15,985 matches
-
2.1.1 supra), am hotărât să ne concentrăm asupra perfectului compus și a formelor simple de viitor (AUX + infinitiv). De asemenea, am luat în discuție - doar pentru acest studiu, nu și pentru următoarele - doar structurile care conțin auxiliarul și verbul lexical (86)-(87), nu și clitice pronominale. Cliticele pronominale pot fi postpuse (fără a antrena și postpunerea auxiliarului) sau dublu lexicalizate, fie din cauze fonologice (sau i-au furat-o cineva; ACP.1714: 7v-8r), fie sub influența traducerilor (veicurăți-ne sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
datelor Intepretare pe fiecare text în parte.Într-un text ca CCat.1560, structurile de perfect compus și de viitor sunt aproximativ egal reprezentate (48 % / 52 %). Se observă că structurile inversate reprezintă aproximativ 8% din totalul structurilor cu auxiliar și verb lexical; dintre inversiunile din text, un procent egal îl au inversiunele cu auxilarul de viitor și inversiunile cu perfectul compus (fiecare câte 4%). Introducând al doilea punct de raportare (raportul structură inversată / structură neinversată aparținând aceleiași forme analitice), observăm că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
viitorul simplu se inversează într-o proporție asemănătoare (raportare la formă: perfect compus 7.65% / 92.35 %; viitor: 13.15% / 86.85%; raportare la total a inversiunii: 9.26% / 90.74%): aproximativ una din 10 forme analitice conținând auxiliarul și verbul lexical este inversată. Faptul că inversiunea formelor de viitor apare mai rar (după cum spun sursele tradiționale) este însă real: viitorul este mult mai slab reprezentat în texte decât perfectul compus: (statistică totală) 70.62% perfect compus / 29.38% viitor; astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
originale reflectă cel mai bine sintaxa perioadei investigate (Stan 2013), suprapunându-se cu mare fidelitate pe o statistică ce aduce laolaltă texte din stiluri diferite și supuse influenței exercitate de diverse texte / modele străine. Tabelul 1 - Poziția auxiliarului (ocurențe) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total V-AUX AUX-V Total V-AUX (inversiuni) AUX-V (structuri neinversate) Sec. 16 CCat.1560 1 11
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
20 p.) 12 276 288 1 19 20 13 295 308 NL.~1750-66 (20 p.) 6 254 260 1 27 28 7 281 288 TOTAL 116 1401 1517 83 548 631 199 1949 2148 Tabelul 2 - Poziția auxiliarului (statistică) față de verbul lexical (indicativ, perfect compus; indicativ, viitor) Secolul Text raportare la: Perfectul compus Viitor Total Total V-AUX + AUX +V V-AUX AUX-V Total perfect compus V-AUX AUX-V Total viitor V-AUX inversiuni AUX-V structuri neinversate Sec
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3.1 supra aplicate la limbile romanice vechi pentru a decide dacă inversiunile din româna veche sunt o formă de manifestare a unei gramatici V2 relaxate specifice limbilor romanice vechi. Se cuvine să subliniem ideea că vom menține analiza deplasării verbului ca deplasare în domeniul sintactic. Hill și Alboiu (2016) aduc argumente împotriva unei analize în care deplasarea verbului are loc în componentul fonologic. De asemenea, tot Hill și Alboiu (2016) discută o ipoteză propusă de Pancheva (2008) pentru analiza slavonei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
formă de manifestare a unei gramatici V2 relaxate specifice limbilor romanice vechi. Se cuvine să subliniem ideea că vom menține analiza deplasării verbului ca deplasare în domeniul sintactic. Hill și Alboiu (2016) aduc argumente împotriva unei analize în care deplasarea verbului are loc în componentul fonologic. De asemenea, tot Hill și Alboiu (2016) discută o ipoteză propusă de Pancheva (2008) pentru analiza slavonei bisericești, și anume că inversiunea rezultă din setarea mixtă (centru inițial/centru final) a Parametrului centrului; una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analize (/linii de analiză) este că inversiunea V-AUX este în mod liber disponibilă la dreapta negației, contrar datelor din română. Vom adopta perspectiva propusă pe larg în §III.3.5 (cu referire la limba modernă): inversiunea rezultă din deplasarea verbului în domeniul C; deplasarea are loc în componentul sintactic și se reflectă în linearizarea constituenților la interfața fonologică (conform Ipotezei bazei universale și Axiomei de corespondență lineară propuse de Kayne 1994). 3.2.2.1 Deplasare la FINP Primul aspect
