15,536 matches
-
Târgu-Neamț. Cu aceeași iubire și sensibilitate se oprește și asupra Vieții și Scrierilor lui Ion Creangă, reușind să decupeze, pentru bucuria și seducția cititorilor, mărturii și citate, care ilustrează învățături mult folositoare în „arta de a trăi”. Interpretarea și comentariile autoarei sunt pline de sensuri adânci și lumină. Ideea cărții de față s-a născut încă din timpul studiilor filologice băcăuane, candidata de atunci realizând lucrarea cu care a obținut licența în Litere. Prof. univ. dr. Constantin Parascan Introducere Există oameni
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
București, cu o populație de peste 2,5 milioane de locuitori și mai mult de 110 000 de clădiri. Asistent medical Naca Violeta și asistent medical Alexandru Coralia au prezentat o analiză de caz: „Moarte subită determinată de o vasculită autoimună.” Autoarele analizează cazul la nivelul asistenței de urgență și prezintă manevrele necesare de resuscitare pentru acest caz. O contribuție deosebit de interesantă și originală în reuniune a fost adusă de abordarea psihologică a urgenței medicale, cu consecințele ei favorabile în acest domeniu
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Teodoreanu. Trecerea la adolescență este urmărită în cele mai mici amănunte, iar subiectul observației este Pia, o copilă în vârstă de doisprezece ani, care începe să perceapă și să înțeleagă universul domestic, casa ca spațiu protector fiind recurent în proza autoarei. Analiza psihologică operează prin prisma schimbărilor sufletești traversate de Pia ca urmare a destrămării ambianței copilăriei și a familiei. Copilul încearcă să descifreze sensurile profunde ale vieții și semnificația relațiilor dintre oameni. „Picnelandii” (Pia și verii ei, Nonel și Andi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
unei furtuni ce pare un „sfârșit de lume”. Visul, halucinația datorată bolii (Pia și verii ei se îmbolnăvesc de anghină difterică), oglinda ca simbol al deformării, dar și al autodescoperirii și al investigării propriului eu sunt exploatate cu finețe de autoare spre a-și portretiza personajele și metamorfoza lor. Nu numai capacitatea de a creiona psihologic structura intimă a copilului în momentul inițierii în viață prin intermediul prietenilor, al școlii, al lumii adulților e caracteristică la V.T., ci și posibilitatea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
da, singur sufletește”. Prozatoarea va încerca să surprindă și unele trăsături ale operei acestuia, cum ar fi metaforele predilecte și legătura lor cu „realitatea”; poemele Începutul, Ursitul și Poveste, inserate în corpul romanului, par în egală măsură a fi ale autoarei sau inedite ale lui Ionel Teodoreanu. Arta rememorării, amănuntele ce dau substanță tabloului de epocă, dar și unei frumoase povești de dragoste transformă romanul într-un inedit document, prin care se recuperează chipurile unor nume de prim rang ale vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
în spațiul cultural românesc, atât prin traduceri, transpunând, bunăoară, nuvele în Cele mai ieftine nopți (1971), cât și prin studii de lingvistică. Două dintre volumele sale interesează o sferă culturală mai largă. În Limbaj și cultură în civilizația arabă (1986), autoarea aplică teoria generală a intercondiționării limbă-cultură, evidențiind modul în care limba arabă contribuie la conturarea unui model cultural. Pornind de la ideea că nu atât limba în sine, cât atitudinea vorbitorilor ei poate arunca o lumină semnificativă asupra mentalității și culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285372_a_286701]
-
război, persecutat și arestat politic, în fine, reîncadrat. Pasionat de profesie, dar nefericit în căsnicie, continuă să lupte și să spere, cu o răbdare stoică, amintind-o pe aceea din parabola biblicului Iov. Folosind un limbaj colocvial nu o dată colorat, autoarea apelează și acum la jurnal și la investigația psihologică. Alternanța de confesiune și relatări „obiective”, precum și adăugarea, aparent dezordonată, de straturi peste straturi, ce leagă mereu trecutul de prezent, conferă cărții o factură modernă. Cu Prețul singurătății T.-A. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
combătuta. Începând cu acest grad zero, femeile secolului al XIX-lea lupta în spațiul simbolic care le rămâne, scriitura element important al libertății feminine. De la începutul secolului al XIX-lea femeile lupta și scriu contra ideologiei dominante masculine. Cazul femeilor autoare din secolul al XIX-lea este exemplar în acest sens și în special cazul lui George Sand33. Figuri de seamă că doamna de Staël, apoi Floră Tristan, George Sand etc. intra în memoria colectivă că simboluri ale unor situații sociale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că ea se servește de acest tacâm machiavelic și de diverse forme teatralizate de afectivitate pentru a distrage atenția: se țese o mreaja de prietenii adevărate sau fictive, de disponibilități atrăgătoare, care vor servi, la momentul oportun, realizării planului. Că autoare de intrigi, Pariziana are flerul de a simți punctele slabe în sensibilitatea semenilor săi. Astfel, ea flatează, promite, seduce, se atașează, cucerește, creând în jurul său o rețea convergență de legături afective. Strategia majoră este de a evita soluționarea problemelor într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
