17,527 matches
-
pe locul unde acum se află Casa Universitarilor), care în 1906 s-a mutat în teatrul nou construit (actuala clădire a Teatrului Național). Pe locul actualului teatru maghiar a existat inițial un teatru de vară clădit în 1874 după planurile arhitectului Henrich Zimmermann. În 1909-1910 Jenő Janovics ridică pe actuala stradă Emil Isac un studio propriu, pentru cinematografie și teatru, pe care îl va denumi „Cercul Teatral”. După Primul Război Mondial teatrul maghiar s-a mutat în clădirea lui Janovics din
Teatrul Maghiar de Stat din Cluj () [Corola-website/Science/307012_a_308341]
-
și vistier la Curtea Regală maghiară. Cetatea a fost înălțată pe malul drept al râului Someșul Mic, la o distanță de numai câțiva kilometri de ruinele castrului roman "Secunda Pannoniorum" și în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu. Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un
Cetatea Gherla () [Corola-website/Science/307034_a_308363]
-
dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal. Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, conform proiectului arhitecților bistrițeni Daniel Reschler și Johannes Reschler. La 1 mai 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenție pentru minori, unde aceștia studiau și învățau diverse meserii. În timpul regimului comunist închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv
Cetatea Gherla () [Corola-website/Science/307034_a_308363]
-
care le-a donat, Krikor Zambaccian a cedat statului și drepturile sale de proprietate asupra casei în care a locuit și care a fost folosită și ca spațiu de expunere a colecțiilor sale. Casa a fost construită pe baza planurilor arhitectului C.D. Galin și, ea, a fost deschisă amatorilor de artă câte o zi pe săptămână, începând din anul 1942. În vederea măririi spațiului de expunere a obiectelor de artă, Krikor a efectuat ample lucrări de reamenajare în anul 1957. Colecția lui
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
aprobat cumpărarea intravilanelor (cu clădiri cu tot) din "Piața de Fân" ale familiilor Weer Farkas și Kemery Farkas, apoi alte 2 intravilane, pe care s-a construit apoi așa-zisul "Palat al Județului" (Prefectura) de către antreprenorul Gyula Hórvath, după planurile arhitectului Halmai Andor. La 15 noiembrie 1885 clădirea s-a terminat, iar la 13 februarie 1886 s-a dat oficial în funcțiune. După desființarea Comitatului Turda-Arieș, clădirea a fost preluată de Primăria orașului.
Primăria din Turda () [Corola-website/Science/307076_a_308405]
-
care viza și reconstruirea monumentului triumfal „Tropaeum Traiani" de la Adamclisi. Proiectul nu a mai fost finalizat, dar inspirat din propunerile sale, a fost ridicat Mausoleul din Parcul Carol, cu o înălțime de 48 metri, realizat în anii 1959-1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu.
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
avut trei fiice : Elisabeta, Ioana și Elenă. Fiica sa, Elisabeta Angelescu, s-a căsătorit cu matematicianul Alexandru Ghika -fiu Grigore Ghika - fizician. Fiica sa Ioana (Jeanne) Angelescu s-a căsătorit cu Ștefan Ghika - Budesti, geolog, membru corespondent al Academiei Române, fiul arhitectului Nicolae Ghika Budesti - cei doi au înfiat pe Elenă (Ilinca) Ghika Budesti, căsătorită cu Matei Ghika, fiul arhietctului Ion Eugen Ghika (primul fiu al arhitectului Nicolae Ghika Budesti) și au avut trei fiii - Alexandru, Ștefan și Catherine. A patra fiica
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
Jeanne) Angelescu s-a căsătorit cu Ștefan Ghika - Budesti, geolog, membru corespondent al Academiei Române, fiul arhitectului Nicolae Ghika Budesti - cei doi au înfiat pe Elenă (Ilinca) Ghika Budesti, căsătorită cu Matei Ghika, fiul arhietctului Ion Eugen Ghika (primul fiu al arhitectului Nicolae Ghika Budesti) și au avut trei fiii - Alexandru, Ștefan și Catherine. A patra fiica a doctorului , Elenă castorita Valimarescu. Fiul său, Constantin C. Angelescu Monteoru (1905-2000), a fost profesor de drept, decan al facultății de drept de la Universitatea din
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
loc între anii 1795-1806, folosindu-se exclusiv pietre fasonate aduse din castrul roman Potaissa de pe „Dealul Cetății”. Pe podele se mai văd si astăzi cărămizi care poartă inscripția reliefată LVM (Legiunea a V-a Macedonica). Edificiul a fost proiectat de arhitectul autodidact János Kövesi, care a proiectat și clădirea fabricii de bere din Turda și vechiul pod de lemn peste Arieș (demolat). Despre această clădire Balázs Orbán notează următoarele în cartea sa din 1889 : “Dintre edificiile cele mai însemnate din piață
