17,663 matches
-
mai veche. Deci, ele deja știau să facă mult, noi nu știam, că eu În viața mea n-am Împletit un coș. No, În fine, ne-o dus acolo, ș-apăi ne-o Învățat să-mpletim coșuri și-acolo ne-o despărțit iară... A existat vreo Împărțire sau cum ați fost repartizate? Acolo am fost pe criterii de cunoștințe... Cum să zic? În funcție de diplomele pe care le-am avut... Femeile de la țară, care-aveau numa’ școala primară, au fost despărțite În alte camere
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo ne-o despărțit iară... A existat vreo Împărțire sau cum ați fost repartizate? Acolo am fost pe criterii de cunoștințe... Cum să zic? În funcție de diplomele pe care le-am avut... Femeile de la țară, care-aveau numa’ școala primară, au fost despărțite În alte camere. Care aveau numai gimnaziu erau În altă cameră, și care-aveam opt clase de liceu, cum era pe vremea aceea, și cele cu facultate am fost separat, În altă cameră... Deci după studii ne-o-mpărțit. Studii medii cu studii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am avut și eu... Câte persoane erați acolo În cameră? Am fost mai mulți În cameră. Depindea de cameră... La 103 o fost vreo douăzeci și ceva, cam așa ceva și la 107... Pe urmă, după ce or venit ei, ne-o despărțit din camere. Pe cumnatu’ l-o dus la Zarcă și o stat acolo până aproape În ’60... El o fost tare bolnav, da’ apoi și-o revenit, că doctorul oficial care era atunci, Sini, i-a prescris medicamente, penicilină, și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
26 de ani În tâmplărie. Dar ați lucrat independent sau În Întreprindere? La Combinatu’ 1 Mai, o Întreprindere d-asta locală, am lucrat... Era mică, da’ era prima pe țară... Și-apoi, pe urmă, s-o desființat Combinatu’, s-o despărțit, și io am lucrat la una din secțiile care au mai rămas până În ’90, de când Îs În pensie. Nu v-au făcut probleme la locul de muncă pentru că ați fost În Închisoare? În fabrică? Nu, că eu mi-am văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nae”, Îmi spunea, „băi, știi ce fac, băi? Eu, ca Gogol, am o viziune așa mai de ansamblu și o să scriu despre asta... Băi, și tu ai tehnica asta a amănuntului... Băi, să scriem după aia”... Drumurile noastre s-au despărțit. El s-a dus la radio și a lucrat la radio, la secția culturală... Ar mai fi de menționat preotul Ion Popescu Pasărea... Ți-am spus deja de el. Era nepotul lui Pache, acela care scria cântări bisericești. Am vorbit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani, Untaru zece ani. Eu am luat cea mai mică pedeapsă: opt ani muncă silnică, cinci ani interdicție, degradare militară, confiscarea totală a averii. Ăstea a fost pedepsele complimentare (sic!)... Din acest grup, maioru’ Mărgărit și căpitanu’ Gyorfi au fost despărțiți de noi și i-a dus din nou la contrainformații militare la București, iar pe restu’ patru, adică pe mine, căpitanu’ Untaru, maioru’ Neicu și maioru’ Malacu, ne-a dus la penitenciaru’ Râmnicu Vâlcea, unde am stat o lună... Pă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prânz să mâncăm o ciorbă de pasăre sau de vită și-așa și seara? Că de-aia suntem În socialism”... Și din discuțiile ăștea, Dincă ăsta cu Gherghișan au ajuns la bătaie, iar eu am sărit Între ei să-i despart. Și Întâmplarea a făcut că am sărit cu fața către Dincă și l-am luat de mâini: „Stai, mă! Sunteți nebuni! Nu suntem noi chinuiți destul?”. Ne mai trebuie alt chin? Și Petrache Gherghișan, peste mine, i-a mai dat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aicea, zice: „Mi-a spus că-n 1950 am stat cu niște fugari de vorbă și am acasă ascunse vreo 50-60 de piei de miel”. Manoliu ăsta, care era de-aicea, avea moară și ascunsese vreo zece butoaie de benzină; despărțise un beci și el credea că acolo nu i-o găsește. Și mai venea de la Securitate și ne mai ancheta și aci la penitenciar... Și vine odată de la anchetă și atunci ne-am dat seama că Ursescu ăsta era turnător
