2,112 matches
-
momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii."102 În virtutea acestor ecuații ontologice, cuvântul grăiește adevărul chiar și atunci când vrea să-l ascundă. Sau mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ultimă instanță ca un ghid de veritabilă incursiune istorico-culturală, dar și de analize faptice, acoperind zone mult mai largi de problematică socială, politică și diplomatică, în care sunt implicate numeroși actanți, respectiv oameni de legătură, pe aportul cărora la această zidire colectivă autorul își sprijină aserțiunile și demonstrațiile. Cu alte cuvinte, Paul Nanu găsește nimerit să proiecteze demersul său demonstrativ în funcție de acele personalități românești care s-au implicat de-a lungul timpului, într-un fel sau altul, în cunoașterea și promovarea
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Nu se mai vedea, Ci se auzea Din zid că zicea: "Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Viața mi se stinge!". Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă vine Ca să se închine La cea mănăstire, Falnică zidire, Mănăstire naltă Cum n-a mai fost altă. Domnul o privea Și se-nveselea Și astfel grăia: "Voi, meșteri zidari, Zece meșteri mari! Spuneți-mi cu drept, Cu mâna la piept, De-aveți meșterie Ca să-mi faceți mie Altă mănastire
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve mai târziu, apropiindu-și câteodată - cum vom vedea - chiar însemnele autorității „masculine”) dau replică soților lor și întregesc simetric tablourile votive în care ctitorii închină Divinității și prezintă posterității chivotul zidirii lor. Circumspecți față de foarte vechile reprezentări feminine, în înfățișări târzii și îndoielnică (cum se întâmplă cu pictura de pe peretele de apus al naosului Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, unde portretul Doamnei Ana - probabil -, soția lui Vladislav, îmbrăcată într-un veșmânt bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și boierii i-au urmat) destinate a fi și necropole pentru ei și familiile lor. Alexandru cel Bun a ridicat cu acest rost Mănăstirea Bistrița unde a fost îngropat la 1 Ianuarie 1432; fiul său, Ștefan al II
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Petru Rareș în același an), până la Petru Rareș, și-au găsit odihna de veci la Mănăstirea Putna. Fiul lui Ștefan și al Rareșoaiei și-a zidit propriul monument la Probota nouă (lăcaș, ridicat în 1530, care reinterpretează unele elemente ale zidirii de la Neamț), cu gropnița ce i-a primit rămășițele ctitorului (în 1546) (deasupra mormântului, ocupat în 1546 - căci zise Ureche, „fiind bătrân de zile și căzând în boală grea, au plătit datoria sa, ce-au fost datoria lumii, și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-l îngropară” - Letopisețul Cantacuzinesc) Radu Bădica (mort în 1524) fiul natural al lui Radu cel Mare, Pătrașcu cel Bun, fiul cel mic al lui Radu Paisie, și nepot - mort la 24 decembrie 1557 - al lui Radu cel Mare, ctitorul. Remarcabila zidire de la Curtea de Argeș (despre care văzând-o, sirianul Paul de Alep a zis că este „prilej de uimire pentru minte”, declarând-o „fără pereche printre mănăstirile din această țară”), pe care Neagoe Basarab a ridicat-o între 1512 și 1517, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflat odihna veșnică la Cotroceni Matei și Iordache Cantacuzino. A mai fost îngropat tot acolo și Radu (Răducanu), fiul stolnicului Constantin Cantacuzino. Cel mai mare ansamblu monastic din țara Românească, Mănăstirea Hurezi, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu (cea mai însemnată între zidirile ecleziastice ale prințului), este reflectarea artistică a bogăției acestui Voievod, a fastului cub care i-a plăcut întotdeauna să se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea o autonomie marcată), mănăstirea urma a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi lista boierilor (viețuitori în secolele XIV - XVII) din Moldova și țara Românească, în cazul cărora hrisoavele sau pisaniile au reținut înălțarea unui singur lăcaș de rugăciune 15. Hrisoavele (unele) s-au pierdut, iar inscripțiile (iarași unele) au dispărut (uneori împreună cu zidirile)... Ridicarea unor lăcașe întru slava lui Dumnezeu (zidiri ocrotitoare) în locurile unde își aveau reședințele era iarași, un act ce nu putea fi ocolit. Un șir - incomplet, din păcate - (întocmit cu ajutorul aceluiași Dicționar... al lui Nicolae Stoicescu) îi