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la interfața fonologică (conform Ipotezei bazei universale și Axiomei de corespondență lineară propuse de Kayne 1994). 3.2.2.1 Deplasare la FINP Primul aspect pe care trebuie să îl clarificăm este la ce proiecție din domeniul C se deplasează verbul sub inversiune în româna veche. Să ne reamintim că structura domeniului C include două proiecții de complementizator care reprezintă limitele domeniului, FORCEP și FINP; între cele două proiecții completive se generează periferia stângă a propoziției, conținând proiecții de topic și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniului C include două proiecții de complementizator care reprezintă limitele domeniului, FORCEP și FINP; între cele două proiecții completive se generează periferia stângă a propoziției, conținând proiecții de topic și de focus (v. Rizzi 1997 și următoarele). Sub analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), oricare dintre specificatorii domeniului C poate găzdui verbul sub inversiune. Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumentează explicit pentru deplasarea verbului la FOCUS; Zafiu (2014) propune o analiză mai moderată și arată că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
FORCEP și FINP; între cele două proiecții completive se generează periferia stângă a propoziției, conținând proiecții de topic și de focus (v. Rizzi 1997 și următoarele). Sub analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), oricare dintre specificatorii domeniului C poate găzdui verbul sub inversiune. Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumentează explicit pentru deplasarea verbului la FOCUS; Zafiu (2014) propune o analiză mai moderată și arată că inversiunea nu se corelează întotdeauna cu focalizarea. Vom propune o linie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
topic și de focus (v. Rizzi 1997 și următoarele). Sub analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), oricare dintre specificatorii domeniului C poate găzdui verbul sub inversiune. Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumentează explicit pentru deplasarea verbului la FOCUS; Zafiu (2014) propune o analiză mai moderată și arată că inversiunea nu se corelează întotdeauna cu focalizarea. Vom propune o linie de analiză conciliantă, care să dea seamă de efectele discursive obținute prin inversiune, dar să suprindă și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este contrazisă de distribuția inversiunii în propozițiile subordonate și în propozițiile principale. În propozițiile subordonate, inversiunea (rară, dar atestată atât în textele originale, cât și în traduceri) permite lexicalizarea elementelor de relație (complementizatori, conjuncții circumstanțiale, elemente relative), ceea ce arată că verbul nu este găzduit de FORCEP: (88) a. Adecă eu, ierei popa Anghel, făcut-am aceasta a mea scrisoare ca să fie de mare credință la mâna nepotu-miu Anghel din Olănești cum să să știe că, nefăcându eu coconi de trupul miu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lu Moisi prorocu leagea veache Iudeiloru dat-au; iară noao, creștiniloru, Hristosu, mântuitoriulu nostru, a sa bunăvestire, sfânta evanghelie, datu-o-au a patru evanghelisti (CC2.1581: 2) 3.2.2.1.2 V-la-FOCP? Cea mai elaborată analiză a deplasării verbului la C în româna veche a fost propusă de Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016). Pe baza analizei exhaustive a cronicilor moldovenești, autoarele identifică distribuția complementară între inversiune și deplasarea altui constituent la FOCP; această competiție între
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la C în româna veche a fost propusă de Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016). Pe baza analizei exhaustive a cronicilor moldovenești, autoarele identifică distribuția complementară între inversiune și deplasarea altui constituent la FOCP; această competiție între verbul deplasat la C și alți constituenți a fost interpretată drept o formă de deplasare a verbului determinată discursiv, fiind considerată argumentul distribuțional forte pentru a considera că verbul se deplasează la focus. Deplasarea verbului la C din necesități discursive a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Alboiu (2016). Pe baza analizei exhaustive a cronicilor moldovenești, autoarele identifică distribuția complementară între inversiune și deplasarea altui constituent la FOCP; această competiție între verbul deplasat la C și alți constituenți a fost interpretată drept o formă de deplasare a verbului determinată discursiv, fiind considerată argumentul distribuțional forte pentru a considera că verbul se deplasează la focus. Deplasarea verbului la C din necesități discursive a mai fost propusă de alți autori în analiza fazelor romanice mai vechi (Cruschina 2011 și Poletto
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
complementară între inversiune și deplasarea altui constituent la FOCP; această competiție între verbul deplasat la C și alți constituenți a fost interpretată drept o formă de deplasare a verbului determinată discursiv, fiind considerată argumentul distribuțional forte pentru a considera că verbul se deplasează la focus. Deplasarea verbului la C din necesități discursive a mai fost propusă de alți autori în analiza fazelor romanice mai vechi (Cruschina 2011 și Poletto 2014 pentru varietăți italo-romanice; Sitaridou 2011 pentru spanioala veche). Analiza unui corpus
