157,129 matches
-
Ioana Pârvulescu Cele mai frumoase povești nu au autor, nu sînt ale nimănui sau, mai bine zis, aparțin tuturor, spune Jean-Claude Carrière în extraordinara lui culegere : "Gura din umbră vorbește pentru toți. Uriașa popularitate, culmea gloriei este, pînă la urmă, anonimatul". Nevoia de a transmite mai departe un lucru care ne-a plăcut, nevoia de a repovesti
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
nu mor. Dumnezeu cu mila, ce-o ști să facă cu mine. Da, am o fiică, și am un acoperiș. Dar vine rar pe la mine, și-mi ia tot ce am. Și ciorapii din picioare mi-i ia. Matale ce zici de asta? Sunt necăjit și mă doare"... Îi pun bănuțul în mână, și el se tânguie cu lacrimi adevărate și multe, mulțumește cu o recunoștință cum n-am mai văzut. În timp ce mă îndepărtez și traversez spre Lupoaică, încă îi mai
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
Domnule Antonesei, dv. citiți revista pe care o conduceți? l Dacă n-o citiți, vă recomandăm s-o faceți, fiindcă merită. Nu ne referim la Alex Nick Simian, ci la altele. De exemplu, Timpul este printre foarte puținele (ca să nu zicem că e singura) reviste care și-au amintit că la 26 ianuarie Ceaușescu ar fi împlinit 85 de ani (și reia un text difuzat de Europa Liberă în 1978 al dnei Anneli Ute Gabany care analiza sărbătoarea prilejuită în media
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
clientul cel mai fidel al restaurantului" (EZ 1863, 1998, 2); "pitonul, botezat ŤMișuť" (EZ 1938, 1998, 1). Atribuirea de porecle tipic umane intră în aceeași ordine de idei: "Carmol, leul cu față de bețiv"; "ăsta n-are nume, da' i-am zis Carmol, că are față de bețiv" (EZ 3361, 2003, 4). În cazul cîinilor și al pisicilor "comunitare", atribuirea de nume este foarte interesantă, pentru că presupune o impunere treptată (neexistînd un stăpîn unic care să decidă numele) și o acceptare din partea mai
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
chiar cu aluzii literare): Moromete, Grigore, Frusinel și Calistrat. Probabil că persistă și procedeul inspirației din contemporaneitatea politică, întrucît cineva îl prezintă pe motanul Jiji. Sînt interesante și explicațiile legate de atribuirea numelor - "Puricel, deși e fetiță tatăl meu a zis că i se potrivește f. bine numele, ținând cont de sutele de purici care îi avea când am adus-o" - și de instabilitatea lor în uzul afectiv: "el e Toni (oficial), dar i se mai spune Miiii, Bubu, Buba, Tzutzu
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
Constantin Țoiu Iar tactica lor, a chefalilor, mai spunea maiorul, era, cum ziceam, curajul, era îndrăzneala, adică să înfrunte lumea direct, la suprafață, fără ascunzișuri, să se dea ei cumva la fund, unde apa-i mai turbure? nici pomeneală. Degeaba-și aruncau ăi de la mahune năvoadele lor la fund îngreunate cu plumb, dedesubt
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
opri în spatele maiorului, întrebându-l ațâțat: - Nene, dumneata ai prins chefalul?... Maiorul se întoarce cu undița în care se zbătea un guvide, ultimul prins în ziua aceea, și fără a mă privi, ca și cum nici n-ași fi fost de față, zise: - Tu șterge-o, și te du acasă, că te ceartă mă-ta!
