1,937 matches
-
care pe N. Filimon care pomenea primul despre comunism și despre artiștii parveniți (aici se ascundea... iepurele lui Visarion!) Pandeluță nici nu-și dădea seama că avea de a face cu un mare autor român... * * * Tehnica auctorială... a naratorului, care pune în scenă acțiunea, va fi și veche și modernă, ca tonul adresării directe din MARIO, magicianul lui Thomas Mann, frazele repetate des... vă atrag în mod serios atenția... nu vă supărați că vă spun... cum credeți... cum ziceți dvs... cum veți considera
Jurnalul unui informator român by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9707_a_11032]
-
și Vladimir Găitan care, nu cu mult timp înaintea încheierii stagiunii a demisionat și el. Totuși, în toate aceste condiții speciale care se suprapun peste cele ordinare, cîteva lucruri s-au împlinit. Poate cea mai rotundă realizare este acest Oscar pus în scenă de regizoarea, tînără, Alice Barb. Studentă la actorie, clasa Dem Rădulescu, absolventă apoi a secției de regie - clasa Cristian Hadjiculea, Alice Barb funcționează - pînă de foarte curînd fiind singura din generația ei - în cele două sisteme existente în mișcarea noastră
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
la actorie, clasa Dem Rădulescu, absolventă apoi a secției de regie - clasa Cristian Hadjiculea, Alice Barb funcționează - pînă de foarte curînd fiind singura din generația ei - în cele două sisteme existente în mișcarea noastră: teatrul instituționalizat și teatrul alternativ. A pus în scenă, de exemplu, Don Juan moare ca toți ceilalți de Theodor Mazilu la Theatrum Mundi, dar și-a creat și Compania independentă Of-Of în care a lucrat spectacolul Poveste de cartier, găzduit o perioadă la Teatrul Act. Adaptată la ambele sisteme
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
într-un pahar cu apă nu i-au stopat notorietatea literară. În istoria teatrului, alături de Cântăreața cheală de Eugen Ionescu, îi este omologată paternitatea asupra teatrului absurd. Dar nu acest amănunt cred că hotărăște pe un mare regizor să o pună în scenă. Decisive sunt originalitatea scriiturii și complexitatea și stranietatea experiențelor umane abisale pe care le înfățișează. Într-un spectacol mai vechi, Tompa Gabor, de exemplu, nu a ignorat că în Așteptându-l pe Godot sunt câteva premise realiste, atât cât de
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
din Țel Aviv, ca primă balerina, fiind invitată, în același timp, să predau studii la mică Companie de balet clasic din Israel. Aici am cunoscut-o pe Patricia Nearry, fostă balerina la New York City Ballet, compania lui George Balanchine, cănd punea în scenă baletul lui, Serenada. Ea m-a apreciat foarte mult și a cerut ca, după plecarea ei, să preiau eu repetițiile acestui balet. În ultima ei seară aici, m-a întrebat dacă nu aș vrea să fiu maestra de balet la
Cora Benador: Limba mea este româna... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6551_a_7876]
-
ai secolului trecut, în orașul rusesc Tambov. Locuiești și profesezi la Halle, în Germania. La Universitatea „Martin Luther” le predau studenților de la slavistică un curs de literatură rusă a secolului XX. De peste zece ani conduc și un teatru studențesc, DADAZ. Punem în scenă scrieri ale avangardiștilor ruși și germani, atât în rusă, cât și în germană. Spune-ne câte ceva despre cărțile tale. Mi-a apărut acum o carte la Moscova, care se intitulează Zwutscharnost («Poezia sonoră», sau «Plin de sunet», un cuvânt care
Interviu cu poetul suprarealist rus Sergej Birjukov „Avangarda este o încordare superioară a formei“ by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3040_a_4365]
-
i-am încurajat, mi-am exprimat, constructiv și întotdeauna cu argumente, reținerile, reticențele. Aproape fiecare din inițiatorii acestui curent, DramaAcum, și-a definit drumul. De curînd, am văzut la Teatrul Național din Iași o piesă scrisă de Maria Manolescu și pusă în scenă de Radu Apostol: "With a little help from my friends". Tot Maria Manolescu a scris și piesa "Sado-Maso-Blues Bar", regizată de Gianina Cărbunariu, în această stagiune, la Teatrul Foarte Mic. Amprenta fiecărui regizor se simte acut în prelucrarea textului, în
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
se detașează de povestea sa pentru a o spune mai bine, dramatizând-o abil. În acest teatru portabil avem ceva dintr-un baroc theatrum mundi unde cu un ingenio specific, taximetristul se transformă într-un subtil magician, un magister ludi, punând în scenă o fabulă, punându-se în scenă deopotrivă. Practicând un joc de mare finețe cu umbrele, noaptea lui Jim Jarmusch se dovedește a fi scena pe care eliberat de conveniențe, actorul obscur din fiecare își face apariția preț de o singură
