KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...590 591 592 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

și gata. PARASCHIV: Nu, nu-l omor, jur că nu-l omor, de ce vrei să-l omor, de ce să-l omor, omoară-l tu, n-am omorât încă, zău, mi-e greață de morți, n-are nici un rost să-l omor, ce facem noi, după aia, cu mortu’, aici? MACABEUS: Îl îngropăm. PARASCHIV: De ce să-l îngropăm? Mai bine îl lăsăm să plece. MACABEUS: Tu nu vezi că el vrea să vină, nu să plece? PARASCHIV: Îi spunem adevărul. Îi spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aici? MACABEUS: Îl îngropăm. PARASCHIV: De ce să-l îngropăm? Mai bine îl lăsăm să plece. MACABEUS: Tu nu vezi că el vrea să vină, nu să plece? PARASCHIV: Îi spunem adevărul. Îi spunem că era cât pe ce să fie omorât. Dacă-i spunem asta o sa fie bucuros să plece... MACABEUS: Taci! (O scurtă pauză, sus.) PARASCHIV: Poate pleacă... Doamne, dă să plece! MACABEUS: Nu pleacă. PARASCHIV: Dă să plece... Lasă-l să plece... MACABEUS: Îi sucim gâtul. El a vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
la violoncel? Mai degrabă e interzis fumatul... DOAMNA CU VOAL: Unde scrie că e interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la oase.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să facem ceva. Doar n-o să putem aștepta toată viața în halul ăsta. BĂTRÎNUL CU BASTON

