KorAP: Find »[drukola/base=învățătură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...589 590 591 ...593 >

14,820 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

avestice În cinstea lui Mithra (Yașt 10) și Vayu (Yașt 15) ar putea fi considerate cele mai semnificative urme ale unor culte, inițial non-zoroastriene, adaptate apoi, mai mult sau mai puțin bine, de preoți mai mult sau mai puțin fideli Învățăturii profetului și spiritului accentuat etic al noii religii. Cât despre Mazd³xe "Mazda>", nu este clar dacă a existat sau nu un zeu numit astfel Înainte de Zoroastruxe "Zoroastru" (vezi Boyce, 1975a, pp. 48 sqq.), dar concepția despre divinitate așa cum apare În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
stilul); cu toate acestea, nu există nici un dubiu că preoțimea zoroastriană din Iranul oriental, În efortul de a aduce un serviciu noii religii, a Început să absoarbă imediat unele elemente ale religiozității non-zoroastriene considerate, pe drept sau nu, compatibile cu Învățătura profetului, ba chiar mai mult sau mai puțin dependente de aceasta. În acest fel, preoții au dat viață „amestecului religios” (Gershevitch, 1959, p. XV, nota 5) al Avestei târzii, la formarea căreia trebuie să fi contribuit și influența clerului magilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tradiția poeziei sacre, care Își avea rădăcinile În Îndepărtata moștenire culturală indo-iraniană, Zoroastruxe "Zoroastru" este autorul uneia dintre cele mai mari revoluții religioase din istorie, fondator conștient și pasionat al unei credințe dualiste bazate pe elaborarea filozofică a problemei răului. Învățătura sa, transmisă esențialmente În G³th³, este un monument al demnității umane. Omul este pus În centrul conflictului dintre polii opuși ai unui dualism metafizic și etic: el poate contribui la victoria Binelui asupra Răului doar prin intermediul unei alegeri libere, inspirate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
umane. Omul este pus În centrul conflictului dintre polii opuși ai unui dualism metafizic și etic: el poate contribui la victoria Binelui asupra Răului doar prin intermediul unei alegeri libere, inspirate de adeziunea fermă la valorile adevărului și ale dreptății. Această Învățătură a caracterizat În mare măsură istoria religioasă a Iranului antic și a exercitat, Într-un mod mai mult sau mai puțin direct, o influență puternică chiar și În afara lumii religioase iraniene, devenind cea mai originală trăsătură specifică a acesteia. Din cauza

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
hotar), adică preot În interiorul unei structuri sociale comune, Într-o oarecare măsură, indo-iranienilor. Știm totuși că personalul responsabil de Îndeplinirea riturilor sacrificiale și, În general, al Întregii sfere a sacrului, probabil beneficiar al unor puteri temporale, nu i-a acceptat Învățăturile, constrângându-l să-și părăsească țara natală. El Însuși declară În Uștavaitș G³th³ (Yasna 46, 1): „Către care țară să fug? Încotro să fug? Sunt alungat din țara mea și din tribul meu; nici satul, nici căpeteniile cele rele nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îmbina uciderea animalelor cu folosirea băuturilor Îmbătătoare și halucinogene, cum ar fi *sauma indo-iraniană (haoma, În Iran; soma, În India), condamnată de Zoroastru care o considera „urina” unui drog toxic (Yasna 48, 10). 4. Inovațiatc "4. Inovația" Trăsătura caracteristică a Învățăturii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este constituită deci dintr-un accentuat antiritualism. Se poate crede, Într-adevăr, că prin aceasta se impune un nou tip de ritualism, dar problema este doar aparentă: de fapt, ne-ar scăpa contururile unui asemenea ritualism nou

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
legături cu Vedele au fost adesea subliniate, a dus, În repetate rânduri la supraevaluarea elementelor de contiguitate și continuitate ale unui ritualism indo-iranian comun și, În același timp, la subevaluarea elementelor cu o tentă inovatoare puternică și marcată În ceea ce privește conținutul Învățăturii metafizice și etice al căror purtătoare sunt. Se remarcă În primul rând, ca o trăsătură originală, natura speculativă și aproape filozofică a scrierilor G³th³. Gândirea lui Zoroastruxe "Zoroastru" reelaborează concepte și noțiuni fundamentale din tradiția indo-iraniană, dându-le noi semnificații