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
Național din București, la Sala Atelier. Piesele lui Teodor Mazilu au oferit de-a lungul timpului șansă regizorilor de a crea momente spectacologice de referință. În 1964, Lucian Pintilie monta la Bulandra Prostii sub clar de luna și Dinu Cernescu punea în scenă la Comedie Somnoroasa aventură. Între 1970 și 1978, autoritățile - prin cenzură - l-au interzis pe Mazilu, considerîndu-i satiră un pericol. Lumea cu semn negativ din piesele dramaturgului nu era tocmai pe plac. După '78 se observă, în mod paradoxal, o
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
mine am lucrat la Academia de Muzică și Dans din Ierusalim și rezultatele noastre nu au fost mărunte. În acei ani am montat fragmente din baletele Bayadera, Don Quijote, Lacul lebedelor, Frumoasa din Pădurea Adormită, Giselle, Raymonda. De asemenea, mama a pus în scenă multe miniaturi coregrafice și balete, între care Cenușăreasa, Spărgătorul de nuci, Cippolino, Bolero, Vals și o Simfonie camerală, și în toate aceste spectacole eu dețineam roluri principale. în anul 2004 noi am decis să deschidem singure o Școală, iar din
Interviu cu Nadya Timofeeva by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6455_a_7780]
-
unui dramaturg și al unui spectacol în America. Am fost mult timp copleșită de imagini și de stiință cu care este scos și propulsat pe piată un autor. Ideea Companiei teatrale 777 și a regizorului Theodor-Cristian Popescu de a-l pune în scenă și în România pe dramaturgul, deja celebru, american mi s-a părut ambițioasă și lăudabila. După ce în spectacolul Copiii unui Dumnezeu mai mic am pășit pentru prima oară, la noi, în lumea celor care nu aud, descoperind altfel pe scena
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]
-
7 Arte“, ediție care s-a petrecut la Călărași. Au fost premiate filmul „Niciunde, nicăieri“, realizat de Vasile Bogdan, un making of după „Scaunele“, de Eugene Ionesco, sub direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Spectacolul „Scaunele“ a fost pus în scenă la Teatrul German de Stat Timișoara. În rolurile principale joacă Ildikó Jarcsek-Zamfirescu (Semiramida), Boris Gaza (Mareșalul imobilului), Balázs Attila (Oratorul) și Daniela Török (Vocea Semiramidei din tinerețe). Muzica este semnată de Cári Tibor. Cea de-a doua peliculă premiată la
Agenda2005-40-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284255_a_285584]
-
imobilului), Balázs Attila (Oratorul) și Daniela Török (Vocea Semiramidei din tinerețe). Muzica este semnată de Cári Tibor. Cea de-a doua peliculă premiată la festivalul călărășean este realizată de Ioana Dorobanțu, un alt making of - după „Umbrele pentru lacrimi“, spectacol pus în scenă la Aăuleu - Teatrul de Garaj și Curte. Ambele filme au fost premiate la secțiunea „Making of“. Aăuleu - Teatrul de Garaj și Curte este cea mai recentă sală de spectacole din Timișoara, cu o scenă de un metru pătrat și 25
Agenda2005-40-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284255_a_285584]
-
Balet Sibiu a cuprins o serie întreagă de lucrări de factură clasică și mai rar neoclasică, City Beat inaugurează un stil modern, care a pus dansatorilor un alt gen de probleme de interpretare. Prima variantă a acestui balet a fost pusă în scenă în 1994, în SUA, la International Ballet Rotaru. Piesa reunește un mozaic de imagini, care, înmănuncheate, pot sugera Ritmurile Orașului, așa cum am putea traduce liber titlul baletului - un oraș american, al epocii în care a fost concepută lucrarea. Pe un
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
lui (lasă "îndreptarul" de tipologii, un vademecum în politică, societate...), limbajul contaminat de tot felul de "parole", pe care Florin Gabrea le-ar fi putut folosi mai "artistic", nu doar din loc în loc, pentru culoare. Mai ales că, pentru a pune în scenă o "gargară", o întrunire (lipsită pînă și de antrenul ședințelor de "blocatari") din care se-nțelege că, în fond, Românie, puteai să pleci, puteai să și rămîi, e nevoie de un anume fel de dialog. Spovedania cu public, tip Alcoolicii
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
deținut. Și, mai ales, care este acel punct fără întoarcere, acel prag psihologic care odată traversat schimbă definitiv natura relațiilor? Când apare violența? Trebuie spus că violența este deja conținută și constituie premisa secretă a experimentului. Ceea ce regizorul reușește să pună în scenă este relația dintre putere și cel mai mic complex de inferioritate, iar această relație dobândește o expresie: umilința. Umilința nu este doar un instrument de tortură eficient, ci și răspunsul negativ al puterii, sunt cei doi antipozi care asigură câmpul
