15,723 matches
-
morfologia și sintaxa limbii, și să fie dovedită etimologia galică a unor termeni pătrunși în limba latină. De asemenea, unele indicatoare textuale permit recunoașterea caracterului mai formal sau poetic al unora dintre ele. Deși elitele galice au adoptat treptat limba latină, cu scopul de a-și să păstra pozițiile superioare în regiune, limba galică a rămas în uz în zonele rurale, influențând dialecte locale ale latinei vulgare. Faptul coexistenței celor două limbi este atestat în mai multe surse. Sfântul Ireneu, episcopul
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Ω Δ "Χ" a reprezentat , "Θ" și "Δ" — („tau galic”), "ΟΥ" — , și , "Η" — și , "Ω" — și , "Ι" — , iar "ΕΙ" — . Literele grecești fi și psi nu au fost folosite. Odată cu cucerirea Galiei, limba galică a început să fie scrisă cu alfabetul latin. Inscripțiile galice scrise cu alfabetul cuceritorilor au fost descoperite în aproape întreaga arie vorbitoare altădată de galică, dar mai ales în partea centrală a Franței actuale. A B C D Ð E F G H I K L M N
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
I K L M N O P Q R S T U V X Z a b c d ð e f g h i k l m n o p q r s t u v x z Alfabetul latin a fost îmbogățit cu "Ð", numit "tau galic", introdus pentru a indica , unicul sunet al limbii galice care nu apare în latină. "X" stă atât pentru cât și pentru ). "Q" apare sporadic, întotdeauna cu "U/V" ca varianta de scriere
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
V" ca varianta de scriere a secvenței "CU" și poate și să marcheze realizarea arhaică a sunetului evoluat din consoană labiovelară surdă protoceltică, pe semne . "U" și "V" nu sunt diferențiate, ambele reprezentând sunetele , și . reprezintă similitudine distinctă cu limba latină din punct de vedere al morfologiei, faptul o dată considerat să dovedească conceptul subfamiliei comune italo-celtice în cadrul familiei indo-europene. Calvert Watkins a contestat această ipoteză ducând la respingerea ei generală de către lingviști și înlocuind-o cu impoteza de influențe mutuale lungi
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
a noului preterit-t. În mod asemănător, preteritul de tip s este format prin generalizarea desinenței de persoană a treia de singular. Nu s-au găsit atestări care ar confirma existența timpurilor compuse în limba galică. Ca și în limba latină, perfectul și imperfectul au avut formele sintetice. Astfel s-a exprimat și diateza pasivă. A existat și modul conjunctiv, des folosit în inscripții. Formele verbului "a fi" păstrate arată niște iregularități, o trăsătură comună a limbilor indo-europene. Deși nu se
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
de vorbitori. Iată un exemplu (abrevierile folosite sunt explicate în caseta la dreaptă): Unele inscripții arată însă șabloane deosebite: predicat-subiect-obiect, așa cum în irlandeză și galeză de azi. Datorită caracterului flexionar al limbii, celelalte combinații apar și ele, spre exemplu ordine „latină”, cu verbul la sfârșitul prepoziției, trăsătura împărtășită cu celtiberică. Sunt atestate și prepoziții cu verb la început, acestea însă au caracter imperativ, emfatic sau de contrast. Iată un exemplu a ordinii neobișnuite: O regulă sintactică a limbilor celte insulare, așa
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
literară de azi, verbul a putut fi precedat cu o particulă figurantă care nu are sensul propriu, ci a fost folosită pentru a ușura formarea și enunțarea propoziției. Alte particularități o pun pe limba galeză în similitudine mare cu limba latină: Subordonarea în prepoziții este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Zum Löwen”. Fiind interesat în principal de plantele medicinale, a publicat începând cu 1791 în revista „Sieben-bürgische Quartalschrift”, prima revistă științifică din Transilvania, un inventar al planetelor medicinale sălbatice din Transilvania, clasificate după sistemul lui Carl von Linné. Pe lângă numele latin, erau menționate și numele populare în germană, săsească, maghiară și română. În 1808 a fost rugat de către medicul-șef dr. Franz Nyulás, membru al dietei de la Cluj să publice un "Herbarium vivum" pentru farmaciști, care urma să fie plătit prin
Petrus Sigerus () [Corola-website/Science/316716_a_318045]
-
