17,970 matches
-
rămăsese cu roțile-n sus. La șapte pași, se răsturnase remorca plină de lucernă verde. Proțapul remorcii trecuse prin vintrele lui Jicî. Alături, Șiulică stătea cu o lumânare în mână, care se tot stingea de vânt și el o tot aprindea cu o brichetă. „Lucerna verde-i gre, bre, nu ti jioși. O vinit remorca pisti tractor că n-avea frâne...”, vorbeau oamenii încet. Era un băiat frumos, cu ochi albaștri”, îmi șoptește Ion Irimia. „Păcat di el. Dumnezău nu bati
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Reprezenta o forță care avea să determine mari schimbări sociale. Pentru o descoperire care și-a început existența ca o mare revoluție cibernetică și socială, s-a transformat extrem de repede într-un fenomen comercial. Cybersexul era o temă de discuții aprinse în 1998, când s-a descoperit că putem întâlni oameni online, că ne putem îndrăgosti online și că putem chiar consuma acea dragoste online. În anul 2000 ne axăm mai mult pe comercial. S-au investit sume enorme de bani
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
au trecut, Olympia este încă vie și continuă să inspire tinerii din întreaga lume pentru a obține victoria în luptă dreaptă și onoarea atletică. Flacăra olimpică nu cunoaște concepte ca inamic, război și arme letale. Înainte însă de a se aprinde flacăra olimpică, în altarul zeului s-a născut ekecheiria, proclamată în întreaga Grecie. Acest armistițiu a fost onorat cu regularitate. Aceeași armonie animă marele festival atletic al timpurilor moderne, Jocurile Olimpice. Jocurile pot de asemenea, să iradieze spiritul de prietenie și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
și i-ar fi făcut de petrecanie. Mai important, asaltul ar fi salvat onoarea sportivilor englezi. Era mare nevoie de așa ceva, după ce Sir Steve Redgrave (particula inițială este, de duminică, facultativă și arbitrară) a reușit să se desfigureze, fără anestezie, aprinzând solemn flacără olimpică pe stadionul Wembley. Redgrave, un canotor transformat în instituție după cinci medalii de aur câștigate la cinci olimpiade, a pus un prestigiu enorm la dispoziția onor Ambasadei chineze la Londra, a CC al PC Chinez și a
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Flacăra și torța olimpică sunt recunoscute ca simboluri internaționale ale Jocurilor Olimpice și fac parte din ceremonialul de deschidere a Jocurilor Olimpice precum și din ceremonialul de închidere. Greenberg descria flacăra olimpică ca simbolizând năzuința spre perfecțiune și lupta pentru victorie. Flacăra olimpică aprinsă după un anume ceremonial în Olympia este cea care este purtată de torța olimpică și care va arde în stadionul olimpic pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice. Flacăra olimpică este simbolul soarelui și al vieții, al focului furat de Prometeu. Este aprinsă
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
aprinsă după un anume ceremonial în Olympia este cea care este purtată de torța olimpică și care va arde în stadionul olimpic pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice. Flacăra olimpică este simbolul soarelui și al vieții, al focului furat de Prometeu. Este aprinsă la Olympia sacră, pe locul vestigiilor olimpice din antichitate, pe ruinele templului zeiței Hera. La fiecare ediție a Jocurilor Olimpice, flacăra se aprinde de la soare cu o oglindă parabolică și apoi este purtată de atleți cale de 350 km până la Atena
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice. Flacăra olimpică este simbolul soarelui și al vieții, al focului furat de Prometeu. Este aprinsă la Olympia sacră, pe locul vestigiilor olimpice din antichitate, pe ruinele templului zeiței Hera. La fiecare ediție a Jocurilor Olimpice, flacăra se aprinde de la soare cu o oglindă parabolică și apoi este purtată de atleți cale de 350 km până la Atena. De aici ștafeta flăcării olimpice (simbolizând întoarcerea permanentă la origini), parcurge țări, mări, continente, fiind transmisă de la un alergător la altul până la
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
numărul olimpiadei) Olimpiadă a erei moderne”. În timp ce răsună imnul olimpic, drapelul olimpic desfășurat orizontal este introdus pe stadion și arborat pe catargul din arenă. Torța olimpică este adusă pe stadion de alergătorii ștafetei. Ultimul alergător face înconjurul pistei înainte de a aprinde flacăra olimpică, în cupa special instalată, ce nu va fi stinsă înainte de închiderea Jocurilor Olimpice. Aprinderea flăcării olimpice este urmată de lansarea simbolică de porumbei. Purtătorii drapelelor tuturor delegațiilor se vor așeza în semicerc în jurul estradei. Un sportiv al țării gazdă
