15,139 matches
-
Drept fundamental al oamenilor, locuința nu trebuia să diferențieze. Prin uniformitatea sa, ea viza realizarea egalității între oameni. Moderniștii credeau cu tărie în virtuțile standardizării locuinței, fiindcă, potrivit lui Le Corbusier: "Toți oamenii au aceleași nevoi."140 Această convingere întreținea și idealul unui urbanism total. Adresându-se studenților de la școlile de arhitectură, Le Corbusier îi îndemna să descopere "[...] vocația fraternală a arhitecturii și a urbanismului în serviciul fratelui om. Nevoi materiale, dorințe spirituale, totul poate fi satisfăcut de această arhitectură și de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unghiului drept asupra spiritului uman), apărea mai prudent să-l parodieze pe Max Weber și să vorbească despre "afinitățile elective" dintre etica urbanistică și un stat cu spirit intervenționist -fapt de altminteri observabil în diferite țări, indiferent de regimul politic. Idealul de urbanism al Mișcării moderne a dat credit proiectului puterilor publice de a domina urbanul. Acest proiect legitima un salt cantitativ și calitativ al intervenției statului în societate. Putem remarca, de altfel, după cum sugerează Jean-Paul Lacaze, că doctrina diviziunii spațiului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dorința privitoare la înfrumusețarea urbană, cu atât mai uimitoare cu cât ea apărea înaintea dorinței de a avea dotări sociale, școlare și sanitare"195. Un al doilea aspect al criticii lipsei de respect a urbanismului modern pentru aspirațiile locuitorilor privește idealul mixității sociale: acesta nu a făcut față nici diversității culturale, nici diversității proiectelor familiale. S-a optat în favoarea marilor ansambluri pentru transparență, la fel cum s-a optat pentru utilizarea betonului (foarte bun conducător al zgomotului), opțiuni care au mărit
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cea a experților asociați planificării. Curentul modernist nu mai valorifică Planul de dragul Planului. El nu militează în favoarea ștergerii politicii în fața tehnicii, desigur, dar pune problema articulării lor atunci când sunt de identificat și rezolvat probleme. " Ce se va întâmpla oare cu idealul democratic la ora planificării? În momentul în care statul este chemat să-și asume responsabilități copleșitoare, atât de complexe și atât de numeroase, este înțelept și posibil să chemăm toată țara la discuții? Problemele nu sunt acum prea tehnice și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mod mai deschis de autoritățile locale și societatea civilă, ridica iarăși problema condițiilor posibilității participării efective a populației la crearea și transformarea orașului. Împotmolirea participării urbane și problema puterii Dezamăgirea produsă de utopia asociativă Avântul vieții asociative urbane a cristalizat idealul participativ al administrației consultative constând în dizolvarea mizelor de putere și a conflictelor de interese într-un dispozitiv didactic în care interesul "forțelor vii", al "cetățenilor situați" sau al "actorilor locali" consultați ar fi coincis în mod natural cu interesul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
interesul "forțelor vii", al "cetățenilor situați" sau al "actorilor locali" consultați ar fi coincis în mod natural cu interesul general pus în evidență de către experți. Într-un articol care explicita condițiile de participare la amenajarea regională, R. Caillot definea acest ideal în felul următor: "Nu era vorba de a cere bazei să propună reforme sau legi, ci de a le descoperi necesitatea"274. În anii 1970, viața asociativă era lăudată de puterile publice ca fiind "mijlocul privilegiat de angajament civic"275
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a organismelor de participare democratică presupuse că ar face ca acțiunea publică locală să câștige în eficacitate și legitimitate. Asistăm, totuși, la o veritabilă democratizare a modului de conducere a orașelor? Observațiile privind instituționalizarea participării suscită circumspecția analiștilor. Raportată la idealul de asociere a unui număr mare de oameni la deciziile care privesc viitorul orașului, realitatea participării democratice este decepționantă. Cetățenii nu sunt mobilizați așa cum ar cere-o credibilizarea acestor dispozitive. În afară de profesioniști, reuniunile nu sunt frecventate decât de câțiva locuitori
