152,767 matches
-
care a pregătit tehnicieni agronomi, funcționând cu 8 clase. Dinn 1950, pe lângă Școala Tehnică Agricolă Tg. Mureș a început să funcționeze și un nou profil, cel de școală tehnică zootehnică. În 1952 devine "Grup Școlar Agricol", pregătind elevi în profilurile: agricol, zootehnic și veterinar. În 1955 s-a transformat în "Centrul Școlar Agricol Tg. Mureș" care includea și "Școala Profesională" cu diferite profile, precum și "Școala Tehnică de Maiștri Zootehniști și Veterinari". În 1956 s-a transferat la Tg. Mureș și "Școala
Colegiul Agricol din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/307044_a_308373]
-
Școala Tehnică Agricolă Tg. Mureș a început să funcționeze și un nou profil, cel de școală tehnică zootehnică. În 1952 devine "Grup Școlar Agricol", pregătind elevi în profilurile: agricol, zootehnic și veterinar. În 1955 s-a transformat în "Centrul Școlar Agricol Tg. Mureș" care includea și "Școala Profesională" cu diferite profile, precum și "Școala Tehnică de Maiștri Zootehniști și Veterinari". În 1956 s-a transferat la Tg. Mureș și "Școala Profesională" din Miercurea Ciuc, astfel că în 1956, pe lângă profilele existente, s-a
Colegiul Agricol din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/307044_a_308373]
-
Profesională" cu diferite profile, precum și "Școala Tehnică de Maiștri Zootehniști și Veterinari". În 1956 s-a transferat la Tg. Mureș și "Școala Profesională" din Miercurea Ciuc, astfel că în 1956, pe lângă profilele existente, s-a mai înființat și cel de mecanici agricoli. În 1962 instituția revine la veche denumire de "Școală Tehnică Agricolă" - cu durata studiilor de 4 ani având profilele: agricol, horticol, veterinar și contabilitate agricolă, unde se pregăteau numai cadre tehnice. Din 1966 funcționează sub titulatura "Liceul Agricol Tg. Mureș
Colegiul Agricol din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/307044_a_308373]
-
Veterinari". În 1956 s-a transferat la Tg. Mureș și "Școala Profesională" din Miercurea Ciuc, astfel că în 1956, pe lângă profilele existente, s-a mai înființat și cel de mecanici agricoli. În 1962 instituția revine la veche denumire de "Școală Tehnică Agricolă" - cu durata studiilor de 4 ani având profilele: agricol, horticol, veterinar și contabilitate agricolă, unde se pregăteau numai cadre tehnice. Din 1966 funcționează sub titulatura "Liceul Agricol Tg. Mureș" cu specialitățile: agronomie, veterinar, zootehnie și contabilitate agricolă, precum și merceologie.
Colegiul Agricol din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/307044_a_308373]
-
și "Școala Profesională" din Miercurea Ciuc, astfel că în 1956, pe lângă profilele existente, s-a mai înființat și cel de mecanici agricoli. În 1962 instituția revine la veche denumire de "Școală Tehnică Agricolă" - cu durata studiilor de 4 ani având profilele: agricol, horticol, veterinar și contabilitate agricolă, unde se pregăteau numai cadre tehnice. Din 1966 funcționează sub titulatura "Liceul Agricol Tg. Mureș" cu specialitățile: agronomie, veterinar, zootehnie și contabilitate agricolă, precum și merceologie.
Colegiul Agricol din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/307044_a_308373]
-
astfel că în 1956, pe lângă profilele existente, s-a mai înființat și cel de mecanici agricoli. În 1962 instituția revine la veche denumire de "Școală Tehnică Agricolă" - cu durata studiilor de 4 ani având profilele: agricol, horticol, veterinar și contabilitate agricolă, unde se pregăteau numai cadre tehnice. Din 1966 funcționează sub titulatura "Liceul Agricol Tg. Mureș" cu specialitățile: agronomie, veterinar, zootehnie și contabilitate agricolă, precum și merceologie.
Colegiul Agricol din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/307044_a_308373]
-
de mecanici agricoli. În 1962 instituția revine la veche denumire de "Școală Tehnică Agricolă" - cu durata studiilor de 4 ani având profilele: agricol, horticol, veterinar și contabilitate agricolă, unde se pregăteau numai cadre tehnice. Din 1966 funcționează sub titulatura "Liceul Agricol Tg. Mureș" cu specialitățile: agronomie, veterinar, zootehnie și contabilitate agricolă, precum și merceologie.
Colegiul Agricol din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/307044_a_308373]
-
de "Școală Tehnică Agricolă" - cu durata studiilor de 4 ani având profilele: agricol, horticol, veterinar și contabilitate agricolă, unde se pregăteau numai cadre tehnice. Din 1966 funcționează sub titulatura "Liceul Agricol Tg. Mureș" cu specialitățile: agronomie, veterinar, zootehnie și contabilitate agricolă, precum și merceologie.