unirea ulterioară cu România. Drapelul Republicii Populare Moldovenești urma sa devina tricolorul, cu o panglică neagră în diagonală, până la realizarea Unirii. Un alt scop era organizarea de alegeri libere pentru organele de conducere ale statului. Limba română pe baza alfabetului latin trebuia sa devină limbă oficială. Printre conducatorii FNP din Basarabia erau Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu si Valeriu Graur. În Bucovina de Nord, mișcarea era coordonata de Alexandru Șoltoianu. Sub impactul refuzului lui Ceaușescu de a participa la intervenția trupelor Pactului
Gheorghe Ghimpu () [Corola-website/Science/316679_a_318008]
-
familia lui s-a mutat la Brody, loc unde a primit educație religioasă hasidică, dar s-a alaturat și cercurilor iluministe Haskala din jurul lui Nahman Krochmal.Și-a însușit cunoștințe în germană și în cultura generală, inclusiv în filozofie, greacă, latină, arabă și științe precum astronomia, matematica, și s-a specializat în calcularea calendarului evreiesc. La vârsta de 15 ani s-a căsătorit și s-a mutat la Odesa, unde a fost om de afaceri. Din cauza unor acuzații de erezie din partea
Herș Mendel Pineles () [Corola-website/Science/316712_a_318041]
-
pe care le-a trecut cu calificativele "suficienter", respectiv "satis bene". Teza sa de doctor în medicină, cu tema "„Despre obiceiurile populare de înmormântare la români"" (Viena, 1817), este o valoroasă lucrare de etnografie. Lucrarea a fost publicată în limba latină, cu titlul "De funeribus plebejis daco-romanorum sive hodiernorum valachorum et quibusdam circa ea abusibus perpetuo respectu habito ad veterum romanorum funera", sub numele său latinizat "Papp Basilius". În 1817 se stabilește la Brașov, moment în care începe o nouă etapă
Vasile Popp () [Corola-website/Science/316757_a_318086]
-
moașelor din satele Transilvaniei. În 1820 Vasile Popp a fost chemat la seminarul Socola din Iași, unde, timp de un an, a predat filologia și filosofia. Aici a susținut prelegerea "Filosofia și filologia, sau comparație între limba română și limba latină". Activitatea sa la Socola a luat sfârșit datorită revoluției de la 1821. A publicat în 1821 la Sibiu prima lucrare în limba română de balneologie cu titlul "„Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna”". În 1827 Vasile Popp a scris
Vasile Popp () [Corola-website/Science/316757_a_318086]
-
După zdrobirea Constantinopolului-zdrobire, care, de fapt, a pus capăt pentru totdeauna existenței Bizanțului ca imperiu de importanță mondială, un număr imens de greci au început exodul din țara natală, ocupată de latini. Funcționari fără posturi, militari fără armate, dynatoi fără pământuri, țărani, preoți, meșteșugari-toți cei ce erau în stare au început să se stabilească în orașele care nu fuseseră cucerite de cruciați. Cel mai puternic centru grecesc a devenit Niceea, pe care
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
a fostului Bizanț. Despotatul de Epir fondat de către Mihail I Angelos Ducas (un văr al împăraților Isaac al II-lea și Alexios al III-lea și fiu al sebastocratorului Ioan Dukas) a ajuns așa deci sub stăpânirea Angelilor, Tracia-sub stăpânirea latinilor, Leon Sguros a ocupat Corintul (încă înainte de cucerirea capitalei de către cruciați) și asedia Atena. Puțin înainte de cucerirea Constantinopolului, Comnenii Alexios și David, nepoții lui Andronic I, vor întemeia pe coasta de sud est a Mării Negre, Imperiul de Trapezunt. Alexios și
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
De aici, cel mai tânăr, David, se îndrepta spre vest de-a lungul litoralului, cucerea Sinope și-și impunea dominația asupra Papflagoniei și Heracleei Pontice. Situația critică a Imperiului Bizantin va fi salvata de catastrofa care se abătea asupra imperiului latin din Balcani. Aristocrația rurală bizantină din Tracia recunoștea la început suveranitatea latină și, prin intermediul menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
lungul litoralului, cucerea Sinope și-și impunea dominația asupra Papflagoniei și Heracleei Pontice. Situația critică a Imperiului Bizantin va fi salvata de catastrofa care se abătea asupra imperiului latin din Balcani. Aristocrația rurală bizantină din Tracia recunoștea la început suveranitatea latină și, prin intermediul menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot forța dispozițiile tratate cu puternicul țar al bulgarilor. Aristocrația grecească se revolta
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot forța dispozițiile tratate cu puternicul țar al bulgarilor. Aristocrația grecească se revolta împotriva dominației latine și apela la ajutorul țarului Kaloian, promițându-i serviciile sale și propunându-i coroana imperială. Revolta se întindea rapid. În orașul imperial Didymoteichos, apoi în orașul venețian Adrianopol și în numeroase alte orașe din Tracia, garnizoanele latine erau masacrate sau