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
Turda, și în "Cinci piese scurte" de la Odeon, de pildă, Dabija l-a simțit pe Ionesco. In vibrațiile lui profunde, complexe, extrem de diferite. Mi s-a părut o extravaganță să mergi aproape în pustiu, la un cvasi teatru, și să pui în scenă, să lucrezi o piesă a lui Ionesco, nu mai zic și necunoscută. Pe urmă am înțeles că asta se numește iubire. Să faci o comunitate mică, dintr-un orășel pe care îl treci cu vederea iute privind spre Cluj, să
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
tren ciudat, cu compartimente minuscule la vagonul de dormit, aruncate într-un soi de frig de început de lume, straniu, în indiferența celor care le mențin în uz. Merg la Arad ca să văd spectacolul lui Mihai Măniuțiu Shoah-versiunea Primo Levi, pus în scenă la Teatrul de Stat din Oradea. Trenuri, trenuri, trenuri. În susul și-n josul istoriei, al ființei mele, al exilurilor, al exodurilor, al călătoriilor. Într-o secundă, viața poate fi pulverizată. La fel s-a întîmplat și cu evreii, de pildă
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
coruri de și de la țigani!). Nu știu ce e de făcut cu unii actori. Nu-i văd capabili să se îndrepte. Să nu uit: foarte frumoasă e muzica lui Nicu Alifantis. Lăudabil în tot cazul efortul regizorului și al Naționalului de a pune în scenă o piesă enormă (din toate punctele de vedere) ca aceasta, pretențioasă, de mult nejucată la noi (de la Ion Manolescu și Maria Tănase, în timpul războiului, cred), realist-psihologică, "greoaie" (pentru că moral-filosofică) și complicată ca o mașinărie solidă și veche pentru care, astăzi
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
un ambient saturat de muzică. Pentru Balanchine „Baletul este înainte de orice o problemă de tempo și de spațiu: spațiul delimitat de scenă, timpul furnizat de muzică”. Cele mai caracteristice realizări ale sale, între care se înscriu și cele două piese puse în scenă la București, sunt balete fără temă, ale căror construcție și formă decurg din sursa muzicală. Toți soliștii (în parte alții decât la premiera de anul trecut), dar și tot ansamblul de fete și-au însușit întru totul stilul lui Balanchine
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
și soră incestuoși, se consumă într-un adevărat delir de alcool și dezmăț cotidian pentru a-și ascunde pudic sentimentele. Afectivitatea se camuflează în contextul unui exces vital fără protecție, nici siguranță. Ca și în Chipul de foc de Mayenburg, pus în scenă la București de Felix Alexa, dragostea nu se împlinește decît pe fond de pericol și transgresie a normelor. Această deflagrație e un simptom al modernității și nu banala reluare a unui concert de rock. Un simptom care se degajează: recursul
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
așadar disputat de forțe opuse, a căror imagine răspunde esteticii urîtului. O asemenea estetică realizează scenografia spectacolului oferit de "sufletul" ce se declară aflat în criză (cu toate că mai plauzibilă credem că ar fi o criză a intelectului blazat ce se pune în scenă cu mare dexteritate). O scenografie în care se pot identifica reminiscențele valorilor pierdute, încastrate în magma imaginarului infernal, în vederea unei reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
visat și am gustat memoria uscată a șobolanilor / cuvîntul m-a ales pe mine / nu eu pe el / căci bronzul naște clopotul / nu argintulť)" (iar eu am tăcut am scris am gustat memoria șobolanilor). Uneori e mimată reflecția sau e pus în scenă un sarcasm aproape benevolent prin impregnarea sa cu umorile emoției intime: "secretul e să fii un soft de femeie hipnotică / o moară vizuală care înoată prin aer cu elitre de aur / în jurul căreia milioane de chipuri înfloresc flou gaussien / (Ťe
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
o confruntare pe coordonatele tragediei, care nu se rezumă la persoana Hannei, ci se varsă în tema de reflecție a lui "cum a fost cu putință?". Daldry nu reușește să țină pasul cu această dilemă pe care o prezintă Schlink, punând în scenă un artificial proces pedagogic al tinerilor studenți la drept, și sărind peste o secvență importantă din roman, a unei lămuriri dintre tată și fiu asupra ajutorului acordat împotriva celui aflat la ananghie. Mai scapă regizorului și un corelat temporal important
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]