15,099 matches
-
a intelectualului, ilustrată în principal prin implicarea lui Voltaire în afacerea Calas în secolul al XVIII-lea sau mai recent, prin Victor Hugo, a cărui confruntare cu Ludovic Napoleon Bonaparte era încă vie în conștiința publică. Acești scriitori și-au consacrat la vremea lor cunoștințele și calitățile de oratori combaterii intoleranței și nedreptății. Ei și-au pus celebritatea în serviciul cauzei apărate, fără a se gândi la consecințe. Tabăra dreyfusardă căuta să obțină o astfel de susținere. Presa din toamna-iarna 1897-1898
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
În cadrul unui sistem de calcul memoria ocupă un loc important reprezentând „depozitul de informații” (date și program) al acestuia. Există două arhitecturi consacrate în ceea ce privește organizarea sistemului de memorie: von Neumann și Harvard. În cazul arhitecturii von Neumann memoria este văzută ca un tot unitar în care se află atât programele cât și datele. În cazul arhitecturii Harvard memoria este împărțită în două părți
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
oșteni instalați că garnizoană în orașele rebele, care prestează și un jurământ de fidelitate ateniană. Cele 275 de cetăți aliate rămân fidele alianței până la sfârșitul Războiului Peloponesiac. Liga rămâne la structura imaginată de Aristide în 478 i.en. Fiecare cetate consacră a 60-parte din tribut în chip de ofrandă, aparche, pentru zeiță Atena. Pentru strângerea anuală a tributului, cetățile erau grupate în cinci districte pe criteriu geografic-Tracia, Hellespontul, Ionia, Căria și insulele. Odată la patru ani, cuantumul phorosului e fixat pe
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
juriu răspunzător în față adunării decidea asupra primilor trei drame tragice și a cinci comedii , cărora le alocă câte un cor-asigurându-le reprezentarea pe cheltuiala proprie câte unui choreg. În timpul festivalurilor dionisiace, fiecare zi de spectacole, din zori până la apus, era consacrată reprezentării publice câte o trilogie tragică și comediile selectate, iar la sfârșit juriul prezidat de arhonte decidea asupra ordinii celor trei poeți: primul era câștigătorul, premiat și răsplătit cu o cununa de iederă, iar cel de pe locul 3 era înfrânt
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Expresia "poeți metafizici" sau "poeții sacrii" este folosită pentru a desemna un grup de poeți britanici de formație teologică din secolul al XVII-lea. Această denumire a fost consacrată de Samuel Johnson (n.1709-d.1784) în lucrarea sa ""The Lives of the poets"". Primul reprezentant al poeziei metafizice britanice este John Donne (n.1572-d.1631), urmat de George Herbert (poet) (n.1593-d.1633), Henry Vaughan (n.1621-d.1694), Thomas
Poeți metafizici () [Corola-website/Science/315285_a_316614]
-
gruparea "The Big Four Of Thrash" alături de Metallica, Megadeth și Slayer, fiind printre primele formații ce au combinat Heavy Metal-ul cu Hardcore punk-ul și au adăugat influențe din genul Speed Metal, formând genul Thrash Metal care i-a și consacrat. Este de - asemenea printre singurele trupe de Thrash Metal ai căror vocaliști folosesc voci melodice în locul celor dure, guturale, caracterizate de ură, furie sau agresivitate. Este de-asemenea și printre primele formații care au combinat și Heavy metal-ul cu
Anthrax () [Corola-website/Science/315289_a_316618]
-
nașterea copiilor, relația cu Alfonso s-a deteriorat iar el a avut numeroase aventuri. S-a spus că el a avut un flirt cu verișoara Enei, Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha, însă acest lucru n-a fost adevărat. Ena s-a consacrat muncii caritabile. De asemenea s-a implicat în reorganizarea Crucii Roșii Spaniole. În 1923, Papa Pius al XI-lea i-a conferit "Trandafirul Galben", care a fost acordat pentru prima oară unei prințese de origine engleză din 1555 când Papa
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
Isus in pace, bucurie și avem asigurarea iubirii Lui, biruința Sa ne da și noua biruința asupra forțelor răului, care caută în continuare sa obțină controlul asupra noastră. Dar Duhul Sfânt locuiește în noi și ne da putere. În timp ce ne consacram fără încetare lui Isus ca Mântuitor și Domn al nostru, suntem eliberați de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai trăim în întuneric, nu ne mai temem de puterile răului, de neștiința și de lipsa de sens a vechiului nostru
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
fiului său, Ștefan Dușan (1331-1335). Cei doi suverani încheiau pace și încheiau o alianță antibizantină, care era întărită prin căsătoria lui Dușan cu sora țarului, Elena. Ioan Alexandru relua războiul contra Bizanțului și reușea să recucerească orașele ocupate de Andronic, consacrându-și frontierele printr-un tratat (1332). Cât despre aristocrații sârbi, după ce l-au asasinat pe bătrânul rege, vor intra ca și cuceritori în teritoriul bizantin sub conducerea noului lor suveran. De-a lungul întregii sale domnii, Dușan încarna expansiunea marii