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
să se înfoaie că doctorul Azad urma să vină la cină. N-avea decît s-o facă. Lui Dumnezeu îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Cum suna asta în arabă? Mai frumos decît în bengali, își zise ea, căci acelea erau cu adevărat Cuvintele Domnului. Închise cartea și privi în jur, să vadă dacă era destul de curat. Cărțile și hîrtiile lui Chanu erau vîrîte sub masă. Trebuia să le mute, ca doctorul Azad să aibă loc pentru
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
-și ia un pahar cu apă. Trecuse o săptămînă de cînd se căsătoriseră. Ea se dusese la culcare, iar el era încă treaz și vorbea la telefon. Se opri în fața ușii și trase cu urechea. -Nu, spuse Chanu. N-aș zice asta. Nu e frumoasă, dar nici urîtă. Are o față lată, frunte înaltă. Ochii sunt cam apropiați. Nazneen își duse mîna la față. Așa era. Fruntea era înaltă. Dar nu se gîndise niciodată că ar avea ochii cam apropiați. - Nu
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
își duse mîna la față. Așa era. Fruntea era înaltă. Dar nu se gîndise niciodată că ar avea ochii cam apropiați. - Nu e înaltă, nici scundă. Cam de un metru cincizeci și opt. Destul de îngustă în șolduri, dar destul de lată, zic eu, ca să facă copii. Una peste alta, sunt mulțumit. Poate că atunci cînd o să mai îmbătrînească are să-i crească păr din bărbie, dar acum abia a împlinit optsprezece ani. Or, e rău cu rău, dar mai rău fără rău. Am
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
atunci cînd o să mai îmbătrînească are să-i crească păr din bărbie, dar acum abia a împlinit optsprezece ani. Or, e rău cu rău, dar mai rău fără rău. Am așteptat prea mult cu însurătoarea. Șolduri înguste! Ai vrea tu, își zise Nazneen cu gîndul la cutele de grăsime care atîrnau de pe burta lui Chanu. Ai putea să-ți vîri sutele de pixuri și creioane pe sub cutele alea, să le ții acolo în siguranță. Ba ai putea să îndeși și o carte
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar cu un sfert de decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat să te apleci în direcția lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i făcu semn din cap să se așeze. - Săptămîna aceasta am
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i făcu semn din cap să se așeze. - Săptămîna aceasta am văzut doi tineri de-ai noștri într-o stare vrednică de milă, spuse doctorul. Le-am zis în față că au de ales: ori renunțați la alcool, ori pînă la Eid5 ficatul vostru dă în primire. Acum zece ani, așa ceva ar fi fost de neconceput. Doi într-o săptămînă! Dar acum copiii noștri copiază ce văd aici
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
știu în siguranță. Problema e că în această privință comunitatea noastră nu este educată cum trebuie. Doctorul Azad goli un pahar cu apă dintr-o singură sorbitură, apoi își mai turnă unul: Întotdeauna beau două pahare de apă înainte de masă, zise el golind al doilea pahar. Bun. Acum n-o să mănînc prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
trebuie. Doctorul Azad goli un pahar cu apă dintr-o singură sorbitură, apoi își mai turnă unul: Întotdeauna beau două pahare de apă înainte de masă, zise el golind al doilea pahar. Bun. Acum n-o să mănînc prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca. Cînd fu
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Purta o cămașă albă imaculată, iar gulerul și cravata îi ajungeau pînă la bărbie, încît aveai impresia că nu are gît. Nazneen văzu o pată unsuroasă pe cămașa soțului ei, acolo unde îi căzuse niște mîncare. - În fiecare an își zic că mai au un an, continuă doctorul Azad. Dar oricît ar economisi, tot nu-i de ajuns. - N-am avea nevoie de mare lucru, spuse Nazneen. Cei doi bărbați rămaseră cu ochii la ea, așa încît continuă să vorbească spre
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
își potrivi scaunul. - Există acum perspectiva să fiu avansat, iar lucrurile încep să meargă bine pentru mine. Dacă se confirmă treaba cu avansarea, atunci multe vor fi posibile. - Și eu m-am gîndit tot timpul că o să plec înapoi acasă, zise doctorul Azad. - Vorbea atît de încet, încît Nazneen era obligată să se uite direct la el, căci trebuia să-i urmărească buzele, ca să prindă cuvintele. - În fiecare an îmi ziceam "Poate că anul ăsta". Și mă duceam în vizită, mai
