23,875 matches
-
le amintesc acum, aici, la rece; abia acum aș fi lubric. Nu m-am înșelat: Maria poate să existe așa cum mi-am închipuit-o. Dar pentru asta, trebuie răbdare, dibăcie, pasiune ; trebuie..." Un pom, plecat pînă la pămînt, troznește cu zgomot, înfiorînd pînă și frigul. Dezorientat, Mihai privește într-acolo. Nu cumva, abia de-acum, de-aici încolo, încep să mă îndrăgostesc de Maria, făcînd o pasiune pentru miezul fierbinte al vulcanului?!..." Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei tot timpul, uitînd de mine și de copil, e cale lungă și, dacă ai făcut-o, acolo să stai!" Telefonul sună prelung, în gol. "Sigur! Țin telefonul închis, să nu fie deranjați; domnul este iritat de cel mai mic zgomot... Ce proastă că ieri, cînd am ajuns acasă, nu m-am dus să scot banii, să deschid proces de divorț!..." Din drumul ei prin încăpere, se oprește, întinde mîna și ia din nou telefonul. "Dar dacă?!..." Chirurgia, vă rog! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pătrund împreună după bar, Iulian se preface că umblă la robinetul pe care nu curge apă, pentru că nu-l deschide și, cu paharele goale în mînă, intră amîndoi în bucătărie. Nina așteaptă, țeapănă, un semn de afecțiune. Speriat de un zgomot venit de pe sală, Iulian iese, ignorînd gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos pe masă, din care, cu dreapta, trage cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plimbatul încet al cercetătorului în jurul mesei cu aparatură, ce-l așteaptă să mai facă o probă, dar care?, cu ce elemente?, în ce condiții?, că le-a epuziat pe toate cele propuse inițial iar concluzia se lasă așteptată încă..." În zgomotul dur al roților în mișcare de la mașinile de torsionare, cu privirea fugară peste femeile ce se agită, Mihai încearcă, în gîndul lui, o comparație cu alte munci, poate chiar din sectorul tehnico-economic, unde, dacă nu pici de oboseala brațelor, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
altul, să doarmă un ceas măcar. Bună... dimineața! salută o voce de femeie, la numai cîteva secunde după ce se aude o bătaie scurtă în ușa care se deschide puțin, cît să treacă un om și se închide la loc, cu zgomot surd. Mihai se întoarce: în fața lui stă femeia din laborator, tunsă scurt, tinerește, cu ochii și mai mari, expresivi, poate din cauza unor cearcăne discrete. Vă rog, doamnă; poftiți! o invită Mihai, gata să se intimideze ca un școlar. Nu, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate de picioare, sub lăzi. Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul, grupa de mecanici curăță zăpada de la roți și din fața cursei. Vreun accidentat, aveți nevoie de ceva? întreabă Paula apărută în ușă, urmată de Cornea. Nu răspunde șoferul. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pufnește Mihai ironic apărăm legea, ori mai precis-zis ne ascundem după ea cînd este cazul și luăm cîte cinci mii cînd ne convine. Mama ei de conștiință hipocratică! Auzi? face Mihai un gest spre fereastra dincolo de care se aude un zgomot tatăl tău, Bujoreanu, se rotește în mormînt... Sfîrșindu-și vorbele, atent la femeia ce-l privește surîzînd ironică, pregătită să-l ia de guler și să-l dea afară, Mihai clatină încet din cap, vrînd să se retragă, cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind ușor, fără zgomot, yala de la ușă, punînd-i piedica. Maria... se precipită el, să nu dea timp de reacție femeii ascultă ce-ți spun; o clipă, te rog ascultă-mă, doar atît: sînt curse, rapide ori directe, care trec o singura dată prin stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și lipicios, Carol își va lua tălpășița din prăvălie înainte chiar ca Wiggins, încă năucit de lovitură, să se ridice de pe linoleumul pe care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se și lovindu-se de mașinile parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
seama nici de efectul pe care îl producea fiecare izbitură a capului lui Dan de marginea de lemn a patului. În schimb, toată lumea, ba nu, tot universul, se concentrase în chestia care pulsa, în senzația că ceva se rupe cu zgomot înăuntru, ca verigile risipite ale unui lanț, pregătind erupția spasmodică a fluturelui alb din pupa lui vâscoasă. Termină exploziv, împingându-și pentru ultima dată penisul aproape amorțit în dosul lui Dan, cu pieptul slab și sfârcurile excitate împinse în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Lia-Maria Pop, ediție îngrijită de Dan Grigorescu și Lia-Maria Pop, Editura Univers, București, 1987. Desiderata (1927) - poezie aparținându-i scriitorului și avocatului american Max Ehrmann (1872-1945). Citatul exact este: Go placidly amid the noise and haste... („Treci nepăsător prin zgomot și prin grabă...