1,654 matches
-
relații externe 3 regizor tehnic (maghiară) 1 sculer-matrițer 2 secretar administrativ (engleză) 1 secretară (rusă) 1 șef serviciu comerț 1 șofer camionetă 2 spălător vehicule 5 subinginer construcții 1 tălpuitor 1 tâmplar universal 3 vânzător 61 vopsitor îmbrăcăminte blană 1 zidar tencuitor 15 zugrav vopsitor 16
Agenda2005-36-05-bursa muncii () [Corola-journal/Journalistic/284143_a_285472]
-
nici o urmă de exploatare colonialistă. Dacă a mai rămas cumva În țara nostră măcar un singur asemenea model de perfecțiune! —Chiar așa! sări Fima triumfător, cu o bucurie sălbatică. În toată țara asta nenorocită n-a mai rămas picior de zidar evreu. Sau sanitar. Sau grădinar. Asta au făcut Teritoriile din visul vostru sionist! Arabii ne construiesc țara, iar noi stăm și Înfulecăm balene și tauri sălbatici. Și apoi Îi omorâm În fiecare zi, pe ei și pe copiii lor, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în concursuri de triatlon înainte ca termenul să fi fost inventat și înainte ca femeile să-și ia obiceiul de-a face ceva mai atletic decât să spele rufele. Mama lui Mary se chircea oripilată la vederea mâinilor aspre de zidar ale soțului ei. Ea nu bea niciodată, decât atunci când tatăl lui Mary traversa holul - o dată pe lună. După asta, o lăsa pe fiică-sa să se cuibărească în poala ei și amândouă se îndesau una în cealaltă ca două supraviețuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dintr-o altă lume, de necrezut. Iar frazele noastre se repetau: „Și ziceți că germanii au făcut asta?“. „Niciodată germanii n-au făcut așa ceva!“ „Germanii nu fac așa ceva.“ Iar între noi spuneam: propagandă. Toate astea nu-s decât propagandă. Un zidar de meserie, care fusese trimis împreună cu noi, care eram considerați tineri naziști, într-o scurtă vizită la Dachau în scopul reeducării, a spus, după ce fuseserăm conduși pas cu pas prin tot lagărul de concentrare: „Ați văzut sălile de duș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și fâră ezitare eram pornit să pregătesc pentru noi doi un cuib spațios. Camera de baie fără racord la apă era prea strâmtă și, în plus, împovărată de precedente. Prin urmare, împreună cu pictorul și muzicianul Horst Geldmacher și cu ajutorul contramaistrului zidar Werner Kappner, pe care îl cunoșteam din timpul copilăriei mele în Langfuhr, am început să amenajăm în Düssledorf-Stockum etajul unei clădiri de grajduri pentru a-l transforma într-un atelier cu o cameră adiacentă: astfel, iubirii noastre fără adăpost urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru oberliht și ușa, la care urma să ducă o scară exterioară de fier - provenea de pe șantiere nepăzite sau fusese procurată ieftin de vecinul meu din anii copilăriei, care avansase de la statutul de fiu de polițist la acela de contramaistru zidar. Scara am cumpărat-o ieftin de la demolări. Geldmacher a făcut rost de godin și de câțiva metri buni de burlan care, trecând prin peretele exterior, asigura evacuarea fumului. Am mai obținut, prin tatăl meu care, pe baza faptului că lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de asemenea pe sine. Un ciclu de poezii, centrat în jurul cârmaciului lui Odiseu, e demn de dat uitării. După asta, însă, urmează un poem interminabil pe parcursul căruia un stâlpnic contemporan este ridicat la rangul de erou al absurdului: un tânăr zidar care renunță la leafă și la pâine rupe toate legăturile familiale și sociale, întoarce spatele lumii și înalță în piața orașului său o coloană din vârful căreia cuprinde cu privirea forfota cotidiană și, prin urmare, lumea pentru ca, dintr-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Da, există o cale". Se întoarse și, fără vorbă, se îndreptă spre ușă. ― Mă-ntorc la hotei. Mă găsești acolo oricând dorești. Se opri. Aproape că uitase că și ea are o problemă. ― Ai face mai bine să chemi niște zidari să refacă peretele. Cât despre rest, presupun că-ți cunoști mai bine decât mine situația, așa că nu mai insist. La revedere și succes. Ieși și, peste câteva momente, era pe bulevard. Odată ajuns în oraș, intră într-o farmacie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