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
tuturor arbitrilor, un arbitru al țării gazdă. Ceremonia de deschidere cuprinde parada sportivilor având înainte steagul națiunii pe care o reprezintă, cuvântul președintelui COJO și a președintelui C. I. O., apoi șeful statului proclamă deschise jocurile, se intonează imnul olimpic, se aprinde flacăra olimpică, sunt lansați porumbeii ca simbol al păcii, se depune jurământul și urmează specatcolul cultural pregătit de COJO. Ceremonia de închidere Ceremonia de închidere va avea loc pe stadion la terminarea probelor. Participanții la Jocurile Olimpice care au drept de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
un rând de tejghele strălucitoare. Deasupra tejghelelor, cercuri roșii, benzi de aur, panouri albastre, panouri albe. Drapele. Și apoi următoarele cuvinte, PAN AM LUFTHANSA IBERIA ALITALIA LOT KIM BEA JAL GARUDA cuvinte fără sens, frânturi de cuvinte mute care se aprind și se sting. Nu-i nimeni la tejghea. Sala mare, iluminată, este plină de tejghele goale. Bea B. se așază pe fotoliile roșii, imitație din piele, în fața tejghelii și privește afișele și bucățile de hârtie lipite pe perete. Domnul X
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ploua" nu este limitat pe axa sa temporală. În următorul fragment din Michel Tournier se percepe net diferența dintre aceste două niveluri: Zilele începură să se lungească, dar gerul își strânse și mai tare îmbrățișarea. Dacă nu ținea focul mare aprins fără încetare, în șemineul cabanei forestiere, nopțile canadiene deveneau o încercare destul de aspră, iar Tiffauges le rărea continuând să le aprecieze puritatea tonică în comparație cu promiscuitatea umedă a barăcilor. Într-o dimineață, când pe cer străluceau încă stelele pe care gerul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și de tot ceea ce presupune comunicare publică și relația cu alți subiecți. Să analizăm următorul fragment de Dujardin: Pe un scaun, pardesiul și pălăria mea. Intru în cameră; cele două sfeșnice în formă de barză, cu două brațe; să le aprindem; gata. Camera; albul patului de bambus, la stânga, acolo; și vechea tapițerie de deasupra patului, cu desenele roșii, vagi, estompate, albastru-violaceu, atentuate, o nuanțare negricioasă de roșu închis și albastru închis, o spălăcire de tonuri; ar trebui o nouă rogojină în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
puterea lui. (Maurice Barrès, La Colline inspirée) ▪ 6.2. Pe baza factorilor amintiți în acest capitol, comentați locul pe care îl ocupă adjectivele în italice în fragmentele următoare: (1) Când se trezi în dimineața aceea în odaia de la han, soarele aprinsese desenele roșii de pe perdeaua neagră. În sala de jos, țăranii agricultori vorbeau tare la cafeaua de dimineață: erau supărați, în fraze răutăcioase și molcome, pe unul dintre stăpânii lor. Fără îndoială, de ceva vreme Meaulnes auzea prin somn acest calm
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pare rău, nu pot să vă spun. Vă va spune domnul profesor mâine-dimineață. Nu știam că așa-i cerea protocolul. Ce puteam să cred după un asemenea răspuns? Că mi se făcuse ce era mai rău. Imobilizat, cu un foc aprins în corp și cu temerea că intervenția chirurgicală mă lăsa infirm. La un moment dat, am auzit țiuitul sfredelitor al unui aparat de pe perete. Câteva asistente au venit în grabă. N-au venit la mine, ci la vecinul de pat
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
sănioaie iarna cu cai bine îngrijiți. Dumineca adeseori tata mă trimetea la biserică, iar de Paști mă bucuram cel mai mult când luam parte în noaptea Învierii la împușcăturile cu sacalușul din cimitirul care părea că arde de multiplele lumănări aprinse de pe morminte, iar după amiaza zilei de Paști, la toacă, ciocneam o sumedenie de ouă vopsite multicolor cu prietenii mei de joacă. La ora 24, la Înviere, când preotul apărea în ușa altarului, înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
prost. Devenea de nerecunoscut. O admiram când mă uitam la ea, câtă tărie are să lupte, deși durerile erau atât de crâncene. Am plecat amândouă din bucătărie, ea în sufragerie, eu în dormitor. Nu a trecut jumătate de oră și a aprins lumina. Căuta ceva, vorbea cu cineva. Am întrebat-o ce s-a întâmplat. Mi-a zis că e cineva în casă. I-am spus că nu e nimeni. Vedea niște oameni. Îi ziceam că nu văd nimic. Ea insista că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