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
VOAL: Sau poate vrea dumnealui să mai schimbe, să încerce la muzicuță. BĂTRÎNUL CU BASTON: A, nu, eu nu dau lucrul ăsta din mână. Eu altă gură pe unde cânt eu, eu nu suport. BĂRBATUL CU ZIARUL: Atunci o să ne omoare el, încetul cu încetul. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu știu... Ce să spun? Nu-mi vine, totuși, să-i dau muzicuța. DOAMNA CU VOAL: Dați-i-o, domnule, dați-i-o dracului, să scăpăm. Dac-a tăcut înseamnă c-a vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ar avea un baston de cauciuc.): Trebuie omorât. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu știu. Faceți ce vreți, da’ ăsta nu e om. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, e limpede. Trebuie omorât. DOAMNA CU VOAL (Disperată.): Păi, nu vedeți că plânge? Cum să omori un om care plânge? BĂTRÎNUL CU BASTON: Unde plânge? DOAMNA CU VOAL: Plânge! Plânge! BĂTRÎNUL CU BASTON (Apropiindu-se și mai mult de fața BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL și punându-și un monoclu.): Chiar plânge? BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dacă stropul de materie are miros.): Imposibil. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ba da, domnule, pare să se smiorcăie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Simte că i-a sunat sfârșitu’, d-aia plânge. DOAMNA CU VOAL: Săracul... BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce facem, îl mai omorâm sau nu? DOAMNA CU VOAL: Să-l lăsăm să fugă, nu vreți? (Trăgându-l de mânecă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Hai, fugi! Fugi! BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are nici măcar umbrelă. DOAMNA CU VOAL (Sfâșiată, impresionată, trăgându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Vreau și eu, vreau și eu! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Făcând, mai departe, eforturi de a-l ridica pe ȘEFUL GĂRII.): De ce nu-l lăsați în pace? De ce nu-i dați pace? Ce aveți cu el? ȘEFUL GĂRII: Vor să mă omoare. Nu vor să mă lase singur în ploaie. IOANA: Domnule, să nu-l bruscați pe tata! Ce vreți să-i faceți lui tata? ȘEFUL GĂRII: Vrea să mă omoare! A venit să mă omoare! Nu-l lăsați să intre în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dați pace? Ce aveți cu el? ȘEFUL GĂRII: Vor să mă omoare. Nu vor să mă lase singur în ploaie. IOANA: Domnule, să nu-l bruscați pe tata! Ce vreți să-i faceți lui tata? ȘEFUL GĂRII: Vrea să mă omoare! A venit să mă omoare! Nu-l lăsați să intre în gară... HAMALUL: Să dăm foc la gară! Ce-ar fi să dăm foc la gară? (Sticla circulă între cele trei personaje trădând o înțelegere a lor statornicită.) Să dăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
el? ȘEFUL GĂRII: Vor să mă omoare. Nu vor să mă lase singur în ploaie. IOANA: Domnule, să nu-l bruscați pe tata! Ce vreți să-i faceți lui tata? ȘEFUL GĂRII: Vrea să mă omoare! A venit să mă omoare! Nu-l lăsați să intre în gară... HAMALUL: Să dăm foc la gară! Ce-ar fi să dăm foc la gară? (Sticla circulă între cele trei personaje trădând o înțelegere a lor statornicită.) Să dăm foc și să fugim. CASIERUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Observând, dintr-o dată, cadavrele păsărilor; speriat.): Ce-s astea? HAMALUL (Plictisit.): Păsări... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Palid.): Cum, păsări? HAMALUL: Păsări, domnule... Păsări moarte... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind în jur, tot mai înspăimântat în fața măcelului.): Atâtea păsări moarte? Cine le-a omorât? HAMALUL: Nimeni. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nimeni? Cum nimeni? De unde au venit păsările astea, aici? Ce fac păsările astea, aici? Ce-i cu ele? Ce faci ca ele? HAMALUL: Le mătur... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Le mături? HAMALUL: Da. Le adun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cap... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Să nu mai faci asta, Grubi... HAMALUL: N-am să mai fac... Am să încerc... Am sa încerc să dorm și mai mult... Am să încerc să dorm tot timpul... Sunt blestemat! Simt nevoia să vă omor! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Liniștește-te, Grubi... Lasă... Nu mai e mult... N-are nici un rost să mă omori... În schimb, am să-ți dau voie să mă îngropi... HAMALUL (Acces de isterie, plâns, frică, ură, plictiseală.): N-am să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
încerc... Am sa încerc să dorm și mai mult... Am să încerc să dorm tot timpul... Sunt blestemat! Simt nevoia să vă omor! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Liniștește-te, Grubi... Lasă... Nu mai e mult... N-are nici un rost să mă omori... În schimb, am să-ți dau voie să mă îngropi... HAMALUL (Acces de isterie, plâns, frică, ură, plictiseală.): N-am să vă iert niciodată, domnule! Niciodată! Vă urăsc, vă urăsc îngrozitor de mult... Pe voi, ăștia, pe voi care vă lăfăiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Am aflat asta... mai târziu... Am aflat totul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-avea ce să-ți spună... Așa cum nici eu n-am ce să-ți spun și așa cum nici tu, de fapt, n-ai ce să-mi spui... L-ai omorât degeaba și noi tot degeaba stăm de vorbă... înțelegi? HAMALUL: Înțeleg... Acum înțeleg... De zece ani stau aici și tot încerc să înțeleg... De zece ani îi adun de pe drumuri... pe călătorii prin ploaie... și-i îngrop în cimitirul nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu poate călători prin ploaie și fratele lui poate călători prin ploaie, mai ales noaptea, când se scula pe furiș și călătorea prin ploaie și pe câmp. Și atunci l-a așteptat într-o noapte pe câmp și l-a omorât. Și de atunci Grubi așteaptă încă o dată visul acela pentru că dacă mai vine încă o dată visul acela înseamnă că fratele său l-a iertat pe Grubi și Grubi crede că, dacă fratele său o să-l ierte în vis, o să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către CĂLĂTOR.) Domnule, duceți-vă în camera de sus... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu! Nu mă duc în camera de sus! V-am spus o dată că nu mă duc! N-am să mă duc niciodată în camera de sus! M-ați omorât cu camera de sus! ȘEFUL GĂRII (Fără să-l ia în seamă.): Apă, apă... Ah... IOANA (Îl șterge de praf pe ȘEFUL GĂRII, îi șterge sudoarea de pe frunte, îl masează, îl hrănește, îi pune comprese.): Tată, nu te mai răsuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