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deține așa”; În persana antică, art³van, În vedică, •t³van) este, pe de o parte, fericitul post mortem, iar pe de altă parte, orice om care aderă la noul mesaj salvific. Din această schimbare a semnificației, putem extrage o caracteristică a Învățăturii gathice: ca dezvoltare particulară a opoziției așa-druj, G³th³ prezintă, În realitate, și o opoziție simetrică așavan-dregvant. La fel ca așavan pentru partea pozitivă, dregvant exprimă adeziunea la polul negativ al opoziției așa-druj și se poate traduce ca „partizan al Minciunii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lumii, dominată de dualismul Bine-Rău și de alegerea În consecință care se impune oricărui om În timpul existenței sale pământene. Tocmai ideea alegerii Între Bine și Rău (vahy½ ak¶må³: cf., mai jos, subcapitolul 2.6) este cea care conferă noii Învățături, Înrădăcinate În moștenirea indo-iraniană, o evidentă valoare etică, influențând inevitabil și sfera liturgică, prin afirmarea unui ritual conceput ca actualizare a escatologiei individuale și colective (cf., mai jos, subcapitolul 2.8). Apariția inovației reprezentate de G³th³ nu numai că nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
complet termenii acestei formulări, interpretând În mod paradoxal ceea ce se definește ipotetic prin „monoteism” gathic ca pe un protest Împotriva dualismului (Kellens 1991a, p. 53): Într-o asemenea răsturnare, chiar și eronată, rămâne valabilă, de fapt, ideea valorii inovatoare a Învățăturii lui Zoroastru. 5. Cele două existențetc "5. Cele două existențe" Una dintre doctrinele fundamentale ale zoroastrismului este cea care postulează două feluri diferite de a fi (ahu; cf. termenului indo-iranian asu) care pot fi traduse aproximativ cu „spiritual” și „material

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de vedere se explică afirmația lui W.B. Henning, citat mai sus, conform căreia mesajul lui Zoroastru trebuie Înțeles ca un protest Împotriva monoteismului. Acesta (1951, p. 49) nu pierde ocazia să explice, Într-o manieră simplă și clară, că Învățătura profetului, prin caracterul ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice dualism, inclusiv În maniheism, modelul tuturor religiilor dualiste: „Motivul atribuirii celei mai mari părți a poverii unei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor nu au fost profesori de filozofie, care să argumenteze cu obiectivitate meritele unei noi teorii despre originea lumii, ci profeți care au Încercat cu fervoare să adune umanitatea În jurul cauzei lor”. Atunci când Învățătura zoroastriană se definește ca monoteistă, trebuie să se țină cont de faptul că astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului, ci politeismului (Pettazzoni, 1920, pp. 96

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
atunci este adevărat că nu există simple diteisme. În orice dualism, puterea benefică este doar cea divină: adversarul, ca de altfel și În zoroastrism, este conceput ca fiind diabolic, deși este Înzestrat cu o imensă și cumplită putere. În realitate, Învățătura gathică trebuie definită corect ca fiind dualistă În inspirația sa de bază: aceasta se prezintă ca un „monoteism dualist”, În care puterea divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
S-a discutat mult despre natura și valoarea acestei corespondențe, inclusiv În lumina teoriei tripartite a indo-europenilor, elaborată de G. Dumézil; este Însă fără Îndoială că, date fiind continuitatea și coerența doctrinei Nemuritorilor Buni În dezvoltarea istorică a zoroastrismului, această Învățătură Își are rădăcinile Într-o analiză a lumii spirituale și a lumii fizice; astfel Încât, după cum s-a subliniat deja, ea nu se poate explica fără să se țină seama se concepția gathică a celor două existențe. La o privire mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prin utilizarea categoriilor unei gândiri nu tocmai conforme cu viziunea originală zoroastriană, o interpretare imanentistă a Heptadei divine (cei șapte Nemuritori Buni ca mainyu prezenți În cele șapte elemente ale lumii create: Boyce, 1992, pp. 68 sqq.). O constantă a Învățăturii zoroastriene, din cea mai Îndepărtată antichitate până În zilele noastre, a fost Întotdeauna convingerea naturală a unei solidarități profunde și indestructibile Între două nivele de existență, cel spiritual și cel material, cu toate implicațiile morale și comportamentale. A necinsti un element