“). (n.r.) Încălzitorul de iarnă (n.t.). Aluzie la poemul lui Samuel Taylor Coleridge, The Time of the Ancient Mariner (1797-1799), în care personajul omonim este condamnat să rătăcească prin lume, spunându-le celor pe care îi întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vite sau ca depozit. În nordul Chinei, în regiunile situate în bazinul superior și mijlociu al Fluviului Galben și în Podișul de Loess, populația a săpat în munți grote și a zidit pereți. Aceste case sunt rezistente la foc, atenuează zgomotele, mențin temperatura caldă iarna și răcoroasă vara. Locuințele din grote au avantajul că sunt ieftine și nu ocupă terenuri arabile. Orașele străvechi Pingyao din provincia Shanxi și Lijiang din provincia Yunnan au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înăbușitoare. A vrut să se ridice în picioare, dar înconjurat de coaja oului, n-a putut să-și întindă brațele și picioarele. Înfuriat, Pangu a luat un baltag și a spart oul uriaș, moment în care s-a auzit un zgomot asurzitor. Conținutul limpede și ușor al oului a început să se ridice încetul cu încetul și să se transforme în cer, iar cel tulbure și greu a început să coboare, să se depună treptat și să se transforme în pământ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a luat rămas bun și a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în direcția de unde răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări, din care s-a format un munte înalt. Apoi și-a făcut de mâncare, sprijinind cazanul cu trei bolovani imenși, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ele. Plasarea stâlpilor a fost calculată cu mare precizie. Unii sunt portanți (construiți pentru a suporta încărcătura), alții au rol de echilibrare între pavilioanele și sălile construite la înălțimi diferite. Locul construcției respectă un principiu fundamental al taoismului: fără zgomot, fără cântece de cocoși, fără lătrat de câine. Acesta a fost ales în așa fel încât să valorifice din plin condițiile naturale, inclusiv spațiile dintre stânci au fost valorificate. De pildă, exteriorul sălii Sanguan a fost construit din lemn, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe atunci vedeam cuvinte. Mări de cuvinte pe care le sorbeam cu lăcomie. Îmi amintesc perfect Mașina timpului, un exemplar jerpelit pe care l-am împrumutat de la biblioteca sindicală din Eforie Nord. Îmi amintesc înfiorarea cu care am ascultat deodată zgomotul valurilor, târziu, în noapte, în vreme ce citeam acea imagine pe care n-aș putea s-o uit, a Pământului peste un milion de ani, sub un soare de sânge, în ninsoare, pe țărmul unui ocean cenușiu... Eloii și morlocii născuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu le-am luat, am suit iute la etajul patru și m-am apucat să lovesc cu putere în toc, acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat, înfipsesem dalta în lemn și izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină străduință a mea de-a vedea încuietoarea cedând, s-a petrecut un lucru neașteptat, am auzit înăuntru o voce de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
necunoscut. La vîrsta aia, crezi că totul e pentru totdeauna. După un interval care nouă ni se părea a fi de ore Întregi, cînd eram practic disperați de foame, o auzeam Întorcîndu-se. Noi trebuia să nu facem nici cel mai zgomot, și mama venea trîntind și tropăind În jos pe scări. Ar trebui, cred, să spun lucrurilor pe nume de la Început și să recunosc deschis că mama le cam avea cu trasul la măsea. Asta - și gabaritul ei uriaș - erau motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea fi succedată și de icnete și gemete și chiar și de explozii inexplicabile, ce ne Înfricoșau cumplit. După asta se auzea zgomot de apă care curge șuvoi, apoi, iar, pași pe trepte. Pașii ce urcau nu se auzeau niciodată atît de tare precum cei care coborau. CAPITOLUL 3 Într-o noapte, În timp ce mă uitam pe la CHILIPIRURI, am observat o gaură urîtă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
felinarelor precum apa. Pe lîngă noi, fără să ne vadă, a trecut o femeie urmată Îndeaproape de un bărbat. Au dat colțul grăbiți și au dispărut pe o ușă deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT. N-am să uit niciodată zgomotul făcut de tocurile femeii pe trotuar. Ne-am ghemuit Într-un burlan pînă cînd au intrat Înăuntru și ușa s-a Închis În urma lor. Apoi, luînd-o după mama, am străbătut În fugă suprafața uriașă a pieții, mai exact cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ale copilăriei și posedam doar o cunoaștere superficială a lumii - m-am văzut prima dată Într-o oglindă. Pe ușa de sub tăblița cu TOALETĂ scria, cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI ACEASTĂ UȘĂ ÎNCHISĂ. Și lumea se conforma. După zgomotul apei trase și Înainte ca pașii să urce iar treptele, intervenea mereu barajul unui clic de zăvor tras. În ziua În care s-a pogorît brusc liniștea, mai asurzitoare decît orice clic, dintre apa trasă și pași, mă aflam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Norman, Încă era doar Proprietarul biroului. Îmi luase foarte mult timp să-mi adun curajul de a privi În jos din Balon, În intervalul cît era deschis magazinul. Însă pînă la urmă, Într-o dimineață devreme, am reușit. Neauzind nici un zgomot de jos, decît scîrțîitul tînguitor al scaunului și foșnetul ocazional al hîrtiei, mi-am lipit cu grijă ochiul de marginea Vizorului Special și l-am zărit acolo, la birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]