grand homme" al secolului ("homme", se traduce din franceză "om" dar și "bărbat"), înaintând ipoteza că ea ar putea face parte din sexul al treilea. Criticul literar G.H.Lewes mărturisește în 1850 despre competitivitatea feminină: "Faptul că grupul de femei autoare devine, pe an ce trece, tot mai numeros și are tot mai mult succes este o tristă realitate și ea contrazice orice economie politică. Femeile scriu cele mai bune române, cele mai bune jurnale de călătorii, cele mai bune recenzii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Köln, Weimar, Viena, 2002, în special capitolele 9 („Interkulturell kommunizieren - die Herausforderungen der Kulturwissenschaften”) și 10 („Theoretische Zugänge zum interkulturellen Vergleich”). 3. „The new ethnic media are changing America”, International Herald Tribune, 19 septembrie 2002, p. 7; traducerea îmi aparține. Autoarea folosește termenul Balkanized pentru fenomenul redat de mine prin fragmentat (am reținut sensul cel mai favorabil, deși probabil în original se avea în vedere ceva mai grav). Judecând după următoarele exemple, aceste temeri sunt doar pe jumătate întemeiate: unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cenzură și restrângere a libertăților, mergând până la retragerea pașaportului; colegul de activism anti-McCarthy și soțul ei, matematicianul Chandler Davis, a făcut și câteva luni de pușcărie politică. Toate aceste experiențe ale unei reale lupte politice au determinat-o pe distinsa autoare și profesoară să fie destul de sceptică la adresa pretinselor activisme de campus (de multă vreme lipsite de orice risc); pe plan academic, o viață de muncă acerbă și solidă, în răspăr cu tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
orizontală care asigură înaintarea și alta verticală care ridică și coboară CMC. În cazul sprinterului de elită, conform autorilor citați, timpul de zbor e este mai lung decât timpul de contact, spre deosebire de copii la care raportul este invers. Autoarea citată a reținut explicația conform căreia în timpul alergării cu viteză maximă intervine o decelerare pe orizontală prin modificarea poziției centrului de greutate la aterizare, pe fiecare picior. Viteza pierdută se recâștigă printr-o acțiune de retragere a umerilor si de
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
-1% viteza de reacție din blocuri; - 5% viteza de demaraj; - 64 % accelerarea; - 18% menținerea vitezei maxime - 12% decelerarea. La această structură, conform opiniei lui l. Mendoza și Schollborn, în 1992, diferența constă în formularea ”accelerare și atingerea vitezei maxime”. Aceeași autoare îl citează pe Seagrave, L. (1996) care a „identificat” 9 componente, dintre care numai 6 se încadrează în structura propriu zisă și anume: - startul - timpul de reacție și aplicarea forței pe primii pași de alergare; - accelerația pură - faza accelerației, care
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
română la Universitatea de aici. Se stabilește la Lugano. Eseul Eminescu și abisul ontologic, apărut într-o primă ediție la Aarhus (Danemarca) în 1988, apoi în țară, în 1994, se înscrie în rândul puțin numeroaselor cercetări hermeneutice ale operei eminesciene. Autoarea încearcă o abordare a „neantului” introdus de Mihai Eminescu în literele românești, categorie indefinibilă și improbabilă rațional, ci numai aprioric, prin alăturarea „lumii” poetice eminesciene de Ființa (Sein) heideggeriană: nici Dumnezeu, nici temelie a lumii, apropiată dar și departe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
gânditorul german, care iubea pe cei care trăiau murind, e temeiul discursului despre poetul aflat sub semnul conștiinței morții încă din prima tinerețe, când dispare „iubita din Ipotești”, eveniment ce catalizează experiențele concrete ale existenței eminesciene. Instrumentele hermeneutice folosite de autoare în drumurile concentrice către „adevărul care se deschide” în abisul eminescian sunt, pe lângă cele dominante, heideggeriene, câteva concepte ale criticii franceze (J. Fourastié, Jean-François Lyotard, M. Clavel), dar și ale lui Adrian Marino, citat pe alocuri. Un cerc explicativ încadrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
