17,036 matches
-
manuscrisul ca fiind din jurul anului 1392. Însă mai cu seamă primul text, o scrisoare de mustrare din partea Domnului către păcătoși, a ajutat la stabilirea vechimii originalului și a putut servi ca premisă pentru estimarea anului traducerii în limba română.<br> "Legenda sfintei dumineci" conține varianta în limba slavonă și cea în limba română. Interesant este faptul că nici una nu o traduce pe cealaltă, fiind versiuni independente. La începutul celei românești stă scris ""Vă leat 6900 povestea fu de demult întru sfânta
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
care scriau astfel de scrisori aveau predilecția de a le lansa la ani "rotunzi", din 100 în 100 de ani. Și catastrofele semnalate între 492 și 1392 au îndreptățit de fiecare dată punerea în circulație a câte unei copii din "Legenda sfintei dumineci". O astfel de copie a apărut și în "Codex Sturdzanus", cu circa două secole mai devreme, având text cu rotacism arhaic. Și cele două învățături, rotacizate și ele, sunt mai vechi decât legenda din "Manuscrisul de la Ieud", dar
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
a câte unei copii din "Legenda sfintei dumineci". O astfel de copie a apărut și în "Codex Sturdzanus", cu circa două secole mai devreme, având text cu rotacism arhaic. Și cele două învățături, rotacizate și ele, sunt mai vechi decât legenda din "Manuscrisul de la Ieud", dar mai noi (după tipul rotacismului) decât cea din Codex.<br> Așadar cercetătorii au stabilit următoarea cronologie:<br> Copiiștii au păstrat forma arhaică a textului, schimbând rareori vreo formulare care li se părea nelalocul ei. Astfel
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
dar mai noi (după tipul rotacismului) decât cea din Codex.<br> Așadar cercetătorii au stabilit următoarea cronologie:<br> Copiiștii au păstrat forma arhaică a textului, schimbând rareori vreo formulare care li se părea nelalocul ei. Astfel putem constata că traducătorul legendei din Codex a păstrat elemente lexicale din originalul latin, într-o vreme în care slujba de cult se mai practica în latină: ""Tremeșu și a doao carte, iară nu-și vă încredzut cuvântului meu. Tremeș și a treia scriptură, multe
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
NEK) plasat în aceeași frază cu nece (NEЧE). La noi s-au pierdut primele forme, rămânând în uz doar cea de-a doua. Mai trebuie remarcată folosirea formei arhaice a perfectului compus, doar cu participiu, fără verbul "a avea". În legenda ieudeană, mai nouă, a mai scăpat doar un ae, citit e, pe post de și. <br> Această analiză a confirmat încă o dată concluzia anterioară, și anume că traducerea "Legendei sfintei dumineci" s-a făcut într-o perioadă foarte veche, atunci când
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
a perfectului compus, doar cu participiu, fără verbul "a avea". În legenda ieudeană, mai nouă, a mai scăpat doar un ae, citit e, pe post de și. <br> Această analiză a confirmat încă o dată concluzia anterioară, și anume că traducerea "Legendei sfintei dumineci" s-a făcut într-o perioadă foarte veche, atunci când limba vorbită pe meleagurile ardelene mai păstra forme lexicale și gramaticale comune cu latina arhaică din Lex XII Tabularum. La 399, patriarhul Ioan Chrysostomos (Ioan Gură de Aur) afirma
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
construit din bârne de stejar, care lega insula de țărmul lacului, a fost incendiat în timpul Revoluției din 1821, nemaifiind niciodată refăcut. Se pare ca mănăstirea ar fi devenit faimoasa după presupusa înmormântare a lui Vlad Țepeș în incinta acesteia. Conform legendei, după moartea lui Vlad Țepeș, survenita în urmă bătăliei cu turcii din 1476, care îi susținuseră pe Dănești în obținerea tronului Valahiei, călugării mănăstirii i-ar fi găsit și ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi înmormântat creștinește după "limpezirea
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
despre dreptate este prezentă în două discursuri diferite. Discursul lui Glaucon reia ideea despre dreptate a lui Tharsymachus; începe cu Mitul lui Gyges, care a descoperit un inel ce i-a dat puterea să devină invizibil. Glaucon se folosește de legendă pentru a argumenta că nici un om nu ar fi drept dacă ar avea ocazia să facă nedreptăți dar ar fi scutit de consecințe. Cu puterea de a fi invizibil, Gyges intră în palat neobservat, o seduce pe regină, îl ucide
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
