16,567 matches
-
stârnit, cel puțin, interesul, oferindu-le o lectură delicată, cu accente epopeice, într-o prezentare grafică pe măsură, elegantă, rafinată, un volum bibliofil. Se simte în cuvintele autorului fascinația pe care o exercită asupra lui Delta - cu eresurile ei, cu peisajul ei, cu locuitorii ei, acvatici sau de pe uscatul relativ, care tind să se uniformizeze, schimbând între ei statutul de stăpâni ai locurilor - pe care, la rându i, o transferă cititorului, dintr-o perspectivă exterioară, a dumnealor, care au venit în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate fi pusă, în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din volum - un religios
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor sufletești ale
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
puncte existențiale rigid trasate, uneori fără legătura cu contextul viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o atribuie celorlalți , ”oamenii nu îngăduiseră logodna Manuelei” : Peisajul bucolic al unei ogrăzi de țară este spațiul, refugiul ei. Descoperă exteriorul în care Ăspecific naturalismului), găsi acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor ei încâlcite. Iubirea pentru Vâlsan este singura realitate pe care o are, iubirea ei pentru
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
crucile) sunt elemente suficiente pentru a construi un roman împlinit în toate laturile sale. În carte nu primează metafora, decât rar, și poate nici nu era locul ei aici, în schimb fraza abundă în meticulozități și filigrane lingvistice care dau peisajului din frază consistență și care vorbesc despre o anumită îndemânare a autorului ajunsă departe, într-o zonă unde poate spune orice în chip literar, și duritatea faptului anost - să fie transformată în livadă înflorită sau cu fructe date în pârg
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
În vânzoleala mersului lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc în luncile umbrite din preajma dealurilor și a șesurilor. Farmecul rumurilor ce le croiesc constă tocmai în această variație a peisajelor ce le întovărășesc. Cele mai tăinuite pări din calea lor sunt cheile. Iuți, cu putere tinerească, valurile apelor umflate de ploi sau de omătul topit, caută să sară pragurile ce li se pun în drum. Le taie în adânc, ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de calcar, se năruie. Ruinele lui stăvilesc apele limpezi ale pâraielor tinere de la izvoarele Bicazului. Așa a luat naștere un lac, în mijlocul munților, în care se adună Pârâul Cailor, Pârâul Oilor, Pârâul Suhardului, ce șiroiesc din toate părțile. Farmecul noului peisaj este astfel îndeplinit: munte, oglindă de apă, brazi, pocladă verde de pășune, s-au adunat într-un cadru restrâns, născând un tablou unic, în fața căruia, de piatră să-ți fie inima și tot nu te poți opri să nu-i
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la sudest și dealurile Silvaniei de nord se află un munte singuratic, înconjurat de jur împrejur de dealuri joase, cunoscut sub denumirea de Măgura Silvaniei. El...străjuiește spre nord, precum zidul unei cetăți, orașul și depresiunea Șimleului... La poalele acestui peisaj, foarte plăcut colorat, se înșiruie zidurile vechii cetăți a Șimleului, așezată pe valea Crasnei.” (Ioan Supuran, Masivul Măgura Silvaniei) “În Vrancea, munții, care fac marginea apuseană a ulucului, abia trec de 1000m. La răsărit de uluc unele dealuri stau să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
apelor, în care gâlgâie viața de tot soiul. Marea, Dunărea cu delta ei, ghiolurile ce se înșiră pe trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută peisajului vioiciune.Din lupta ei cu atmosfera rezultă piramide, stâlpi, pereți rupți și goi. Cu toată uscăciunea de stepă, țărmul nu e lipsit de forme fantastice. Aici sunt mici grote, în care apei îi place să se oprească în vârtejuri murmurătoare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
scumpe covata 2.Subliniați expresiile frumoase. 3. Răspundeți la întrebări: Ce animale întâlnești la Beștepe? Cum le plesnește vulturul carapacea? Ce înălțimi au munții vechi din nordul Dobrogei? Caleașca cu cai de aur de la Hârșova „Un monument istoric, unic în peisajul turistic din Dobrogea și România, este cetatea de la Hârșova. Particularitatea acesteia constă în faptul că se păstrează încă destul de bine, iar săpăturile arheologice au arătat că unele ziduri, care par la suprafață aproape distruse, stau în pământ până la adâncimea de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bolovănos al insulei, înverzit de ierburi țepoase, despre marile păduri de pini, chiparoși și stejari, după care i-a explicat că acolo a debarcat Richard Inimă de Leu ca să angajeze marinari pentru a treia cruciadă și că în Rodos însuși peisajul, scăldat într-o lumină veche, îndeamnă la reverie. În timp ce doctorul Luca perora, cu fața încă mai roșie din pricina pasiunii, Julius și-a amintit că bătrânul custode, care-l luase ca ajutor, se născuse tot în insula Rodos. Ar fi vrut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
va fi vrut Dumnezeu să amestece ceea ce emoționează și ceea ce ne distruge? 23. Uitîndu-mă la oțetari, îmi amintesc că aveam douăzeci de ani când m-a surprins antipatia lui Baudelaire față de arbori, dusă până la a nu suporta să vadă un peisaj nici la saloanele de artă. "Nu voi crede niciodată ― zicea el ― că sufletul zeilor locuiește în plante". După mai bine de cincizeci de ani, nedumerirea mea a rămas aceeași. Se aude o mașină a Salvării. Sau, poate, e o mașină