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
succes mai ales în lumea cinematografiei, multe din picturile sale găsindu-se azi în colecțiile starurilor americane Din 1943, când se instalează la New York, intră în totală uitare până în 1957, când este redescoperită cu ocazia unei monografii care îi este consacrată. Entuziasmul anilor “70 pentru curentul “Art Deco” fac din o reprezentantă de vârf a acestui curent. A murit pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp. Tamara de Lempicka ocupă un loc aparte în
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
tribunale au personalitate juridică. Parchetele actuale corespund cu procuraturile de dinainte de 1989. În decembrie 1991 a fost adoptată noua Constituție a României, cu modificările și completările efectuate în 2003, care reflectă schimbările democratice produse în țară în decembrie 1989 și consacră o serie de principii noi în ceea ce privește activitatea judecătorească. La 1 iulie 1993 a intrat în vigoare Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, care, în conformitate cu prevederile constituționale, reintroduce termenul de „minister public", punând bazele organizării și funcționării noii instituții. S-
Parchet (justiție) () [Corola-website/Science/317394_a_318723]
-
de orașul Tuzla. De aici a reușit să scape și a trecut clandestin frontiera iugoslavo-austriacă, în august 1949. Fostul disident a sosit la Paris în 1950, unde a urmat cursuri de filosofie și de "litere" la Sorbona, fără să se consacre în mod serios acestor studii, preferând însă să frecventeze cercurile de avangardă literară, artistică și cinematografică. Pârvulescu a frecventat seminariile lui Jean Wahl la Sorbonna, și s-a împrietenit cu Jean-Luc Godard (care îl va folosi ca personaj în filmul
Jean Pârvulescu () [Corola-website/Science/317391_a_318720]
-
va marca dezvoltarea propriului stil artistic. În primăvara anului 1728, Boucher pleacă în Italia. La Roma lucrează în cadrul Academiei Franceze, al cărei director este pictorul Nicolas Vleughels. La începutul anului 1731 se află din nou în capitala Franței și se consacră mai ales gravurii și desenului. În anul 1735 execută desene pentru un număr de treizeci și trei de gravuri menite să ilustreze o nouă ediție a operelor lui Molière. La solicitarea avocatului Derbais, realizează câteva compoziții de format mare, printre care primul
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
Bucovina (Imperiul Austro-Ungar). Astăzi localitatea se numește Voievodeasa și face parte din județul Suceava (România). La 2 decembrie 1895, pr. Joseph Weber a fost numit episcop auxiliar de Lemberg (Lwów), cu titulatura de episcop titular de Temnus. El a fost consacrat ca episcop la 29 decembrie 1895 de către arhiepiscopul Seweryn Morawski de Lemberg, împreună cu arhiepiscopul titular Karol Hryniewicki (fost episcop de Vilnius) și cu arhiepiscopul armeano-catolic Izaak Mikołaj Isakowicz de Liov. În calitate de episcop, PS Joseph Weber a participat la consacrarea ca
Joseph Weber () [Corola-website/Science/317458_a_318787]
-
la 17 ani și și-a publicat câteva poeme în ziarul lui George, "Blätter für die Kunst" ("Foi de artă"). A urmat studii de drept, iar apoi filologia la Viena, dar, după absolvirea universității, în 1901, a decis să se consacre până la urmă scrisului. Alături de Peter Altenberg și Arthur Schnitzler, a fost membru al grupării de avangardă "Tânăra Vienă" ("Jung Wien"). În 1900, Hofmannsthal îl întâlnește pentru prima oară pe compozitorul Richard Strauss. Mai târziu el va compune mai multe librete
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
cărui viziune genială și subtilă analiză economică asupra timpului său, publicate în Opera Politică, au rămas valabile și un secol mai târziu. Astfel, neputând să publice în țară din cauza regimului comunist, a publicat și în străinătate. În total, i-a consacrat lui Eminescu 16 studii și articole, dintre care cităm câteva: „"Mihai Eminescu — gânditor de seamă al economiei românești"” (publicat în Iugoslavia, Revista „"Lumina"”); „ "Mihai Eminescu - preocupări economice și statistice"”; „"Mihai Eminescu - profesor suplinitor de geografie și statistică la Iași"”. Profesorul
Ioan Burduja () [Corola-website/Science/321804_a_323133]
-
bucureștene. Din păcate în toamna aceluiași an intră în conflict deschis cu Dorin Teodorescu, directorul teatrului din acea perioadă, datorită plasării pe linie moartă a lui Caraman, în pofida dorinței acestuia de a revenii în câteva din rolurile care l-au consacrat. Perioada aceasta durează aproape 2 ani de zile, cei doi revenind la sentimente mai bune în 1998 când lui Caraman i se încredințează rolul Eisenstein în "Liliacul" și alte câteva roluri principale printre care Dr. Erich Siedler în "La Calul