Colegiul Agricol din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/307044_a_308373]
-
În colaborare cu cercetători geografi din colectivele Academiei și apoi de la Institutul de Geografie a abordat probleme ale mărimii medii a satelor. O altă elaborare colectivă în cadrul Institutului de Geografie o constituie realizarea hărții densității populației totale sau a populației agricole la recensămintele din 1956 și 1966. Un domeniu în care contribuția lui Victor Tufescu, alături de ceilalți mari geografi: Simion Mehedinți, Vintilă Mihăilescu, Ion Conea și N.Al. Rădulescu, ai perioadei antebelice, este remarcabilă, deși blamată în deceniile imediat postbelice, îl
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
(n. 28 septembrie/10 octombrie 1884 - d. 8 martie 1967, București) a fost un entomolog român, de etnie german. Fondator al școlii românești de entomologie agricolă. Membru titular (1955) al Academiei Române, profesor universitar la București. A absolvit Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău în 1902 și a studiat la Școala Superioară de Agricultură Stuttgart - Hohenheim (Germania) în 1904-1907. S-a specializat în domeniul protecției plantelor în
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
în 1916-1918. În 1918-1920 - profesor de fitopatologie și entomologie la Școala de Viticultură din Chișinău și șef al Stațiunii de Bioentomologie din Chișinău. Din 1921 a fost entomolog la Ministerul Agriculturii din București. Din 1924 - șef al Secției de entomologie agricolă la "Laboratorul de zoologie descriptivă al Facultății de științe la Universitatea din București. În 1940-1944 - Conferențiar universitar la Facultatea de Agronomie din București. Din 1955 - Membru al Academiei Române. Cercetări asupra insectelor dăunătoare, în special asupra tizanopterelor („Thysanoptere din România. Studii
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
universitar la Facultatea de Agronomie din București. Din 1955 - Membru al Academiei Române. Cercetări asupra insectelor dăunătoare, în special asupra tizanopterelor („Thysanoptere din România. Studii morfologice”, „Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor”). Fondator al școlii de entomologie agricolă din România („Rolul stațiunilor entomologice”). A publicat 65 de lucrări științifice în diverse reviste din țară și străinătate. Publică monografia „Thysanoptere din România. Studii morfologice”, și descrie 14 specii noi pentru știință. Alte lucrări importante
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
acest domeniu, în special pentru plante și ameliorarea lor. Urmează Liceul I.L. Caragiale din București, unde este absolvent cu diplomă de merit. În 1957, intră la Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic N. Bălcescu. În 1961 obține titlul de inginer agricol și lucrează pentru trei ani la cooperativa agricolă de la Tărtășești. În 1964 intră ca cercetător în domeniul ameliorării grâului la Stațiunea de Cercetări Agricole Lovrin. Își perfecționează pregătirea lucrând la Krasnodar alături de celebrul ameliorator rus P.P. Lukianenko. Apoi participă la
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
lor. Urmează Liceul I.L. Caragiale din București, unde este absolvent cu diplomă de merit. În 1957, intră la Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic N. Bălcescu. În 1961 obține titlul de inginer agricol și lucrează pentru trei ani la cooperativa agricolă de la Tărtășești. În 1964 intră ca cercetător în domeniul ameliorării grâului la Stațiunea de Cercetări Agricole Lovrin. Își perfecționează pregătirea lucrând la Krasnodar alături de celebrul ameliorator rus P.P. Lukianenko. Apoi participă la un curs de perfecționare în același domeniu, organizat
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
intră la Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic N. Bălcescu. În 1961 obține titlul de inginer agricol și lucrează pentru trei ani la cooperativa agricolă de la Tărtășești. În 1964 intră ca cercetător în domeniul ameliorării grâului la Stațiunea de Cercetări Agricole Lovrin. Își perfecționează pregătirea lucrând la Krasnodar alături de celebrul ameliorator rus P.P. Lukianenko. Apoi participă la un curs de perfecționare în același domeniu, organizat la CIMMYT în Mexic, sub conducerea lui Norman Borlaug, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Vizitând
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
Pace. Vizitând diverse centre de ameliorare și genetică a grâului din SUA, Canada și Marea Britanie, intră în contact cu principalele școli și tendințe din acest domeniu de pe plan mondial. În 1971 intră ca specialist la Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Fundulea, ca în anul următor să preia conducerea lucrărilor de ameliorare a grâului, an în care susține și teza de doctorat cu titlul "Contribuții la precizarea metodicii de ameliorare pentru creșterea capacității de producție la grâul de toamnă" la Institutul
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