cuprinde în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Moldova și țara Românească, în cazul cărora hrisoavele sau pisaniile au reținut înălțarea unui singur lăcaș de rugăciune 15. Hrisoavele (unele) s-au pierdut, iar inscripțiile (iarași unele) au dispărut (uneori împreună cu zidirile)... Ridicarea unor lăcașe întru slava lui Dumnezeu (zidiri ocrotitoare) în locurile unde își aveau reședințele era iarași, un act ce nu putea fi ocolit. Un șir - incomplet, din păcate - (întocmit cu ajutorul aceluiași Dicționar... al lui Nicolae Stoicescu) îi cuprinde în țara Românească, pe Dragomir al lui Manea, nepot al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici zidite cândva de înaintași și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere; 2.[în ritualul creștin] praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc [săracilor] diverse obiecte [ale mortului]: 3. parastas). Refăcând în 1683, Mănăstirea Bistrița, zidire a rudelor sale, boierii Craiovești (gest de solidarizare, de revendicare, de asociere la o glorie veche), lăcaș atât de greu încercat în 1509, în timpul lui Mihnea cel Rău, Constantin Brâncoveanu, mare logofăt pe atunci („carele dăspre tată trăgându-se dă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obște la anul de la spășenia lumii 1692 iun(ie) 8, umplând vârstă de 41 și răpăosând în zilele nepotul(ui) său de soră Io Costandin Băsărabŭ voevodŭ, aice la mănăstirea Cotrocénilor aducându-(s)e s-au astrucatŭ la anul de la zidirea lumii 7200 méseța iunie 8” (Să admitem implicarea văduvei, Maria [născută Fărcășanu], și a fetelor, Maria și Casandra?) (Inscripțiile medievale ale României. Orașul București, p. 235-236, inscripția nr. 85, p. 236, inscripția nr. 86). 77. Ibidem, p. 526, inscripția nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
La lăcașul cel ceresc S-au mutat făr de prihană, Cu pace și cu pohvală, Iar trupul său cel de om Cu cinste ca de un Domn Aicea s-au astrucat Și îngropării s-au dat La a sa domnească zidire Spre vécinică pomenire” (August 26 d, leat 7260 [1752]) (Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. I, fasc1, p. 70-71). 93. Vezi Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, [vers. rom], București, Editura Meridiane, 2000, p. 109-110. 94. După Nicolae Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stanca Brâncoveanu-Cantacuzino) lui Constantin Brâncoveanu. „Blândă și milostivă” (Ștefan D. Grecianu), și-a urmat soțul, l-a secondat, i-a stat aproape, i-a născut unsprezece copii, a ridicat împreună cu el lăcașe de închinăciune și și-a pus numele lângă zidiri ce-i aparțin sau pe care le-a înălțat împreună cu fratele ei, Pană Negoescu (Biserica Dintr-o zi și Biserica Ienei din București, Biserica bolniței de la Mânăstirea Bistrița, Mănăstirea Surpatele), a dăruit bogat alte mănăstiri. L-a însoțit pe soțul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl înghite balaurul acéstea: «Amar și cine mă va izbăvi pre mine dintru a tot mâncătoriul iad?”508. Pedepsele Iadului erau reprezentate în picturile ce împodobeau pereții bisericilor, făcându-i curioși și pe călătorii străini 509. în biserica transilvăneană Leșnic, zidire de la începutul secolului al XV-lea, este pictată tema „Coborârii Maicii Domnului în iad” (infernul fiind plasat „în jos”, poate sub influența textelor apocrife 510) - pe zugrav l-a interesat doar Iadul -, cu legendă - „Păcătoșii scrâșnesc cu dinții, unii în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl conduseseră acolo „cu mare cinste” „jupâneasa lui, Ilinca, și coconii lui: Drăghici, Șărban, Costandin, Mihai, Matei, Iordache [...] făcându-i-se pogrebaniia și pamete mare cum să cade”), în „scaunul mărginesc” al neamului unde se afla mănăstirea a cărei primă zidire o înălțase, în veacul al XV-lea, Drăghici al lui Stoica (din această pricină mănăstirii i se mai zice și Drăghicești), om al lui Basarab Laiotă și strămoș al Elinei Cantacuzino 593. Numai că jupâneasa Elina se stinsese din viață
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
B[râncoveanu] Basarab vod, carea, cu mari blândețe, cu multe milostenii și nespuse bunătăți trăind, și umplând vârsta ei de ani [66], den carii 44 văduvă săracă de soțul ei i-[au] petrecut creștinește, s-au săvărșit la anul de la Zidirea Lumii 7207 și de la Spăsenia ei 1699, fev. 10, într-al unsprezecelea an al Domniei fiului său mai sus numitului Io[an] Costandin B[râncoveanu] B[asarab] Voevod, carele cu nume cinste și cu toate creștineștile pomeniri și mile aici