numai. Cunoștea mai multe meserii pe care le învățase de la o vârstă fragedă, când bunicul meu Gheorghe l-a dat să învețe o meserie. Prima a fost de tâmplar, cea de a doua de dulgher, cea de a treia de zidar. Când a ajuns pe la 20 de ani, nu i-au mai plăcut meseriile învățate și s-a dus la Galați unde s-a angajat ca ospătar la un restaurant, până când, revenind în sat, pe la 26 de ani s-a căsătorit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de clasa a treia, dormea pe jos, pe un levicer, eu sus pe masă iar Steluța cu cei doi copii pe patul prea mic. Noroc că avea doar 42 de kilograme. Gazda, un om tânăr, ținea casa din meseria de zidar. Aveau și ei trei copii. Cum învățam? Dumnezeu știe dar învățam pe ruptelea. Luaserăm probele scrise dar e moția cea mare o aveam pentru Steluța. Deși nu dăduse definitivatul, faptul că îl amânase de două ori din cauza nașterilor îi oferea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
glumă. I-am jurat atunci să-i dau revanșa. Dacă am perseverat, este c-am prins gust de acest joc. Bunicul și nepotul Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim întîmplător. Așa l-a chemat pe bunicul meu, maistru zidar și mahalagiu bucureștean din "Omul de piatră". Lui îi datoresc atmosfera balcanică din ultimele mele poezii. I-am luat numele, deci eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit... Astăzi când români de dată recentă, cu nume
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se facă auzit... Astăzi când români de dată recentă, cu nume abia camuflat sub vocabule indigene, cumulează pentru ei și urmașii lor, cu gâtlej rebel la atâtea sonorități valahe, tot tradiționalismul, fie-mi îngăduit, mie, nepotul lui Ion Barbu constructor zidar, să arăt ce înseamnă instinct tradițional; nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne deosebit de contrafaceri. Am îndoieli asupra poeziei tradiționaliste. De aceea se observă în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spălat cu săpun, nu cu șampoane și figuri. Cercel în ureche, „primit de la un băiat roșu, cu păr castaniu, că e o ocupație, mai scot, mai pun. Ce să fac?“. Trupul, plin de tatuaje și tăieturi. Afară s-ar face zidar. A lucrat pe libertate la Certeze, la casele cu etaje degeaba și lifturi. Furat bicicletă de drag, oi. Hoț prins. Sunt din Armaș, de Sălaj. Pe Rahova am ajuns în urma unei crime săvârșite în ’93, pe 8 februarie. Aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am vândut noi apartamentul, a vândut și el apartamentul și l-am scos pe tata. A făcut un an și jumate. Banul întoarce și pământul. După ce a ieșit de acolo, nu l-au mai primit, cu cazier. S-a dus zidar, tâmplar. Am luat-o și noi pe străzi. Am început la tarabe, să furăm un măr, o pară, ce nu se observă... și încet-încet furi mărul din casa omului, nu-l mai mănânci din tarabă. A fost prost că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
întreba: „Ați putea oare să vă uitați în ochii victimelor, următoarelor victime?“. Deci și pe familiile victimelor, le-aș sugera să-i întrebe pe dânșii - din ce cauză m-au ținut pe mine așa? Cartierul ăla Mama, casnică și tata, zidar, zugrav. Copilărie de cartier. În Ferentari, când eram mai mic... în Humulești se numea atunci. (Aprinde o țigară.) Am 36 de ani... născut în ’67. Pe urmă ne-am mutat în Militari. S-a-nmulțit familia. Nu mai aveam loc în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mea cu ei. După revoluție a fost mai greu. Am început bagabonțeala. Am furat o mobră. Am luat la locul de muncă. Am făcut fapta. Distracții, bagabonțeli, baruri, fete. Fetele se uitau la mine că aveam bani. Aveam meserie de zidar, tencuieli, zidărie, faianță. Le dădeam dedicații la fete, eram văzut altfel. Le luam la