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
revolta împotriva dominației latine și apela la ajutorul țarului Kaloian, promițându-i serviciile sale și propunându-i coroana imperială. Revolta se întindea rapid. În orașul imperial Didymoteichos, apoi în orașul venețian Adrianopol și în numeroase alte orașe din Tracia, garnizoanele latine erau masacrate sau obligate să se retragă. Kaloian intra în Tracia și întâlnea pe latini aproape de Adrianopol. Acolo avea loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
propunându-i coroana imperială. Revolta se întindea rapid. În orașul imperial Didymoteichos, apoi în orașul venețian Adrianopol și în numeroase alte orașe din Tracia, garnizoanele latine erau masacrate sau obligate să se retragă. Kaloian intra în Tracia și întâlnea pe latini aproape de Adrianopol. Acolo avea loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian. Împăratul Balduin I era el însuși făcut prizonier, neputând să se mai întoarcă iar pe
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
venețian Adrianopol și în numeroase alte orașe din Tracia, garnizoanele latine erau masacrate sau obligate să se retragă. Kaloian intra în Tracia și întâlnea pe latini aproape de Adrianopol. Acolo avea loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian. Împăratul Balduin I era el însuși făcut prizonier, neputând să se mai întoarcă iar pe tron a urcat pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui militare. În această luptă era ucis, între alții, și candidatul la Niceea, Louis de Blois. La exact un an după cucerirea Constantinopolului, puterea latină era deja zdruncinată; latinii evacuau Asia Mică, reocupând numai orașul Pegai. Alte regate erau formate de către Bonifaciu de Montferat care a întemeiat, în Thessalonicul cucerit, un regat vasal Constantinopolului (prin 1206); pe litoralul mărilor Marmara și Egee, precum și pe majoritatea
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
pus mâna venețienii, întemeindu-și porturi și factorii comerciale, de la Corint până la Adrianopol. Iar la Adrianopol, începând din 1206, s-a întărit în fond, cu statut de rege Theodor Branas-singurul mare aristocrat grec care și-a păstrat influența sub dominația latină. În Asia Mică, fără a socoti micile domenii, s-au format patru state grecești independente: Rhodosul era cârmuit de fostul arhonte al Cretei, Leon Gabalas, Philadelphia, împreună cu orașele din jur- de Theodor Mangaphas, iar cele mai importante state au devenit
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
din jur- de Theodor Mangaphas, iar cele mai importante state au devenit Imperiul de Trapezunt și Imperiul de Niceea. Evenimentele de la Niceea, din anii1204-1206, sunt puțin cunoscute. Theodor Laskaris, care s-a apucat, plin de energie, de organizarea rezistenței împotriva latinilor, își avea, la început, baza la mai ospitaliera Brussa. Însă, în rătimp de un an sau doi, energicul despot și-a atras simpatia niceenilor, care s-au învoit să-l recunoască suveranul lor. În martie 1205 sau 1206, a fost
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
câștigat respectul tuturor. Urcând pe tron, despotul a jurat să izgonească din orașele răsăritene blestemata oaste apuseană, care a năvălit fără opreliști în Imperiul romeilor, l-a distrus și l-a devastat, precum norii de lăcuste, să oprească înaintarea oștirii latine, care pune stăpânire întotdeauna pe ceea ce e mai aproape, precum o cangrenă. Basileul se străduia să-și țină cuvântul. Geoffroy de Villehardouin, mareșal de Champagne, autorul cronicii despre cucerrea Constantinopolului, arăta că Theodor I intra în luptă cu oștirea catolică
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
imperial potrivit dreptului suveranului. Acestea erau, în primul rând, teritoriile rămase fără stăpâni: proprietățile bisericilor și ale mănăstirilor din capitală (printre altele, moșiile imense ale catedralei Sfânta Sofia), cele ale dynatoi-lor bizantini care-și pierduseră viața sau trecuseră de partea latinilor. Anume din acest fond acorda basileul răsplățile generoase pentru partizanii săi, menționate de Acropolites, și împărțea pronoiile. Pronoia-donația analogică beneficiului din Occident- era bine cunoscută de pe vremea Comnenilor, însă anume Laskaris a transformat-o într-un instrument de formare a
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]