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1918, înfăptuirea deplină a unității statale românești - prin revenirea la patria-mamă a Basarabiei, Bucovinei, Transil vaniei, Banatului - datorită luptei și jertfei românilor din toate provinciile locuite dintotdeauna de aceștia: „Țări românești - sublinia articolul-program al Românimei, alcătuit desigur, de directorul publicației - despărțite prin vitregia vremurilor și brutalitatea cotropitorilor și țări rupte din trupul Principatelor de lăcomia unor despoți vecinic nesăturați de pradă se reîntorc astăzi la matca firească și reîntregesc ceea ce nedreptatea și sa mavolnicia a despărțit și a robit în cursul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alcătuit desigur, de directorul publicației - despărțite prin vitregia vremurilor și brutalitatea cotropitorilor și țări rupte din trupul Principatelor de lăcomia unor despoți vecinic nesăturați de pradă se reîntorc astăzi la matca firească și reîntregesc ceea ce nedreptatea și sa mavolnicia a despărțit și a robit în cursul vremurilor. Neamul românesc își realizează visul secular nu prin alcătuiri diplomatice lipsite de bărbăție și înăl țare sufletească și nici cerșind la porți străine un câștig, datorat milei umilitoare, dar pe calea măreață a jertfelor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în timp ce partidul conservator s-a manifestat îndeosebi ca un partid de cenzură, potrivit intereselor moșierimii, legate de marea proprietate funciară. 30 studiu introductiv 53. Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, 1910-1914, vol. IV, ed. a II-a, București, 1936, p. 190. Despărțite prin poziții antagonice, exprimate net în ciuda deselor migrații de personalități dintr-o grupare în alta, partidele liberal și conservator au colaborat strâns în afirmarea unei politici de independență reală a țării, mai ales în problema națională. Dacă viața politică a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aș face pe toți oameni politici. Numai asta produce!“54) etc., pentru ca, abia la sfârșitul volumului al IV-lea din Bucureștii de altădată, într-un portret din seria „Opt oameni“ să recunoască faptul că „un sentiment de ostilitate reciprocă ne despărțea“ („Aflasem că «Grecu», care mă întâlnea foarte des prin localurile publice, mă zeflemisea pentru ideile ce proferam și pentru că purtam părul mare. De aici un fel de antipatie“55). Este însă, din fericire, singurul portret alcătuit din firimituri de amintiri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pe același loc (Calea Victoriei nr. 15, colț cu strada Mihai-Vodă) - în clădiri suc cesiv modernizate - au funcționat: Hotel de France, Grand Hotel, Grand Hotel Lafayette, Hotel Victoria - ultimul demolat în 1979, după ce fusese avariat în timpul cutremurului din 1977. Strada care desparte Grand Hotel de Librăria Socec 105 nu fusese deschisă, iar Librăria Socec era instalată într-o prăvălie cu mult mai mică, cu intrarea pe Podul Mogoșoaiei. În locul marelui loc viran unde astăzi se află cinematograful Colos 106 erau, pe vremea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a urmașilor săi; după proclamarea regatului, Palatului Regal i s-au adăugat în 1882-1885 partea centrală și aripa din dreapta, legate printr-o sală circulară de aripa veche, din stânga. Construcția actuală a palatului, datează din anii 1930- 1937. deschisă strada care desparte Palatul de Hotel Imperial.116 Tot spațiul pe care se ridică astăzi Hotelul Imperial, casa Wappner și casa Stelorian, era un mare loc viran și în fund o casă, măricică pentru vremea aceea, unde era instalat un institut-pension de băieți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Calea Victoriei nr. 59) a fost demolat în 1935, când a fost extinsă către dreapta grădina palatului regal; la parterul hotelului funcționa din 1868 celebra cafenea Kübler, frecventată, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de scriitorii și artiștii epocii; strada care despărțea Palatul Regal de Hotelul Imperial - dispărută și ea - se numea strada Imperială. 117. Hotelul Orient („al Piteșteanului“) funcționa, începând din 1853, în clădirea unui vechi han (în 1872 avea 28 de camere); la parterul hotelului s-a aflat, din anul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dar era și un educator prin teatru, el era unul din acei câțiva boieri moldoveni cari, în epoca redeșteptării naționale, au fondat teatrul românesc. Millo păstra în el scânteia care-i aprinsese în suflet focul sacru și nu se putea despărți de repertoriul care cuprindea atâtea capodopere. Opera a fost concesionată ani îndelungați unui italian anume Franchetti, iar reprezentațiile în sala Teatrului Național. Toată aristocrația era de față. bucureștiul în 1871 137 237. Pe strada Carol, nr. 17 (astăzi strada Franceză
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