că e cineva. Era agitată. Vedea un copil, un băiat, încă vreo două persoane și o femeie înaltă, slabă, cu batic pe cap. O femeie în negru cu batic negru, cu un fus în mână și toarce. Devenea din ce în ce mai agitată. Aprindea lumina, o stingea, vorbea cu „ei”, umbla prin toată casa. Deodată a început să caute niște bani, bani pe care îi avea de la cineva, despre care nici acum nu știu, nu i-am găsit. Căuta cu disperare banii ăia și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
o problemă cu banii. A cunoscut câteva persoane de la care a învățat că banii înseamnă viața, și ca atare s-a schimbat foarte mult. Mi se părea ceva necurat la mijloc, să reacționeze așa din cauza unor nenorociți de bani. Am aprins tămâie și am stropit cu agheasmă, dar tot nu se liniștea. A ieșit pe balcon și am țipat la ea, că se întindea în afara balconului. Apoi a ieșit pe scări și iar am țipat când mi-a fost teamă că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
că nu mă ascultă. Plângeam și o certam. Ea se uita la mine parcă era un bebeluș care te privește nedumerit și nu înțelege ce te-a apucat. Așa de scumpă era privirea ei că am început să râd. Am aprins tămâie, candela era mereu aprinsă, ardea chiar și atunci când nu avea ulei. Am plimbat-o până la urmă prin casă. Se spune că omul când pleacă de pe pământ, acele 40 de zile merge peste tot pe unde a umblat în acea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
un sunet ciudat și m-am speriat tare. Îi luam tensiune din cinci în cinci minute, urca la 11-12, cobora brusc la 6-7. Am început să țip, știam că nu e bine să ajungă la o tensiune așa de joasă. Aprindeam lumânări și țipam la mama să se trezească. Lumânările se stingeau, le aprindeam iar și țipam și la ele să stea aprinse. Mama începea să se răcească și hârcâia din piept. De fel nu am putere să ridic greutăți, dar
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
în cinci minute, urca la 11-12, cobora brusc la 6-7. Am început să țip, știam că nu e bine să ajungă la o tensiune așa de joasă. Aprindeam lumânări și țipam la mama să se trezească. Lumânările se stingeau, le aprindeam iar și țipam și la ele să stea aprinse. Mama începea să se răcească și hârcâia din piept. De fel nu am putere să ridic greutăți, dar atunci am ridicat o. Am întors-o pe toate părțile. Țipam, o strigam
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
să fie sigură că sunt eu. Îți sfâșia inima, înăuntrul mamei vedeam cum degetele morții rupeau toate firele care o mai țineau legată de viață. M-am așezat în genunchi la capul ei, mi-am așezat candela jos, mi-am aprins tămâie și o lumânare. A fost prima dată când am acceptat că moare și am spus: „ Facă-se voia Ta, Doamne!”, nu pentru că mi-am dat seama că sunt egoistă gândind mai mult la mine, la cum voi trăi fără
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
curtea spitalului, uitându-mă în jur, am realizat că am adus-o pe mama la spital. Când am realizat că nu mi-o mai dă nimeni în halul ăsta acasă, am dat telefoane la toată lumea, rugând pe toți să-i aprindă patruzeci de lumânări. Să se roage pentru ea să reziste, să o scoată de la aparate și să o iau înapoi acasă să moară în brațele mele. Țipam la mine fiindcă eram furioasă. Nu înțelegeam ce se întâmplase cu mine de
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ce se întâmplase cu mine de am acceptat să o ia salvarea. Mă suna lumea înapoi spunându-mi că lumânările se sting, că vasele pe care erau așezate candelele se sparg, apoi se sting și nu vor să se mai aprindă. M-am urât de moarte în acea zi. Jurasem că nu o mai duc la spital. Apropiații plângeau și mă rugau să înțeleg că așa a fost să fie, că nu putea muri acasă pentru că eu nu o lăsam. Am
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ANTOHIE SANDA - secretar Oameni cu alese calități intelectuale și morale, dăruiți profesiei lor, a căror imagine luminoasă va rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră, chiar dacă aripile lor au fost frânte, visele și speranțele spulberate. Când se stinge o flacără, o aprinzi din nou, când se stinge o viață, o plângi mereu. Regretăm trecerea acestor colegi, în neființă, prea devreme. Un gând frumos și o lacrimă de recunoștintă în soțesc amintirea lor. Dumnezeu să-i odihnească în pace!" 44 REZULTATE Orice concurs
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]