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
aduse cărămizi cu ștampila LVM (Legiunea a V-a Macedonica), în pereți au fost incastrate monumente sculptate, iar pe coridor o masă funerară în relief. “Palatul Orașului” a început sa fie construit în anul 1795, în timpul locotenenței lui Daniel Köpeczi. Arhitect a fost János Kövesi, vestitul autodidact, care a proiectat și podul de lemn peste Arieș și Fabrica de Bere din Turda. Pentru meritele sale, János Kövesi a fost ales consilier orășenesc. In turnul cel mic s-a pus un clopot
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
domenii ale vieții sociale și culturale. Este membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucțiunii Publice (1910-1915), membru al Ateneului Român, membru de onoare al Academiei Române. Muzeul Simu, care a fost ridicat în formă de templu grecesc, după planurile arhitectului C. Sciky, inspirat după Erechteion, a fost inaugurat la 21 mai 1910 în centrul Bucureștiului, reprezentând o premieră instituționalizata în România, demonstrează că artele noastre plastice se pot alătura și compară de acum artelor plastice universale. Bogată colecție de opere
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
(n. 9 ianuarie 1902, Brăila - d. 10 mai 1981, București) a fost un academician român, arhitect, profesor universitar, membru titular (1974) al Academiei Române. Cetățean de onoare al orașului New York, 1939, titlu acordat lui Doicescu de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882 - 1947) că apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casă Română la Expoziția universală New York World's Fair
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
de arhitectură din București, având că profesori pe Petre Antonescu, Stație Ciortan, Constantin Iotzu, Paul Smărăndescu, Ion Traianescu, Ermil Pangrati, Cincinat Sfintescu; paralel cu studiile de arhitectură frecventează Academia Liberă de Arte Plastice și cercul de artă « Contimporanul » unde conferenția arhitectul, pictorul și esteticianul Marcel Iancu. 1924 - pentru a se întreține, lucrează timp de cinci ani că desenator în birourile de proiectare Constantin Dobrescu și Constantin Iotzu, la Ministerul Muncii, la Ministerul Instrucțiunii Publice, Ministerul de Finanțe și la Ministerul Sănătății. 1928
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
arată pe acesta, alături de primarul Dem. I. Dobrescu, inspectând lucrările de curățire ale lacului Snagov. 1932 - în paralel cu activitatea de la primărie, functioneaza și la societatea « Gaz - Electrică » având ca director pe ing. N. G. Caranfil. 1933 - având diplomă de arhitect din 1930 (nr. Legitimație de liberă practică 59/ 6 mai 1933), este încadrat în Corpul arhitecților ca arhitect ordinar ÎI, cu un salariu de 9400 lei ; este numit în Comisia de înfrumusețare a Capitalei (alături de scriitorul Victor Ion Popa , sculptorii
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
în paralel cu activitatea de la primărie, functioneaza și la societatea « Gaz - Electrică » având ca director pe ing. N. G. Caranfil. 1933 - având diplomă de arhitect din 1930 (nr. Legitimație de liberă practică 59/ 6 mai 1933), este încadrat în Corpul arhitecților ca arhitect ordinar ÎI, cu un salariu de 9400 lei ; este numit în Comisia de înfrumusețare a Capitalei (alături de scriitorul Victor Ion Popa , sculptorii M. Onofrei și Mac Constantinescu , pictorița Militza Pătrașcu) ; face parte din comisia numită pentru amenajarea pieței
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
cu activitatea de la primărie, functioneaza și la societatea « Gaz - Electrică » având ca director pe ing. N. G. Caranfil. 1933 - având diplomă de arhitect din 1930 (nr. Legitimație de liberă practică 59/ 6 mai 1933), este încadrat în Corpul arhitecților ca arhitect ordinar ÎI, cu un salariu de 9400 lei ; este numit în Comisia de înfrumusețare a Capitalei (alături de scriitorul Victor Ion Popa , sculptorii M. Onofrei și Mac Constantinescu , pictorița Militza Pătrașcu) ; face parte din comisia numită pentru amenajarea pieței din fața viitorului
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