talia, căci e înalt și foarte voinic, dar în câteva clipe dispare copleșit de număr. Văzând unde este pericolul, părăsim intrarea Primăriei și ne repezim pe scări. Ne aruncăm în grămadă, dar... mă văd singur; lupta, valurile mulțimii ne-au despărțit. Lașitatea mulțimilor neorganizate e deznădăjduitoare. În fața a treizeci de soldați cari au întins doar puștile, au fugit cel puțin 3 000 de oameni. În fața a 50 bătăuși s-au risipit 10 000 de oameni fără să opună nici o împotrivire. Singurii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în măsura puterilor lor, sunt hotărâți a lucra la restaurarea dreptății și libertății în România! Închin, în sfârșit, la acel scump absent, la acel om de inimă și de talent (N. Fleva), de care recea închisoare, persecuția și arbitrarul ne despart.“53 Aceste alegeri cari au pasionat atât de mult Capitala și țara întreagă, aceste alegeri cari au fost punctul de plecare al întregii transformări politice din România, au avut răsunet pretutindeni unde erau români. Studențimea română din Paris era și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a Dunării armata rusă a întâmpinat o slabă rezistență din partea inamicului, pierzând în total 820 de oameni, dintre care cca 300 de morți. 107. Armata română a asigurat operația de acoperire a Dunării de la Calafat până la gura Oltului, râul Olt despărțind zonele de concentrare ale armatei noastre la vest și, respectiv, ale armatei ruse la est. Înainte și în timpul forțării trecerii Dunării armata română a executat puternice bombardamente de artilerie asupra obiectivelor militare turcești de pe malul drept al fluviului și a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
susținerii Războiului pentru Independență au fost oferite atât din partea întregii populații din România liberă, cât și din partea românilor din Transilvania, Bucovina, Banat, mărturie incontestabilă a caracterului popular al acestui război, sprijinit de românii de pretutindeni, în ciuda hotarelor vremelnice care-i despărțeau. Astfel, numai din România liberă a fost colectată suma de 1 639 798 de lei (cu care s-ar fi putut achiziționa 35 000 de puști), în timp ce din Transilvania, după un calcul incomplet au fost trimiși 124 700 de „franci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Alexandru II. Colonelul Anghelescu voise să facă o mare și plăcută surpriză țarului, oferindu-i de ziua numelui său una dintre cele mai însemnate întărituri ale Plevnei. Dar asaltul fu respins cu pierderi sângeroase. Mulți români rămaseră în valea care despărțea reduta Grivița no. 1 de Grivița no. 2 și care fu botezată de soldați: Valea Plângerii.149 Acest eșec sângeros provocă vii polemici în București. Mai puțin în presă, dar foarte mult în cercurile politice cât și în public, nenorocirea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ai săi fii.] Străin pus-ați domn în țară Pentru românism! Poftiți!... vă târăște iară Către despotism! Toate javrele golane El le-a pricopsit Dându-le de ros ciolane De cum a venit! Însă... termenul sosește E apropiat Și tronul se despărțește De ăst blestemat! Străinul, v-o spui eu, pică Căci e de nimic Și de lege n-are frică Ca orice calic. Când se vede deodată Cum nu a gândit: Stăpân p-o țară bogată Pentru jăfuit!] Unire numai să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numai băieți. N-ar vrea să continue o asemenea tradiție. „Să știi că dacă n-o să fie fată - și-a amenințat el nevasta - nu mă opresc, o să mai încercăm de două-trei ori”. Cînd îl conduceam la autobuz, niște cheflii se despărțeau de gazda lor. „Iartă-ne, striga unul haiducește către bărbatul rămas în ușa blocului, dacă am făcut și noi oleacă de exces!...” Mi-a telefonat bădița Vasile, fratele vitreg, „de pe tată”, al mamei, și am hotărît să ne întîlnim în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mînca gratis la cantină datorită prieteniei cu bucătăreasa-șefă, pe care o stimulează uneori cu cîte un „cadouaș”. „Căci ce-i mai scump și mai scump, azi, decît mîncarea?”, a filosofat ea, convinsă că o s-o aprob, înainte de a ne despărți. Madame Bovary avea, totuși, reflecții de altă calitate... *Duminică însorită de februarie. Străzile sînt pline de lume ieșită să se dezmorțească. Au fost scoși afară, de cei care îi manipulează, și cerșetorii: sînt din ce în ce mai mulți. Azi le-am dat mărunțiș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pare incredibilă povestea pe care o aflu acum, că tata „a furat-o” pe mama. De cînd îi știu, relațiile lor au fost mereu oscilante, instabile. De altfel - mi se spune -, nu după multă vreme de la „răpire” s-ar fi despărțit. Apoi „s-au luat din nou” și au dus-o așa, cîr-mîr, pînă la bătrînețe, timp în care au suferit împreună, au mîncat uneori dintr-un ou, au cumpărat pămînt, au făcut case, au crescut copii. În fine, boala i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]