ce-ar fi putut urma, cu atât mai mult cu cât, În pofida neutralității atât a enunțului, cât și a tonului crainicului nevăzut, formularea plată „a fost găsit mort” se răsucise insidios În creierul meu Într-o rău prevestitoare „a fost omorât”. La bănuiala că era vorba despre un asasinat contribuise probabil reacția lui Zoran, perplexitatea Întunecată care i se Întipărise instantaneu pe față, nu știu... Cert este că evitam să fac cea mai ușoară mișcare, asemenea copiilor care, tremurând de frica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
anunțate de nimic, așa cum ar fi normal, dar nici justificări raționale post-factum nu au, oricât te-ai strădui să le găsești. Pur și simplu, se Întâmplă ceva neașteptat și misterios, care oprește subit continuarea procesului, Îi retează aripile și-l omoară cu zile. Ca să mă fac Înțeles, o să vulgarizez puțin. Imaginați-vă un meci de fotbal Între două echipe despre care nu știi mare lucru. După 20-30 de minute, ești edificat: una dintre ele - formația-gazdă, să spunem - este fie net mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
strig, uitând că eu Însumi cochetasem cu ideea și ignorând unde mă aflam. Uite că avea dreptate Roger Howard: ne place și credem În ceva atâta vreme cât cevaul respectiv rămâne la stadiul de prezumție, de aspirație sau de teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură... - Dăunează la siluetă, mă aud spunând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Eu am vorbit În calitate de istoric al comunismului, nu de victimă a comunismului - nu e același lucru, vorba evreului din bancul cu același nume... Nu-l știi? Ascultă: rabinul Îl mustră cu asprime pe un tânăr evreu care nu prea se omora cu cele sfinte: - Să știi, fiule, că e un păcat la fel de mare să nu mergi sâmbăta la slujbă la sinagogă și să preacurvești cu nevasta celui mai bun prieten! În fața lui Dumnezeu, e același lucru! - Cinstite rabi, răspunde tânărul, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ta? - Nici una, scuză-mă. Am avut impresia că insinuezi... adică nu, că sugerezi vag că aș putea avea o legătură cu asasinarea lui Fujimori. Sunt destul de lucidă ca să-mi dau seama că acum trei zile nu aveai cum să-l omori pe japonez și să-i ascunzi cadavrul În depozitul-arhivă, de vreme ce ai aflat de existența acestuia abia ieri. Pentru că ieri s-a Întâmplat prima oară, nu-i așa? Uite, vezi? Și felul cum ai pus Întrebarea e cam... ambiguu, ca să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mai Întâlnit acum o săptămână În biroul Soniei Anderson, ți-am spus... Asta e tot, altceva nu-mi amintesc să se fi Întâmplat. M-a scos din sărite cu frământările lui interioare vizavi de destinul Centrului, e adevărat, dar nu omori un om pentru atâta lucru. - Dar pentru faptul că surprinzi pe cineva ieșind dintr-o Încăpere unde n-are ce căuta și unde n-are nici dreptul să intre, da. Iar dacă acel cineva nu pare dispus să țină pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Ei, uite că la asta nu m-am gândit. Așa e, uitasem de Magistru, da, da... Maledeto imbroglio, cum zice italianul. - Încurcătură blestemată, Într-adevăr. Și suntem abia la Început. Mai am două Întrebări. Prima: cum crezi că a fost omorât Fujimori? - Da de unde vrei să știu eu? Nu sunt oracolul din Delphi. Strangulat, otrăvit, Împușcat, lovit cu o cărămidă În cap, asfixiat - orice e posibil. Dar ce mai contează cum? - Contează, și Încă foarte mult, te vei convinge imediat. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nu era deloc complicată, cel puțin nu până În acest punct. Dincolo de el Însă, misterul se reinstala compact și sfidător. Cui folosea și la ce eventuala mea incriminare? Bun, la dezincriminarea adevăratului asasin, În primul rând. Și În al doilea? Nu omori pe cineva doar ca să poți azvârli vina În spatele unui indezirabil mărunt. Devenisem Între timp o persoană importantă și n-am sesizat eu schimbarea propriului statut? Sau era vorba despre altceva? Despre ce? Nu, nu mergea În felul acesta, pierdeam timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
a fost, până la urmă, și treaba cu Codul lui Alexandru. Toată problema e să ne dăm seama care este cuvântul care deschide șarada, cuvântul-cheie, cum se spune. Sau, mă rog, cuvintele... Ușor de zis, la teorie eram buni, practica ne omora și pe mine, și pe Eva, deopotrivă. Nu se lega nimic, nu ne venea nici o idee. Repetam amândoi ba În gând, ba cu glas tare cele patru cuvinte neluate În calcul până atunci, Întorcându-le pe toate fețele. „Războiul schimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

înlocuiește rostirea miturilor în societățile arhaice și literatura orală, care se mai păstrează în comunitățile rurale din Europa, ci mai ales pentru că lectura îi permite omului modern o "ieșire din Timp", asemănătoare cu cea înlesnită de mituri. Fie că-și "omoară" timpul cu un roman polițist ori pătrunde în universul temporal străin pe care-l reprezintă orice roman, omul modern este proiectat, prin lectură, în afara duratei sale personale și integrat altor ritmuri, trăind într-o altă "istorie". Majoritatea celor "fără religie

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]