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
cel Mare" din Suceava (1958). După zece ani de la debut a devenit membru fondator al "Fondului Plastic" din Iași (U.A.P.). Vizitele cu caracter de documentare, întreprinse în Bulgaria și Turcia (1969), i-au stimulat voința fermă de a se consacra unor lucrări de certă valoare artistică. La Bienala națională de gravură (1959), și-a adjudecat premiul I. Din 1958, participa la expoziții interjudețene: Iași (1963-1970), Bacău (1964), Suceava (1958-1975), ș.a.; la expozițiile "Cenaclului U.A.P. Suceava", la unele expoziții republicane
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
se înălța coloana, având în preajmă o mare fântână decorată cu basoreliefuri de inspirație creștină. La o extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Cybele (zeița mamă de origine asiatică), despre care o altă legendă spunea că ar fi fost consacrată de argonauți. La cealaltă extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Fortuna din Byzantion. Din diverse surse antice s-a dedus că forumul era decorat pe contur cu diverse statui, dar aparența și locul lor nu pot cunoaște . Forul a
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
și cunoștințe de la nivel molecular pînă la nivel sistemic și dezvoltă noi produse biologice, materiale, procese, implanturi și produse informatice pentru prevenirea, diagnosticul și tratamentul bolilor, pentru reabilitarea pacientului și creșterea gradului de sănătate. Bioingineria sau ingineria medicală s-a consacrat recent ca o disciplină de sine stătătoare, comparativ cu alte domenii inginerești; o asemenea evoluție este specifică domeniilor interdisciplinare care reușesc să se desprindă de celelalte specializări deja cunoscute. O mare parte din studiul bioingineriei constă în cercetare și dezvoltare
Bioinginerie medicală () [Corola-website/Science/321470_a_322799]
-
(n. 20 iulie 1883, Ploiești — d. 16 octombrie 1960, București) a fost un arhitect român, reprezentant al arhitecturii autohtone de la începutul secolului al XX-lea până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Și-a consacrat întreaga viață dezvoltării județului Prahova și, în special, a orașului Ploiești, prin fondarea Bibliotecii Nicolae Iorga a Muzeului Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, contribuind totodată la viața culturală a României. Printre cele mai importante construcții proiectate se numără Catedrala
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
intervențiile sale în dezbaterea unor aspecte controversate, ca, de exemplu, stratigrafia depozitelor cuaternare, inclusiv a celor păstrătoare de cultură materială sau a celor periglaciare. Orizontul său de cercetare început cu "Cîmpia Olteniei" se lărgește la întreaga Câmpie Română - căreia îi consacră, în 1976, o sinteză a cercetărilor de teren a unei bogate informații de specialitate, între care se detașează forajele, analizele sporo-polinice, reconstituirile paleogeografice, servind cu precădere practicienilor, o încercare de aplicație a concepției sistemice , multicorelative în geomorfologie. Studii variate, publicate
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
a-și exprima voința sau profitând de această stare", iar în alin 2. se stipulează că "Cu aceeași pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise în condițiile alin. (1)." Termenul legal de "constrângere" este unul consacrat în legislația română, el apărând atât în partea specială a codului penal, în definiția mai multor infracțiuni, dar în și în partea generală a codului, făcându-se referire la "Constrângerea fizică" (art 24), și "Constrângerea morală" (Art 25). În general
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a fost reintegrat în armată cu grad de maior și a participat la Primul Război Mondial. A murit în 1935. Consecințele acestei afacere sunt nenumărate și ating toate aspectele vieții publice franceze: cel politic (a consacrat triumful celei de a Treia Republici, al cărei mit fondator a devenit dar și reînnoind naționalismul), militar, religios (a încetinit reforma catolicismului francez, ca și integrarea republicană a catolicilor), social, juridic, mediatic, diplomatic și cultural (cu această ocazie, s-a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Regimul politic din Franța tocmai trecuse prin trei crize (boulangismul în 1889, scandalul Panama în 1892, și amenințarea anarhistă, redusă de „” din iulie 1894) care nu au făcut decât să o întărească. Alegerile din 1893, centrate pe „chestiunea socială”, au consacrat victoria republicanilor (cu mai puțin decât jumătate din mandate) în fața dreptei conservatoare, dar și creșterea radicalilor (circa 150 de locuri) și a socialiștilor (circa 50 de locuri). Opoziția radicalilor și socialiștilor a împins la guvernare forțele de centru, de unde și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]