimismul planetar, în ideea că, „voilà, mon cher Dan, soyez d’accord“ că, de-a lungul deceniului cu pricina, România a trecut de la aproape nimic la foarte mult, adică de la CEC
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
evrei s-au convertit la ortodoxie grație lui Ioan Alexandru (botezați acasă la părintele Ioan Buga), sau că părintele Paisie de la Sihla a prezis cu înfricoșare încă din primăvara lui 1990 că, odată cu căderea comunismului, „numai capul șarpelui s-a zdrobit, dar veninul lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea prin coada lui“. Ni se amintește zisa lui Soljenițîn cum că, dacă lumea modernă a relativizat întru deriziune binele, adevărul și dreptatea, atunci e timpul să scoatem frumusețea la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Istoria ne-a învățat că destinul stă prin culise. Trebuie să ne grăbim cu prânzul deoarece stewarzii vor să strângă vesela și s-o "lege". Semn rău. Înseamnă că trebuie să ne așteptăm la un tangaj foarte puternic care poate zdrobi vesela vasului. Până acum nu s-au luat niciodată asemenea precauții. Aceasta ne aruncă într-o stare de excitație nervoasă și mai mare. Nu mai suntem nici măcar melancolici că ne apropiem de finalul croazierei. Toată lumea vrea să pună, cât mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau fără cap, și sfincși mutilați (cumplită trebuie să fi fost furia perșilor când au zdrobit tot ce au găsit pe Acropole, înainte de Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o înconjoară pe zeița Athena, de parcă ar lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să înțeleg cum se naște
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și glume (organizate, mai ales, la New York) la care românii americani suspină și varsă lacrimi, iar "artiștii" veniți din țară, adună ceva dolari, scoțând chiote folclorice. De câte ori întîmplarea a făcut să fiu, fără voie, martor la astfel de spectacole, ce zdrobesc, poate, inimile unor români ce nu și-au mai văzut țara de mulți ani, am avut un sentiment de jenă. Mă deranjează să văd cum e traficat dorul. La micul dejun, Nick îmi povestește despre homeless, "oamenii fără casă", nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
răspunsuri cari mi se pare că ți le storc cum ai stoarce apă din piatră, totuși, primind astăzi scrisoarea ta dimpreună cu Paris-Murcie reîncep din nou, nu pentru alta, // ci numai pentru a-ți spune că îndaratnica-ți tăcere mi-a zdrobit sufletul în așa măsură că opt zile am plâns ca o nebună și acum sufăr și simt tristul rezultat al lacrimilor mele. Ce-ți pasă ție! O știu ș-o simt mai mult decât crezi. Ce să-ți mai spun
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cade condeiul din mână, nu mai pot scrie. Vină-mi de Paști, mi s-ar părea că găsesc o comoară văzîndu-te. Miț iubit, iubit și iubit cum nu mai poate fi om pe lume. Te sărut din tot sufletul meu zdrobit de tine. Veronica {EminescuOpXVI 639} [VERONICA MICLE] 28 martie [1882] 8 oare dim. Domnul meu, Desnădăjduita d-voastră scrisoare abia ieri seara am primit-o. Aș dori să vă răspund cuvânt de cuvânt la toate aserțiunile d-voastră, însă, după cum
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mare și pustiu pentru mine! În aceste momente supreme de hotărâre nu mă sfiesc a-ți aduce aminte, domnul meu, de poziția falsă în care m-ai pus față cu lumea și mai cu seamă de nendurarea cu care ai zdrobit sufletul meu, de nepăsarea cu care ai sfărâmat inima mea. Ai jucat un fals ***, domul meu, pe acest teatru al vieții, față cu mine, m-ai târât fără milă pe povârnișul unei desperate // suferinți, dacă puțin te-ai reculege ai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ce ar fi atras, implicit, menținerea ca justă a concluziei date de Silveșteanu în anchetă, precum și a procurorului din rechizitoriu și a instanței din hotărârea de condamnare. Iar toată lumea ar fi ieșit basma curată. În alte împrejurări, l-ar fi zdrobit pe inculpat să-și recunoască fapta. Acum, se rugau de el să o tăgăduiască. Îl scoseseră de mai multe ori la anchetă, la promisiunea lui că se va conforma dorinței lor. Și tot de atâtea ori îl duseseră înapoi în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Nu-mi doream un studio de mare artist Doar o paletă care să-mi nască un vis. Încep s-adun maci, gălbenele și bujori Să se preschimbe toate-n culori. Le strâng petalele în mâini Până picură ulei și carmin. Zdrobesc cărbune și lapis în mojare Să pot ridica umbre și zări în depărtare, Să presar pe cerul de noapte Toată pirita stelelor furate. Cu palmele de pigmenți pline, Sărut roșul gurii pe hârtie. Încep să-mi împletesc o coadă Și-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănînce din ele. 45. Veneticul și simbriașul să nu mănînce. 46. Să nu le mănînce decît într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă, și să nu zdrobiți nici un os. 47. Toată adunarea lui Israel să facă Paștele. 48. Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
oastea lui. Luptătorii lui aleși au fost înghițiți în marea Roșie. 5. I-au acoperit valurile, și s-au coborît în fundul apelor, ca o piatră. 6. Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. 7. Prin mărimea măreției Tale Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; dezlănțuiești mînia, și ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea nărilor Tale, i-a îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]