conexiune comprehensiunea cu onticul și cunoașterea, eseista descrie în moduri eliptice probleme a căror soluție deconcertează prin aerul de paradox: „Apropierea în dragoste -«înc-o gură» - este în esența ei o inversă depărtare, ca până la lumea stelelor” (despre Floare albastră, unde autoarea ia ad litteram o traducere defectuoasă a a-letheiei heideggeriene - stare de neascundere, clivaj al adevărului care conține o negație, nu negarea adevărului însuși, însă - drept„depărtare”). P.-M. urmărește îndeaproape și modurile poetice ale exprimării/ transfigurării „iluminatoare” a erosului eminescian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
iar excursul critic derutează nu rareori prin fuga pe trasee excentrice. Reinterpretarea poemului e justificată prin idei noi de poetică, psihanaliză și deconstructivism (prin Gaston Bachelard, C.G. Jung, Paul Ricoeur, Ernst Cassirer, Paul de Man, printre alții), iar la Eminescu autoarea găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-a plasat - prin formație și intuiție genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și indefinibil). Nu de puține ori autoarea își mărturisește stupoarea în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic, sinteză specifică între Hyperion, Zburătorul, Narcis și Orfeu, totul concordat cu mitologia eminesciană personală, prin „mutații libere”, bunăoară prin proiecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic, sinteză specifică între Hyperion, Zburătorul, Narcis și Orfeu, totul concordat cu mitologia eminesciană personală, prin „mutații libere”, bunăoară prin proiecția poetului în „tânărul voievod”, pe care autoarea o consideră ca regresiune până la principiul cosmogonic, cu implicare escatologică. Poemul - după P.-M. - este varianta românească eminesciană a Ființei: o autorevelare, poetul „fiind atras de o alteritate necunoscută și, deși fără acces, manifestată în el”, întrucâtva asemănător lui Heidegger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
asemănător lui Heidegger, la care Ființa este orice lucru cu obligatorie implicație a neantului („Au nu sunt toate-nvelitori / Ființei ce nu moare?”); iar neantul eminescian este o „prezență - absență”, precum în versul „Nu e nimic și totuși e...”. Tentativa autoarei este una rară, încercată de puțini cercetători, de a descrie poetica implicită ca proiecție verbală a intuiției ireprezentabilului. Volumul Jurnal hermeneutic (1997) continuă cercetarea eminescologică din perspectiva problematicii poetice și socio-politice, căutând o înțelegere a lui Eminescu nu pe principii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
1997) continuă cercetarea eminescologică din perspectiva problematicii poetice și socio-politice, căutând o înțelegere a lui Eminescu nu pe principii estetice sau retorice, ci prin „comprehensiune”, cum consideră P.-M. să opereze cu „sentimentul participativ”, adică printr-o aprofundare empatică. Pentru autoare, a-l înțelege pe Eminescu înseamnă participare la „sensul prezent” al Frumosului. Pe urmele lui Platon, Nietzsche și Heidegger, eseista vorbește de esența divină a poeziei. Conferind mitului funcție gnoseologică intercesivă, ca stadiu al legăturii inconștientului cu „recunoașterea conștientă”, cu ajutorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
sensul prezent” al Frumosului. Pe urmele lui Platon, Nietzsche și Heidegger, eseista vorbește de esența divină a poeziei. Conferind mitului funcție gnoseologică intercesivă, ca stadiu al legăturii inconștientului cu „recunoașterea conștientă”, cu ajutorul teoriilor psihologiei abisale jungiene și ale hermeneuticii heideggeriene, autoarea caută „sensul poetic” al tensiunii din valoarea etică a frumosului și a binelui atunci când vorbește despre „politeia” eminesciană. Planul empiric social-politic este dublat la Eminescu de un plan spiritual, de viziunea „epocii de aur” la care - chiar poetul o spunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
coșmar diurn, cu nenumărate femei îmbrăcate în „colecția” lui jalnică. În fine, „i se ia ceața de pe ochi” ! La expoziția de modă a întreprinderii, un model frumos schițat de el cândva și abandonat este prezentat și premiat. Ileana, țesătoarea, e autoarea manevrei prin care Măgureanu e salvat de sine însuși și luat de bărbat. Noutatea propagandistică, reluată apoi sistematic, constă în crearea unei feerice lumi paralele cu România reală. Film‑anestezie. Designul de modă este un domeniu prin excelență concurențial, care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ca să adâncească diegeza până la expunerea omenescului dincolo de propagandă. Cadrele lungi, prim-planurile, chiar gros-planul extrem, în secvența cablului metalic împletit al ascensorului care se derulează pe tambur, încarcă filmul cu un dramatism autentic. Deși pe generic este trecută orchestra cinematografiei, autoarea de-a lungul anilor a atâtor sublinieri pe cât de tautologice, pe atât de gălăgioase, în registru grav sau săltăreț, ale acțiunii din imagine, coloana sonoră a filmului este compusă doar din sunete - rare, discrete, obsedante. Sunete - nu cuvinte - sunt și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]