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
constituent la FOCP; această competiție între verbul deplasat la C și alți constituenți a fost interpretată drept o formă de deplasare a verbului determinată discursiv, fiind considerată argumentul distribuțional forte pentru a considera că verbul se deplasează la focus. Deplasarea verbului la C din necesități discursive a mai fost propusă de alți autori în analiza fazelor romanice mai vechi (Cruschina 2011 și Poletto 2014 pentru varietăți italo-romanice; Sitaridou 2011 pentru spanioala veche). Analiza unui corpus mai extins arată însă că inversiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vechi (Cruschina 2011 și Poletto 2014 pentru varietăți italo-romanice; Sitaridou 2011 pentru spanioala veche). Analiza unui corpus mai extins arată însă că inversiunea și deplasarea altui constituent la focus nu sunt în distribuție complementară, deși există o puternică tendință ca verbul deplasat să fie focalizat. Conform autoarelor citate, inversiunea este obligatorie în interogativele totale, întrucât interogativele totale sunt asociate cu focusul de polaritate ("yes-no questions elicit polarity alternatives, so are associated with polarity focus", Alboiu, Hill și Sitaridou 2014: 5; v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structură neinversată pentru interogația totală: 70% inversiune / 30 % structuri neinversate. E drept, Gheorghe (2016) ia în considerare și întrebările totale negative (92); am subliniat mai sus ideea că negația blochează în general inversiunea din motive care țin de localitatea deplasării verbului, astfel că se poate aduce o obiecție împotriva statisticii prezentate de Gheorghe (2016), de felul următor: potențiala inversiune a verbului determinată de focalizare este blocată de proiectarea negației. Însă după cum arată exemplele de mai sus (91), structurile fără inversiune sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
negative (92); am subliniat mai sus ideea că negația blochează în general inversiunea din motive care țin de localitatea deplasării verbului, astfel că se poate aduce o obiecție împotriva statisticii prezentate de Gheorghe (2016), de felul următor: potențiala inversiune a verbului determinată de focalizare este blocată de proiectarea negației. Însă după cum arată exemplele de mai sus (91), structurile fără inversiune sunt atestate și în propoziții nonnegative, deci obiecția nu este întemeiată. Din corelația dintre inversiune și interogația totală se mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în limbile cu gramatică V2 strictă, interogația totală (ca și imperativele și construcțiile contrafactive) se exprimă prin structuri V1 (v. Zwart 1998: 27 (n. 18), 60-63); în multe situații, interogația totală se realizează în româna veche prin structuri inversate cu verbul în prima poziție din propoziție (90a,e), eventual precedat de o particulă interogativă (oare, au) (90b,g). Din discuția de mai sus, putem conchide că, deși există o corelație relevantă între inversiune și construcția propoziției interogative totale, inversiunea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
unui corpus mai larg arată că deplasarea elementelor interogative în periferia stângă și inversiunea nu sunt în distribuție complementară. Sub ipoteza general acceptată a unicității focusului, Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2014) iau ca diagnostic pentru deplasarea verbului la FOCUS imposibilitatea de a focaliza un alt constituent în prezența inversiunii. Autoarele iau în discuție focusul contrastiv și focusul de veridicitate 34 (engl. verum focus) și exemplifică complementaritatea dintre focus și inversiune prin exemple ca (96a-b) (la care putem
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spământară și ziseră:) "Tuai fost Alexandru-Împărat?" (El zise: "Eu") (A.1620: 56v) La fel ca și în cazul celorlalte tipuri de focus discutate mai sus, există o tendință către complementaritate între ocuparea poziției de focus de un constituent, altul decât verbul, și inversiunea verbală. Această complementaritate nu este o regulă, ci este o tendință, după cum arată următoarele exemple din (97), în care inversiunea și deplasarea altor constituenți la focus coexistă. Foarte important pentru discuția noastră este exemplul (97a), excerptat din același
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din același text pe care autoarele citate fac generalizarea distribuției complementare: nici măcar în cronicile asupra cărora se face generalizarea complementaritatea nu funcționează ca regulă; exemplul (97a) este de același tip ca exemplul (96a) - conține focus de veridicitate -, însă permite inversiunea verbului: (97) a. Și vădzindu și pre Ștefan vodă în turburări totdeauna și despre ai săi și despre streini, l-au mazilit, luându-lu în obédzi din Țara Muntenească, iară domniia, în locul lui, au datu Radului vodă, carile are nume în țară
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]