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Mașina o ascundeau lângă dig, printre bălăriile care crescuseră cât ea de înalte nu cumva să o zărească cei de la secție deși niciodată nu a avut nimeni curajul să-i spună... ‘’de ce chiulește’’! De obicei era puțină lume și din peisaj nu lipseau siluetele pescarilor înarmați cu mulinete și prăjini care de care mai sofisticate aruncând de pe uscat, râmele de mare după chefal. Radu, era un bucovinean frumos, mult mai tânăr decât el... care se credea tânăr! Aveau pregătite slipuri fiindcă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în bălți și stufăriș. Peisajul se schimbase... au zărit doi copii alergând dezlânați pe lângă bălți cu bețe în mâini iar ei... au luat-o încetișor dezlegați de jurăminte, îmbrățișați, împletind aripi eclectice, pândind și aspirând la prinderea reginei peștilor... rândunica de mare; noi, muritorii avem
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
coada furtunii și acum se luptau, ca nu cumva să devieze de la ruta stabilită precis. Motoarele huruiau monoton arătându-i că totul decurge normal. În modulul patru era liniște și căldură. A răsuflat ușurat... izbutise să așeze nava lin în peisajul bizar din alte universuri. Altfel ar fi riscat să se îndepărteze de planeta albastră cu marginile zdrențuite și ghețuri veșnice la cei trei poli. Era nor, însă vizibilitatea bună... cei patru sateliți verzui, întunecați cu cei doi sori cenușii aruncau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să stea pe culoar și retrăia intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Acceleratul mergea în viteză, cu geamurile deschise la maxim, era curent, vântul șuiera pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noastre cele mai calde și la mulți ani. Îți mulțumesc. Sunteți foarte amabili. Plăcerea e de partea noastră, domnule. Majordomul ieși discret. Mortimer se duse la fereastră și se postă în spatele soției lui, a cărei privire rămăsese fixată asupra nemilosului peisaj. — Hai să coborâm. Rebecca nu se clinti. — Nu-ți face griji pentru copii. O să-i supravegheze el. E o persoană de încredere. — Sper că nu vor sparge ceva. Jocurile lor par întotdeauna violente și dacă fac vreo stricăciune, Lawrence se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
curent (anexate). Al dumneavoastră, A. Daptor (Șef la reclamații) Odată demult, dacă mergeai nu departe de casa părinților mei pe niște drumuri liniștite, ajungeai la marginea pădurii. Locuiam într-un loc unde marginile suburbiilor Birminghamului începeau să se piardă în peisajul rural, într-un fund de țară respectabil, ceva mai distins și mai modernizat decât și-ar fi putut permite tata și în fiecare weekend, de obicei duminică după-amiaza, porneam toți trei spre această pădure într-una din acele plimbări cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unde stilul ei a suferit câteva schimbări rapide. Dintr-odată, i se așternea în față o infinitate de libertăți nebănuite: pe parcursul câtorva săptămâni uluitoare de căutări febrile, descoperise fovismul și cubismul, pe futuriști și pe expresioniștii abstracți. Deja specializată în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii incompatibile unele cu altele și marcate de obsesia amănuntelor fizice, care o duse spre surse de inspirație ciudate, incluzând manuale de medicină și cărți cu desene zoologice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trecută. — Și...? — Și... Phoebe se uită la Roddy, apoi se avântă. Totul mi s-a părut oribil. Erau chestii elementare cu care nici nu se ia un examen la orice școală de artă de bun-simț. Niște pasteluri debile și niște peisaje îngrozitoare care se doreau naive - numai că nici măcar nu erau suficient de... curate ca să poată fi considerate naive - arătau de parcă ar fi fost trântite pe pânză de cine știe ce fiică răsfățată de grangure ca să-și treacă timpul între două petreceri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui și își desfăcu și mai mult picioarele. — Prețuri? rosti ea cu oarece efort. — Trebuie să punem prețuri cât mai mari. Am clienți japonezi care plătesc treizeci, patruzeci de mii pentru o pânză mare. Șapte pe nouă, cam așa. Abstracte, peisaje, minimaliste, orice: nu le pasă. Apropo, e bine așa? — Treizeci, patruzeci...? Dar n-am pictat niciodată ceva care... Da, e bine, e foarte bine. — Stai așa puțin. Se dădu jos de pe ea și luă ceva dintr-un sertar al noptierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acea sclipire...exact acea îndrăzneală... Eram pe aproape. Foarte aproape. Prindeam tot mai mult curaj pe măsură ce călătoria continua. Cărțile pe care le luasem cu mine rămăseseră nedeschise pe masă și în loc să le deschid, m-am lăsat în voia visurilor, admirând peisajul. După ce am ieșit din Derby, fabricile și depozitele din cărămidă roșie care dădeau cu spatele spre linia ferată au cedat locul unui peisaj bogat înverzit: oi mițoase pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu mine rămăseseră nedeschise pe masă și în loc să le deschid, m-am lăsat în voia visurilor, admirând peisajul. După ce am ieșit din Derby, fabricile și depozitele din cărămidă roșie care dădeau cu spatele spre linia ferată au cedat locul unui peisaj bogat înverzit: oi mițoase pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din gresie și pe ici, pe colo cu câte un sat - câteva șiruri de terase de ardezie cenușie cuibărite intim într-o vale. Mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zărit Sheffiledul, cu un șir de case în terasă, profilate pe cerul de un albastru mediteranean și cocoțate pe marginea unei creste, incredibil de înalte: aproape în vârf de stancă. Și dintr-o dată în fața mea s-a așternut un spectaculos peisaj urban: oțelăriile și coșurile de fabrici de lângă calea ferată aproape că erau înghițite de povârnișurile abrupte pe care fusese ridicat cu îndrăzneală orașul, cu falange întregi de blocuri turn cățărându-se până în vârf. Nimic nu mă pregătise pentru această frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
panoramică asupra despicăturii dintre sâni; și dintr-odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba să nu mă uit. Bineînțeles că mi-am abătut privirea, prefăcându-mă că admir peisajul și s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila întrebare: — La ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]