lipsesc informațiile biografice, chiar Biblia numește doar un Habacuc și numai în cartea profetului Daniel (Dan 14, 32-38), dificil de identificat cu acest profet; cartea lui Habacuc este absolut lipsită de date (auto-)biografice directe. Tradiția iudaică și - mai apoi - legenda creștină s-au străduit să umple golul cu „date”, a căror autenticitate este imposibil de verificat. Conform unor rabini, Habacuc ar fi fiul femeii din Sunam, căreia Elizeu i-a prezis nașterea unui fiu și pe care mai apoi l-
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
de favoruri! Generalul putea oricând preda locul și răspunderea locțiitorului și războiul cu aceasta masă de oameni dârji se termina numai când cădea ultimul dintre ei! Chiar cu regele căzut în prizonierat (cum s-a și întâmplat chiar la debutul legendei Muay Thai de azi), cotropitorii aveau de-a face cu o întreagă națiune rămasă în luptă, nu cu un cadavru decapitat. În acest mod, concepția despre sporturi de luptă în Thailanda își are originea într-un fel mult mai pragmatic
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
lupta, tu însuți, sau oamenii școliți de tine. Oameni fair-play de altfel și pasionați de adevărul sportului, înainte de adevărul originii sau politicii, thailandezii vor aplauda cu tot atâta energie pe străinii buni în Muay Thai ca și pe vedetele proprii... Legenda Muay Thai a apărut și s-a forjat spre formele de azi dintr-un asemenea mediu, unde valoarea era de la sine ințeleasă pentru că singurul certificat al valorii era Muay Thai la forme de luptă practicate cu milenii în urmă și
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
Cupa reginei", "Cupa principelui moștenitor" și alte evenimente patronate de personalitățile politice ale țării sunt evenimente care dobândesc prestigiu internațional, fiind locul unde se formează cariere spectaculoase și se dobândește un renume, cel puțin pentru Thailanda, ridicat la statut de legendă. Există milioane de practicanți și fani în toată lumea, iar unele formate profesioniste derivate din Muay Thai sunt printre cele mai populare emisiuni TV de sporturi de luptă, încât se poate vorbi de un adevărat fenomen media. Până în anii '30 ai
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
frumos, lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu, așa încât la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de „mănăstirea domniei mele de la Argeș”, și să-i hărăzească „vama ce este la Ocna Mică de la Târgoviște...”. Ascultând nu numai legenda, ci și unele știri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugrăvirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veșnice a lui Neagoe
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare. Balada Monastirea Argeșului spune că meșterul Manole și-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot ceea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
se spune că voievodul maramureșean Dragoș (1351-1353) a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova ""în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru"". Conform legendelor, voievodul român Dragoș se afla la vânătoare și urmărea un bour pe care-l rănise. L-a hăituit prin pădure până a ajuns la o apă. Aici bourul a trecut prin vad, dar cățeaua lui Dragoș, pe nume Molda, s-
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
cronicarului Ion Neculce, "„și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie de au vădzut-o și prăvind locul în toate părțile”". Sultanul a fost uimit de măreția construcției. Conform legendei, el i-ar fi întrebat pe sfetnici: "„Cât a cheltuit ghiaurul cu această mănăstire?”", iar după primirea răspunsului că Duca a plătit 30 pungi de aur, sultanul s-a mirat afirmând că o asemenea construcție nu s-ar fi putut
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
sfinților, vestiților, pretutindeni lăudaților și în frunte mergători Apostoli Petru și Pavel, de către preacucernicul și preastrălucitul Domn a toată Moldova și ctitor, domn domn Io Duca Voievod, spre veșnică pomenire. În anul 1669”". Cu privire la acest clopot, N.A. Bogdan relatează o legendă potrivit căreia acest clopot a denumit "Buciumul lui Duca-Vodă" deoarece avea un sunet deosebit de puternic. El se afla la un cioban bogat din Munții Dornei, de la care a fost luat și dus la Cetățuia. Ciobanul și-a părăsit turmele și
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