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ci să mă ertați într-acest ceas că am puținéle cuvinte să vorbesc cătră oasele maicii méle. Dreptu acéia mă ertați toți părinții și frații miei, că făr’ de ertăciunea voastră nu voiu putea grăi”. Mobilul ales de Voievod pentru zidirea laudei aduse mamei sale este simplu, impunător însă prin măreția lăuntrică a esenței sale pur omenești: necurmata trudă și osteneală ale femeii mame, transfigurând, prin „umanizare” firește, sentimente și atitudini eterne precum dragostea, generozitatea și spiritul de sacrificiu. Un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
conturată de filosofia acestui discurs, demersurile Voievodului își reconstituie grandoarea pe niște dimensiuni firești și în planul unor rosturi pământești. Printr-o subtilă asociere (ce aparține intenției auctoriale), în care „mamei divine”, Fecioara, îi este alăturată „mama pământeană”, Neaga, falnica zidire de la Curtea de Argeș (al cărei hram este Adormirea Maicii Domnului) devine întruchiparea strălucită a unui act comemorativ cu un conținut limpede. Gestul pios („Dreptu acéia și eu m-am nevoit și am început casă a zidi sfinții sale den temelie. Deacii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
partidul. Într-o informare din luna mai 1976 semnată de Zolyneak cu privire la presa studențească 21, se arată că aceasta este pe linia cerințelor politicii partidului, că este angajată în educarea patriotică a studenților - dă exemplu grupajele "Ctitori de neam românesc", "Zidiri ieșene", "Studenți în profil etic" (Opinia studențească) și "Programul Partidului - Programul întregii națiuni" (Viața Politehnicii) - că s-a implicat puternic în campania integrării prin înființarea unor rubrici speciale: "Imperativele integrării" (Opinia studențească), "Universitatea la ora integrării" (Dialog) sau "Învățământ-cercetare-producție" (Viața
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
semen; semenii; servește; sfat; a sfătui; solidar; speranță; sponsor; a sta; stare de bine; suflet bun; super; a supune; a tăcea; tinde; tot; toți; de treabă; țopăi; Ucraina; umanitar; umanitate; ușor; vecin; vecinul; viața; virtute; viteaz; vizita; voință; a vrea; zidire (1); 843/341/117/224/3 ajutor: nevoie (74); prieten (38); sprijin (32); bunătate (26); salvare (21); mînă (16); ambulanță (12); necesitate (10); help (9); prieteni (9); spital (9); susținere (9); părinți (8); bani (7); bine (7); binefacere (7); medic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); ciment (3); duritate (3); jos (3); de piatră (3); puternic (3); suport (3); arde (2); bătaie (2); cană (2); educație (2); groasă (2); încredere (2); pilon (2); rădăcină (2); solidă (2); strămoși (2); trainic (2); viață (2); viitor (2); zidire (2); a avea obiectiv; acid; acoperit; adăpost; așezămînt; avariat; bară; bază de încredere; bine clădit; biserică; bolțari de piatră; bucurie; cap; carte; la casă; case; căldură; centură; cimitir; construi; credință; cunoștințe; cutie; i-a dat; îi dau; daună; definitiv; drum
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a viitorului inculpat. Cercetarea lor amănunțită, în întreaga casă, sugerează nevinovăția soțului părăsit abrupt de consoartă. Totuși, o mică greșeală duce, în final, la prăbușirea întregului edificiu. Încrezător în propria eficiență, povestitorul amin-tește deliberat cea mai riscantă dintre ipoteze: eventuala zidire a soției ucise. Oamenii legii sînt invitați să lovească pereții pivniței pentru a se convinge de autenticitatea granitului lor. Un țipăt lugubru se aude dinăuntrul unuia, la această neașteptată provocare. El aparține pisicii (dispărute subit după incident), martor și deconspirator
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
într-o mișcare amețitoare, parcă fără sfârșit. Se pleacă de la o temă-titlu (prostia, beția, lenea, răutatea etc.), acumulându-se gradat proverbe selectate sinonimic, în prelungirea cărora, ilustrativ, apar, într-o arborescență barocă, povestiri, fabule, cântece. În discuție fiind natura umană, „zidire” dar și „grădină” a lui Dumnezeu, sentințele se conformează unei structuri tipologice general valabile, iar „poveștile” respectă arhetipuri coborând până în Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de sorginte folclorică. Totul pare cunoscut, intrat în chip firesc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]