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Gonda, 1962, pp. 70 sqq.) erau părți absolut esențiale. Chiar și această respingere - care face din Indra În Iran arhidemonul opus Adevărului (cf., mai sus, subcapitolul 2.7), fapt atestat clar În tradiția ulterioară - este un element semnificativ În favoarea interpretării Învățăturii gathice ca revoluție Împotriva religiei ritualiste tradiționale; nu reformată, ci, pur și simplu, renegată de către Zoroastruxe "Zoroastru", Împreună cu divinitățile, riturile, etica, preoții și marii săi capi temporali, meș (plural al lui maz „mare”: Yasna 34, 9). Caracterul revoluționar, religios, etic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religiei ritualiste tradiționale; nu reformată, ci, pur și simplu, renegată de către Zoroastruxe "Zoroastru", Împreună cu divinitățile, riturile, etica, preoții și marii săi capi temporali, meș (plural al lui maz „mare”: Yasna 34, 9). Caracterul revoluționar, religios, etic și totodată social al Învățăturii gathice este ușor de Înțeles, dacă G³th³ sunt privite ca texte În esență liturgice: acest fapt este abia perceptibil (Kellens În Kellens-Pirart, 1988, pp. 22 sqq., 35), pentru că se va Încerca, aproape inevitabil, deposedarea acestor texte de orice referire posibilă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
echivalent, este probabil secundară: aceasta se poate explica probabil prin valoarea pe care ajung să dobândească, colectiv, toate da¶n³ - adică toate individualitățile interioare, toate conștiințele - care s-au unit În aceleași gânduri, cuvinte, fapte bune, fiind adepți ai aceleiași Învățături religioase. În ceea ce privește sfârșitul timpurilor, care, În tradiția ulterioară, va avea un loc de o importanță fundamentală În Weltaschauung-ul zoroastrismului, este greu de negat că fragmente asemenea celor din Yasna 51, 9, Yasna 32, 7, Yasna 30, 7, deși prezintă dificultăți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sacru și a Zand-ului era una din sarcinile preotului. Un număr important de mărturii, răspândite În textele pahlavi și obiect al unui important studiu Întreprins de H. W. Bailey (1943, pp. 149-194), scot În relief excelența tradiției orale, lăudând fidelitatea Învățăturii originare și preamărind rolul pe care l-a avut aceasta În continuitatea religiei lui Zoroastruxe "Zoroastru", ale cărui cărți s-au pierdut, au fost arse sau furate de „blestematul” Alexandru. În realitate, nu există urme ale acestor cărți, care, probabil

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o preocupare a clerului de a revendica o scriere sacră pentru propria religie, atribuindu-i o antichitate Îndepărtată, pentru a-i combate, prin valorizarea tradiției orale, pe cei care Îi acuzau de arbitrarietate În interpretarea doctrinei sau de infidelitate față de Învățătura lui Zoroastru. O asemenea preocupare a existat probabil Încă Înainte de epoca În care Avesta a fost redată În forma În care ne-a parvenit parțial. Așadar este destul de posibil ca Avesta (sau părți ale acesteia) să fi fost fixate În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o importanță specială atât pentru Încercările prin care trece Zoroastru prin lucrarea demonului (druj) B¿tixe "Bu>ti" (Gray, 1929, pp. 203 sq.), care voia să-l ucidă, și a Însuși Spiritului Rău, care voia să-l determine să renege Învățătura sfântă, cât și pentru soarta sufletului În lumea de „dincolo”. Pe lângă aceste părți principale ale Avestei sasanide ne-au mai parvenit și alte douăzeci de fragmente, dintre care unele sunt deosebit de importante din punct de vedere istorico-religios: N¶rangest³n, „precepte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate, mai mult sau mai puțin potrivită cu Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel, alături de entități noi, unele chiar importante, cum ar fi Sraoșaxe "Sraoșa" „obediență” (În limba pahlavi, Sr½șxe "Sro>ș"), care par să constituie adevărate inovații ale noii religii - În cazul specific al unui stăpân al rugăciunii, protector

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sunt probabil rodul speculațiilor sacerdotale care au dezvoltat și Îmbogățit concepte deja prezente În G³th³. Zamy³dxe "Zamya>d" Yașt (Yașt 19), conține În partea sa finală o expunere a principalelor concepte ale escatologiei zoroastriene, cu certitudine, o elaborare teologică a Învățăturii lui Zoroastruxe "Zoroastru", așa cum o demonstrează, printre altele, numele dat pentru saoșyant, Astvat-eretaxe "Astvat-ereta" „cel care cuprinde Adevărul”, compus probabil dintr-un citat gathic (Yasna 43, 16: Bartholomae, 1904, col. 215; Kellens, 1974, p. 209). La fel se poate spune

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Keres³pa; În persană Gersș³sp), Kay Khosrawxe "Kay Khosraw" (În avestică Kavi Haosravahxe "Kavi Haosravah"), una dintre cele mai importante figuri ale dinastiei Kayanizilor (Yașt 19, 71 și 74-77) și ale epicii persane. Eshatologia ulterioară păstrează și reelaborează unele elemente din Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru" despre evenimentele ultime și despre „ultimul tur al existenței”, inclusiv despre rolul focului și al metalului topit ca instrumente ale unei judecăți finale concepute ca o mare ordalie (cf. Lommel, 1930, pp. 219 sqq.; Boyce, 1992, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
politico-religioase. În prima perioadă a formării acestui „amestec religios” prinde contur tendința spre „arianizare” a tradiției zoroastriene. Populațiile iraniene care se autonumeau „ariene” (În avestică, airya; În persana veche, arya; În limba pahlavi, ¶r) s-au impus ca depozitare ale Învățăturii profetului, atât În Iranul oriental - În Margiana (oaza din Merv), Bactriana (Balkh și ținutul de la nord de Hindukuș), Area (regiunea Herat), Drangiana (bazinul endoreic al H³m¿n-i Hilmand În regiunea Sistan, Între Iran și Afghanistan) și Arcosia (regiunea Kandahar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]