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
m-am gîndit tot timpul că o să plec înapoi acasă, zise doctorul Azad. - Vorbea atît de încet, încît Nazneen era obligată să se uite direct la el, căci trebuia să-i urmărească buzele, ca să prindă cuvintele. - În fiecare an îmi ziceam "Poate că anul ăsta". Și mă duceam în vizită, mai cumpăram niște pămînt, mai vedeam niște rude și prieteni și luam hotărîrea să rămîn definitiv acolo. Dar de fiecare dată intervenea ceva. O inundație, o vijelie care cît pe aci
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
o vijelie care cît pe aci să te ia cu casă cu tot, o întrerupere de curent, cîte o piedică birocratică măruntă menită să-ți taie tot avîntul, șpaga pe care trebuia s-o plătești pentru orice. Și atunci îmi ziceam, "Ei bine, poate că nu anul ăsta". Iar acum, nu mai știu. Pur și simplu nu mai știu. Chanu își drese glasul. - Bineînțeles, nu s-a anunțat nimic oficial. Au făcut și alții cerere. Dar după toți anii aceștia de
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
a spus absolut nimic. Nici nu-l cunosc pe respectivul domn. - E pacientul dumneavostră. Secretara i-a făcut o programare la dumneavoastră, pentru problema lui cu umărul dislocat. E jucător de squash. Un tip foarte activ. De talie mijlocie, aș zice. Păr roșcat. Poartă lentile de contact - poate că îi faceți un consult și la ochi. - Se prea poate să-mi fie pacient. Am cîteva mii pe lista de la cabinet. - Ceea ce ar fi trebuit să vă spun de la bun început - are
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
la el și să-l mîngîie pe frunte. Ar fi vrut să se ridice de la masă și să iasă pe ușă, să nu-l mai vadă niciodată. - Ar putea fi un pacient. Nu-l cunosc, rosti doctorul pe șoptite. - Da, zise Chanu. Înțeleg. - Dar vă doresc succes. - Am patruzeci de ani, spuse Chanu. Vorbea încet, la fel ca doctorul, fără urmă de siguranța lui de sine. Trăiesc în țara asta de șaisprezece ani. De aproape o jumătate de viață. - Din gîtlejul
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
trecute cu o carte în mîini. Toată împărțirea pe care-am putea-o face se reduce, atunci, la a spune că sînt cărți pentru care îți trebuie timp, și altele, din a căror poveste sari fără punte în altele. Să zicem că primele-ar fi - că lucrurile nu se potrivesc, întotdeauna, așa, e altă istorie... - cărțile de vacanță. Cărți importante, ori doar plăcute, pe care ți-ai dori să nu le citești altădată, cînd ziua e scurtă și încîlcite-s daraverile ei
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cît regret că nu m-am născut în bezna ta!" O reabilitare romantică. La fel, desprinsă de conținuturile urîte ale unei istorii care se face tablou votiv, e locuirea în universul poeziei: "Ieri, îmi zise profesorul, la ieșirea de la curs am fost acostat pe stradă de un tînăr foarte simpatic și care purta sub braț porția sa de pîine, semn al rezonabilității. Însă întrebarea pe care mi-a pus-o era scandaloasă: ŤUnde cresc crinii
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
dat un răspuns care m-a umplut de mulțumire: Corbii trăiesc în epopeea gotică, unde sînt multe cadavre pe cîmpuri." La ce să rămîi mizantrop? Dacă nu vezi că, pentru optimist, domnul profesor, companionul de colocvii se cheamă, hélas, tovarăș, zici, pe bună dreptate, că stilul nu suferă mult. Și, poate, nici părerile: "Un critic de seamă e, în mod obișnuit, un om în vîrstă și plin de candoare, care simte plăcere în a descoperi frumosul, fiind totodată inapt de a
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
construiesc un personaj, poți să-l construiești în multe feluri, și adăugând aceste amănunte, și mergând de la tipurile temperamentale. Eu, fiind de formație științifică, îmi plăcea să merg pe tipuri temperamentale, pe structuri care să meargă în logica structurii; cum zicea Cehov: dacă pui pe masă un pistol, până la sfârșitul piesei trebuie să tragi cu el - ori dacă eu construiam un temperament, să spunem isteric, trebuia să procedez într-un anume fel ca să-și păstreze structura. Mă rog... sunt amănunte... Marian
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]