plimbare, la aia. Bine, am pățit-o cu una că am plătit dedicația, fata a zis că merge cu mine și dup-asta s-a sucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prozatori. De critici. De istorici. De angoasele lor puse pe hârtie. Tipărite. Vândute. Devenite surse de trai. Dacă m-ar fi împiedicat cineva să scriu, la vreme, nu acum, când sunt nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui loc. Zidar. Felcer. Bărbier. Locotenent în Garnizoană: căpitan, la vârsta mea. Aș fi apărat Stațiunea, în loc să o distrug, așa cum mă străduiesc. Pentru că trebuie strivit acest cuib de termite. Șobolani de altitudine. Pitecantropi idioți. Semenii mei întru specie! Doar în două locuri am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă scriu, sau mai bine spus mă rostesc vouă, consemnări pe câteva certificate A5: litere, cifre, coduri de bare cam atât despre identitatea mea ca stare civilă; despre alt fel de identitate: într-o fracție cu multe zerouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stau mult, spuse tatăl, sunt obosit deși n-am făcut nimic, Ai frământat lut, ai verificat cuptorul, ceva tot ai făcut, Știi ca și mine că trebuie să mai frământ o dată lutul, iar cuptorul n-avea nevoie de îngrijiri de zidar nici de doică, Zilele sunt toate la fel, orele nu, când zilele ajung la capăt au întotdeauna toate cele douăzeci și patru de ore, chiar dacă în ele nu s-a întâmplat nimic, dar nu e cazul, nici al orelor nici al zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de cizme de cauciuc, pe urmă o pungă grea, de la Carrefour. Răsuflă ușurat: e Mathieu, zidarul, care-i aduce rația pentru mâine-dimineață. N-are de unde să știe că șeful nu și-a consumat rația pe azi. Cărămizile dumneavoastră, domnule inginer. — Lasă-le lângă birou, nu poate să-l refuze Lionel, pentru că ar însemna să-i expună
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un semnal nou de alarmă și că vor vizita în sfârșit castelele de pe Valea Loarei. Fără un cuvânt, Lionel le întinde pașapoartele. Nici unul nu se apropie să și-l ia. — Le dai tu de mâncare copiilor noștri? îl întreabă un zidar mai în vârstă. În spatele lui Lionel, se oprește, cu scrâșnet de frâne, un Bentley. Din el sar doi racheți care-i pun, fiecare, câte un pistol la tâmplă. În fața lui se postează Stiopa - șeful -, care i se adresează lui Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să mă înregistreze pe bandă, când am intrat, era în pat, acoperită până la gât, la început n-am dat nici o atenție, n-am înțeles-o și, când eu mă strofocam de mama focului, cu cei zece meșteri mari, calfe și zidari, ea s-a ridicat să bea apă. Era goală, așa cum o făcuse maica ei. A traversat camera, dar eu m-am roșit tot, nu i-am făcut nimicuța. A fost o lecție de umilire pe care n-o pot uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și necăjit, Îl testase câteva luni, apoi Îi Încredință câteva responsabilități și „funcții” care Îl degrevau pe pedagog, lăsându-i mai mult timp liber. Rică Olaru era În anul II la „Electricieni”, una din cele peste 80 de clase de zidari, faianțari, instalatori calorifere, mecanici de utilaje, instalatori de prefabricate și ... croitorese. O singură clasă de fete era În școală, fete de care nu te puteai apropia. Toate erau intens curtate de vlăjganii din anul III cu care nu era bine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
izbitor cu Meril Stryp și are un zâmbet atrăgător. ,,Am datorii, izbucnește bărbatul, trăgând nervos din țigară. Am datorii. Sunt doar un guguștiuc care se Înfoaie, la vederea perechii lui, dar am datorii.. Am datorii la băcan, la tapițer, la zidari, la vânzătorul de ziare, la Întreținere, la lumină, la croitor, la o bancă populară, la dentist, la propria mamă, la un editor de manuale școlare, la o societate umanitară, la mașina cărămizie din care tocmai ai coborât...,, ,,Porumbelule, Își subțiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]