se intra în a doua printr-o deschidere joasă cu o înălțime mai mică de un metru, prin care abia un singur om poate trece. Ieșirea din tainițe era foarte aproape de ieșirea prin latura nordică a zidului de incintă. Conform legendei, exista un tunel care lega Sfânta Masă a altarului cu palatul domnesc, pentru a se salva odoarele bisericii în caz de necesitate. N.A. Bogdan povestea că ar fi existat niște hrube ce făceau legătura între Palatul domnesc de la Cetățuia și
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
acestea, care lega "Dol" de "Fanafmers" ("Saint-Pair") și trecea la vest de "Mons Belenus", din cauza avansării mării a trebuit să fie mutat spre est și a sfârșit prin a fi înghițit de apele mării, împreună cu drumul care trecea prin Avranches. Legenda Muntelui spune că într-o noapte de octombrie a anului 708, episcopul Aubert de la Avranches dormea un somn frământat de vise. Ca și în nopțile trecute, Sfântul Arhanghel Mihail i-a apărut în vis, poruncindu-i să îi construiască un
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
a unui strigăt, devine strigăt de luptă al cavaleriei. Roland, unul dintre cavalerii lui Carol cel Mare, îl invocă fără încetare în luptele contra sarazinilor. Dar Sfântul Arhanghel mai are încă un rol: cântărește sufletele în ziua Judecății de Apoi. Legendele apar curând după instalarea Benedictinilor în mănăstire. Ele consacră definitiv "Muntele" în ierarhia sanctuarelor. Legenda șarpelui din Irlanda i-a asigurat Muntelui un renume internațional. Un șarpe monstruos pustia regiunea. Armele regelui Elgar, rugăciunile arhiepiscopului Ivor rămân neputincioase. S-a
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
cel Mare, îl invocă fără încetare în luptele contra sarazinilor. Dar Sfântul Arhanghel mai are încă un rol: cântărește sufletele în ziua Judecății de Apoi. Legendele apar curând după instalarea Benedictinilor în mănăstire. Ele consacră definitiv "Muntele" în ierarhia sanctuarelor. Legenda șarpelui din Irlanda i-a asigurat Muntelui un renume internațional. Un șarpe monstruos pustia regiunea. Armele regelui Elgar, rugăciunile arhiepiscopului Ivor rămân neputincioase. S-a luat hotărârea unui atac în masă contra balaurului, dar când cavalerii au sosit la fața
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
să dea viață unui fiu, dar s-a răzgândit deoarece această soluție ar fi generat o serie de întrebări precum cine este soția sa sau de ce l-ar fi lăsat Bilbo pe fiul său se aventureze în călătorii periculoase. În legendele grecești există un erou care a primit artefacte ale puterii, lucru care i-a dat viață lui Frodo, purtătorul inelului. (Tehnic Tolkien l-a făcut pe Frodo vărul de grad secund al lui Bilbo, dar din cauza diferenței de vârstă dintre
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
fundamental religioasă și Catolică, de care nu a fost conștient la început, lucru observat după revizuire“. În cadrul romanului pot fi găsite multe teme teologice care includ războaie între bine și rău, triumful umilinței asupra mândriei și activitatea zeilor. În plus legenda conține teme precum moartea și imortalitatea, mila și binecuvântarea, învierea, salvarea, pocăința, propriul sacrificiu, dreptatea, propria credință, frăția, autoritatea și vindecarea. De asemenea, Tolkien a declarat că de-a lungul scrierii romanului, în momentele în care Frodo trebuia să lupte
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
elfii, hobbiții și enții), un „Om Verde“ (Tom Bombadil) și spirite sau stafii (Oamenii morți din Dunharrow). Mitologiile nord Europene sunt probabil cel mai bine reprezentate de-a lungul romanului. Elfii și gnomii creați de către el sunt bazați puternic pe legende scandinave și germanice. Numele precum „Gandalf“, „Gimli“ sau „Middle-earth “ (termenul în engleză pentru „Pământul de Mijloc“) sunt cuvinte derivate direct din mitologia nordică. Personajul Gandalf este influențat în mod special de către zeitatea germanică Odin, Tolkien însuși menționând într-o scrisoare
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
germanică Odin, Tolkien însuși menționând într-o scrisoare din anul 1946 că și-l imaginează pe Gandalf ca pe un vrăjitor Odinic. Influențe specifice ale mitologiilor Europene includ poemul anglo-saxon Beowulf. Este posibil ca Tolkien să fi împrumutat elemente ale legendei Völsunga saga, în mod special Inelul magic de aur și sabia rupă care este refăurită. În Völsunga saga aceste lucruri sunt Andvarinaut și Gram, ele corespund cu inelul și Narsil/ Andúril. Mitologia finlandeză și multe alte elemente din cartea de
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]