stabiliți de generații în Valahia, a făcut prin testament o donație către Academia Română, pentru a se înființa "Fundația Ioan Dalles", ca lăcaș de cultură în memoria ultimului său fiu. Clădirea Fundației “Ioan I. Dalles”, construită de Emil Prager, după planurile arhitectului Horia Teodoru, a fost inaugurată la 27 februarie 1932 cu expozițiile de artă fină George Oprescu și Jean Alexandru Steriadi. După cum se arată în testamentul Elenei Dalles, "Asociațiunea Universității Populare" din București, care făcea parte din Fundația „Ioan I. Dalles
Sala Dalles () [Corola-website/Science/307230_a_308559]
-
(n. 11 ianuarie 1904, Florești, Prahova - d. 26 iunie 1992, București) a fost un arhitect român, membru titular (1992) al Academiei Române. A fost profesor la Institutul de arhitectură „Ion Mincu” din București. Printre lucrările sale se numără Spitalul „Emilia Irza” din București, clădirea facultății de drumuri și poduri a Institutului de construcții din București, sanatoriul
Grigore Ionescu () [Corola-website/Science/307239_a_308568]
-
hitlerist și politica statelor fasciste. A fost director al revistei „Adam” (1929-1940), la care au colaborat scriitori de prestigiu ca: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Benjamin Fundoianu, Felix Aderca, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, pictorul și arhitectul Marcel Iancu ș.a. Ca scriitor, el a cultivat în special efectul comic în literatură. Criticul literar George Călinescu consideră perioada interbelică ca fiind perioada scrierilor cele mai valoroase ale lui Ludo, considerând ca cea mai bună carte a sa culegerea
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
Palatul Rhédey este un monument istoric și de arhitectură situat în Piața Unirii din Cluj. Clădirea își are numele de la familia care l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea. Clădirea actuală este opera arhitectului Lajos Pákey. În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. În acea epocă strada Napoca de astăzi se numea ulița Fânului, întrucât din
Palatul Rhédey din Cluj () [Corola-website/Science/307278_a_308607]
-
lege se specifica: "«Se deschide pe seama Ministerului de Interne un credit de 3.000.000 de lei aur, care se va acoperi printr-o emisiune de rentă sau prin orice alte mijloace va găsi guvernul mai nimerit»". În același timp, arhitectul Alexandru Săvulescu, desemnat să realizeze planurile noii clădiri, a fost trimis să viziteze mai multe capitale europene și să studieze clădirile de poștă de acolo, împreună cu directorul poștelor de atunci, Ernest Sturza. Au sudiat palatele poștelor din Paris, Viena, Torino
Palatul Poștelor () [Corola-website/Science/307284_a_308613]
-
a palatului au început în 1894, la punerea pietrei de temelie fiind prezenți, în cadrul unei ceremonii, regele Carol I al României, primul-ministru Lascăr Catargiu, miniștrii cabinetului, prefectul poliției și primarul Capitalei.. Planurile Palatului Poștelor și Telegrafului au fost realizate de arhitectul Alexandru Săvulescu în stil neoclasic, care amintește de arhitectura palatului poștelor din Geneva. Fațada principală are trepte pe toată lungimea ei și un portic susținut de 10 coloane dorice. Extremitățile, formate din două volume proeminente, sunt înălțate și acoperite de
Palatul Poștelor () [Corola-website/Science/307284_a_308613]
-
Palatul de Justiție a fost construit între anii 1890-1895 după planurile arhitecților Albert Ballu (același arhitect care a conceput Palatul de Justiție din Charleroi, Belgia) și Ion Mincu, care a condus și lucrările de construcție și a desenat și schițele decorațiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier. Piatra de temelie a
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
Palatul de Justiție a fost construit între anii 1890-1895 după planurile arhitecților Albert Ballu (același arhitect care a conceput Palatul de Justiție din Charleroi, Belgia) și Ion Mincu, care a condus și lucrările de construcție și a desenat și schițele decorațiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
un Palat al Justiției la Văcărești, scop în care deja fusese demolată Mănăstirea Văcărești în urma "indicațiilor" lui Nicolae Ceaușescu, care vizitase mănăstirea la 2 decembrie 1984, și s-au început lucrările de fundație pentru noul Palat al Justiției. După 1989, arhitectul lui Ceaușescu, Camil Rogulski, a dezvăluit că, pentru anul 1990, era programată demolarea Palatului Justiției, întrucât era considerat a fi prea șubred și nesigur. Palatul a rămas neutilizat până în 1999, când a fost luată decizia consolidării și restaurării acestuia. Pentru
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]