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a claselor mijlocii se stabilește acolo fiindcă nu are încotro, sub efectul unor constrângeri din ce în ce mai mari: prețul locuințelor din oraș nu încetează să crească, piața devine din ce în ce mai selectivă. Or, acestea se stabilesc din ce în ce mai departe de orașul-mamă, până la punctul în care idealul de viață pe care și l-au inventat în periurban și strategiile sociale pe care le adoptă pot deveni cu totul fragile".520 Cu siguranță, aceste clase medii își modifică traiectoriile după șansele obiective de reușită mai bine decât tinerii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pieței și de scandalul "proastei împărțiri în loturi", care este unul dintre cele mai izbitoare. Totuși, autoritățile publice au împărtășit adesea cu susținătorii pieței ideea conform căreia controlul dezvoltării urbane nu ar necesita bazarea pe "alegeri colective". Dimpotrivă, au promovat idealul liberal al reglării prin piață, prin căutarea de către fiecare a propriului interes, fără să-i pese de definirea a priori a unui interes general. În ceea ce privește politicile urbane, referirea la principiul unei "științe a orașelor" a însemnat, în general, reducerea problemelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Jeanne Gaillard, Paris, la ville (1852-1870). L'urbanisme parisien à l'heure d'Haussmann, Paris, Champion, 1976. 1 Să notăm că împăratul îi solicita lui Haussmann să nu sacrifice prea mult de dragul liniei drepte, așa era de însuflețit prefectul de idealul rectitudinii. 2 Vezi Hervé Maneglier, Paris impérial. La vie quotidienne sous le Second Empire, Paris, Armand Colin, 1990, p. 16. 3 Ministrul de interne fidel al lui Napoleon al III-lea. 4 Alain Corbin, "L'opinion et la politique face
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
efecte în urma lor, că ele își aduc contribuția la evoluția ordinii firești interioare, participînd direct sau indirect, pozitiv sau negativ, la crearea de stări totale.5 De fapt însă, cercetării psihologice i se stabilește prin această supoziție doar un mare ideal, pe care trebuie să-l avem constant în fața ochilor, dar a cărui realizare va fi mereu incompletă. În afară de asta, cea care va izbuti să predomine nu va fi totdeauna o singură stare totală. În viața aceluiași om, mai multe stări
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau împiedicată. Interesează, înainte de orice, ca sentimentul total însuși să fie menținut în libertate și forța lui, pentru că apoi însușirile ("virtuțile") pe care le cere acea strădanie vor înceta involuntar. Dacă lipsește prospețimea și forța, e nevoie să fie propuse idealuri și stabilite obligații. Virtuțile, idealurile, obligațiile variază o dată cu sentimentul vital. Astfel, iubirii sau prieteniei, ca sentiment total, i se pretinde fidelitate și cinste, dragostei de patrie i se cere răbdare, stăpînire de sine și înțelepciune, interesului intelectual i se cere
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca sentimentul total însuși să fie menținut în libertate și forța lui, pentru că apoi însușirile ("virtuțile") pe care le cere acea strădanie vor înceta involuntar. Dacă lipsește prospețimea și forța, e nevoie să fie propuse idealuri și stabilite obligații. Virtuțile, idealurile, obligațiile variază o dată cu sentimentul vital. Astfel, iubirii sau prieteniei, ca sentiment total, i se pretinde fidelitate și cinste, dragostei de patrie i se cere răbdare, stăpînire de sine și înțelepciune, interesului intelectual i se cere perseverență și imparțialitate ș. a. m.
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
comportă sînt tocmai expresia realității adevărate, fiindcă tocmai bogăția vieții și infinitatea lumii ne aduc cu ele schimbările permanente și marile contraste. Pe cît de puțin are, pentru el, o limită universul exterior, la fel de puțin ar putea fi limitată lumea idealurilor și valorilor. Marea idee fundamentală, al cărei martir a devenit, i-a pătruns sufletul în profunzime și i-a determinat concepția despre viață. Sentimentul total pe care l-a descris Bruno s-a născut din îndemnul de a cunoaște și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ori o trăire în fantezie. Acest caracter l-a căpătat, în mare măsură, humorul romantic. Pentru Steffens, cel mai bun lucru, în epoca în care trăia, era simțul pentru vechile vremuri dispărute 47. Orice concepție despre viață ce-și are idealul în trecut trebuie să lupte, în acest caz, cu un mare pericol. Creștinismul de la începuturi a putut avea un efect atît de puternic, în prima perioadă, pentru că a trezit o mare și vie așteptare, o profundă nostalgie. Numai astfel de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vieții psihice. Atîta vreme cît apar noi trăiri, va exista și posibilitatea unei schimbări a dispoziției psihice de bază, asupra căreia datul trăit și-a lăsat efectele. O formație totală perfectă, fie ca o contopire, fie ca organizare este un ideal. Pe tărîmul vieții sentimentale, putem ajunge la o încheiere deplină tot atît de puțin