A fost ales membru al Comitetelor de Organizare a două Conferințe Internaționale a Grâului (din Ungaria - 2000 și Argentina - 2005), precum și a unei Conferințe care a avut loc în Rusia. În prezent este profesor universitar asociat la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, fiind îndrumător de doctorate, sub conducerea sa obținând titlul de doctor 9 specialiști. În perioada 1964 - 1970, Săulescu își aduce contribuția la crearea soiurilor: "Montana", "Lovrin 231", "Lovrin 10", "Lovrin 13", "Lovrin 24". Prin hibridizări a
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
un succes deplin în utilizarea pe suprafețele arabile ale României, unele fiind utilizate și în alte țări ca: Turcia, Ungaria, Canada. N. Săulescu este și coordonator științific al revistei "Romanian Agricultural Research", singura revistă cotată ISI din domeniul cercetării științifice agricole din România. Programele de cercetare conduse au ca scop probleme importante ale agriculturii naționale:
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
martie 1913, Craiova - d. 8 martie 2011) a fost un inginer agronom român, care a fost ales ca membru al Academiei Române (corespondent - 1991 și titular - 1993). A desfășurat o activitate de pionierat prin organizarea cercetării științifice din specialitatea irigării culturilor agricole, fiind considerat drept șef de școală în domeniul îmbunătățirilor funciare din România. Împreună cu o serie de cercetători consacrați, a reușit să lărgească și să diversifice rețeaua de cercetare în agricultura irigată modernă și a pus bazele "Programului Național de Îmbunătățiri
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
solurile irigate". Această lucrare, ulterior publicata de către Editura Academiei, a fost rodul unor îndelungate și minuțioase studii și experimente științifice, aplicate într-o largă diversitate de condiții pedoclimatice ale României. Încă de la formarea, în anul 1970, a Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), M. Botzan este ales Membru Titular al acestui înalt forum de cercetare în agricultura românească. Ca recunoaștere a înaltei sale autorități științifice, i se acordă dreptul de a conduce doctorate în specialitatea îmbunătățiri funciare. În felul acesta
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
Asociația Culturală "Getica", Societatea de Istorie Agrară "Terra Nostra", ș.a. A dus o intensă activitate ca membru în diferite comisii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Ministerului Apelor, Pădurilor și Mediului, Consiliului Național pentru Știința și Tehnologie și Academiei de Științe Agricole și Silvice. Pentru bogata sa contribuție științifică, Marcu Botzan a fost ales, în anul 1993, Membru Titular al Academiei Române. Discursul de recepție rostit cu acel prilej s-a intitulat "Repere ale unei științe a corectării mediului". Ca personalitate științifică, academicianului
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
mobilizat din nou, de acestă dată în rândurile Armatei Roșii, și a fost trimis în fruntea unei companii să lupte împotriva răscoalelor țărănești și să asigure impunerea politicii de urgență sovietică a prodrazviorstka, care cerea țăranilor să predea toate surplusurile agricole la prețuri fixate arbitrar de autorități. Mai târziu în același an, Vasilevski a preluat comanda unui nou batalion de rezervă și, în octombrie 1919, comanda unui regiment. Până în cele din urmă, regimentul său nu a luat parte la luptele războiului
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
de 27 noiembrie 1891. Deși acel guvern a fost la putere până în data de 3 octombrie 1895, deoarece a fost împiedicat să-i pună în aplicare ideile, a demisionat la 17 decembrie 1891. Apoi, până în 1895 a deținut direcțiunea Băncii Agricole, funcție din care a încercat să contribuie la redresarea economică a țărănimii. Nefiind susținut în ideologia sa reformatoare de către conducerea Partidului Conservator, a considerat că a mai activa în această grupare politică ar fi inutil, și în anul 1897 a
Dimitrie C. Sturdza-Scheianu () [Corola-website/Science/307165_a_308494]
-
la Institutul de Calcul, în 1951. In jurul nucleului de la acest Institut s-au grupat și format matematicieni în domeniu și la celelalte instituții din Cluj-Napoca: Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Tehnică, Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară. Pentru rezultatele remarcabile obținute atât ca cercetător, cât și ca dascăl, a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și al Universității de Nord din Baia Mare (în prezent Centrul Universitar
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
Fabrica de Zahăr din Sascut Târg, județul Bacău), bancher (fiind președintele și acționarul Băncii Generale Române) și industriaș. În cei aproape 80 de ani de viață, a reușit să strângă o mare avere, deținând moșii de mii de hectare, ferme agricole, imobile în țară și în străinătate (9 imobile la Viena spre exemplu, precum și la Berlin, Roma și Paris), 2 hoteluri din București (Continental și Patria), 2 mine de mercur în Dalmația, fabrici și milioane de lei în acțiuni la New York
Jacques M. Elias () [Corola-website/Science/307170_a_308499]