pe cît o putem face pe tărîmul vieții ideilor. Ne găsim în mijlocul unei evoluții, în care există mereu posibilitatea unor experiențe neașteptate. Marele humor nu poate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tărîmul vieții ideilor. Ne găsim în mijlocul unei evoluții, în care există mereu posibilitatea unor experiențe neașteptate. Marele humor nu poate fi proclamat, de aceea, o stare sufletească de încheiere definitivă. El comportă multe condiționări care îl apropie totuși de acest ideal. El deține calitatea că experiențe și dispoziții contrare ale vieții își pot căpăta într-însul drepturile. El presupune că sufletul s-a deschis pentru toate laturile vieții și nu s-a retras în orbite sau în lașitate, în fața a ceea ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
incurabile și deci împiedicată să lucreze pentru țelurile pe care și le propusese. Simțea cu groază că era exclusă din viață. Resemnîndu-se însă, a ajuns la o nouă satisfacție de a trăi. De vreme ce nu era în stare "să-și realizeze idealurile", zicea ea, vroia "să-și realizeze realitatea". I-a venit ideea să realizeze o comunicare prin scris între tinerele fete care, ca și ea, erau țintuite pe patul de boală, fără speranță, fiind astfel excluse de la participarea la viața obișnuită
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un cutremur. Poate că se anunță, ca și acesta, prin niște zguduiri premergătoare. Nu depinde însă de noi faptul că trăim așa ceva. Poate ce ne-am putea sustrage unui destin tragic, renunțînd la o acțiune pe care ne-o pretinde idealul nostru de viață. Atunci însă accentul atic cade pe abandonarea acțiunii respective și tema aceasta e legată de discutarea relației dintre acțiune și humor, chestiune despre care vom trata un capitol ulterior. Așa cum acțiunea indică limita humorului dinspre latura activă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
între dimensiunea obligației și ceea ce credem că putem îndeplini poate fi atît de mare încît nu poate fi parcursă; orice posibilitate de a fi aproximativ străbătută pălește. Jurnalele lui Amiel fac dintr-asta tema lor permanentă, cu variații mereu înnoite. "Idealul", zice el, "îmi otrăvește orice posedare imperfectă...Pentru mine, e vorba de tot sau de nimic. Bizuindu-se pe o comparație cu idealul bănuit sau visat, ironia nu se ia în serios nici pe sine, nici realitatea". A fost neșansa
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fi aproximativ străbătută pălește. Jurnalele lui Amiel fac dintr-asta tema lor permanentă, cu variații mereu înnoite. "Idealul", zice el, "îmi otrăvește orice posedare imperfectă...Pentru mine, e vorba de tot sau de nimic. Bizuindu-se pe o comparație cu idealul bănuit sau visat, ironia nu se ia în serios nici pe sine, nici realitatea". A fost neșansa lui Amiel că nu a putut deveni humorist și nici n-a izbutit să vadă ceea ce este mic nici măcar acel mic pe care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai înalt, nu sîntem decît niște servitori inutili. Ironia poate intra aici în slujba humorului, în sensul că ne luăm în seris momentul acțiunii, deși știm foarte bine că chiar și cea mai măreață lucrare e doar o glumă, dacă idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă. Condiția este ca și în cazul în acre idealul ce l-am avut în față nu e pe deplin realizat, ori chiar cînd, în decursul vieții, se pierde mult din ceea ce este valoros, izvorul valorii să continuie să curgă totuși într-ascuns și să nu fie nevoie decît să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stăruim puțin asupra unei importante schimbări pe tărîm intectual. 42. Influența Renașterii și a criticismului Viața spirituală grecească s-a dezvoltat într-un orizont limitat, atît în ce privește cunoașterea naturii cît și experiența istorică. Contrastul dintre marea coerență a existenței și idealurile omenești mărginite și destinele umane nu s-a putut efirma în mod serios. Existența li se înfățișa ca un întreg închis, ce se lăsa conceput ca un adăpost pentru toate cîte le puteau configura instinctul și gîndirea. Medievalitatea a păstrat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gîndirii omenești. Imaginea despre lume și conceptul de realitate sînt în oricare epocă opera gîndirii umane. Și niciimaginea, nici conceptul respectiv nu pot fi încheiate vreodată, atîta timp cît izvorul experienței curge și cît gîndirea este vie, Realitatea este un ideal spre care trebuie să tindem neîncetat și care face iluzorie orice încercare de concluzie absolută (cf. Der menschliche Gedanke, IV B). Dar acest lucru a trebuit să devină de o importanță decisivă pentru sentimentul total, care se formează ca rezultat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]