15,863 matches
-
mai ales între anii 1200 î.Hr. si 900 î.Hr. Deși limitele unei astfel de civilizații urbane fluctuau, orașul Tir se pare că este cel mai sudic oraș fenician. Sarepta, între Sidon și Tir, este cel mai meticulos excavat oraș din patria fenicienilor. Aceasta a fost prima civilizație care a creat bireme . Încă mai există dezbateri pe seama subiectului dacă canaanienii și fenicienii sunt 2 popoare diferite. Fenicienii erau marinari iscusiți și aveau vase bune. În jurul anului 600 î.Hr., egiptenii ii plăteau pe
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
Cuprinzându-i pe Ritchie Blackmore (chitară electrică), Rod Evans (voce), Nick Simper (chitară bas), Jon Lord (claviaturi) și Ian Paice (baterie), formația evoluează într-un turneu nord-european și apoi lansează albumul de debut, "Shades of " (1968). Albumul trece neobservat în patria sa, dar atinge primele cinci poziții în Statele Unite ale Americii prin preluarea cântecului „Hush” (semnat de cantautorul american Joe South). A urmat "The Book of Taliesyn" (1969), lansat numai în S.U.A., unde intră în clasamente cu o nouă preluare - „Kentucky
Deep Purple () [Corola-website/Science/307885_a_309214]
-
a soclului monumentului (cea din spate) erau înscrise cuvintele Olgăi Sturdza: "„Neamului românesc întregit și Iașului - leagănul unirilor - închin această lucrare a inimii și mâinilor mele. Olga I. Sturza. 29 mai 1927”". Monumentul era format dintr-o piesă centrală, „reprezentând Patria, imagine pentru care regina Maria a acceptat să-i reproducă chipul” și patru piese mai mici (provinciile reîntregite Transilvania, Basarabia și Bucovina și românii de pretutindeni rămași în afara hotarelor României). Alături de cele trei fiice, se poate observa la poalele statuii
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
au considerat o lucrare nereușită. Cităm din presa vremii: "„... o lucrare culinară de frișcă. Se cunoaște mâna unei femei. Reprezintă grupul celor cinci dosuri...”" În anul 1947, Comisia de armistițiu a ordonat distrugerea monumentului din Iași ce simboliza revenirea la Patria Mamă a provinciilor românești Basarabia, Transilvania și Bucovina. La data de 8 februarie 1994, în Sala mare a Primăriei din Iași a avut loc ședința de constituire a unui comitet de inițiativă, care a hotărât refacerea monumentului, printre inițiatori aflându
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
și unitatea neamului românesc. Primăria Municipiului Iași. 1 Decembrie 1999. Refăcut de Constantin Crengăniș. 1995-1999.”" Gestul reparatoriu a avut parte de unele critici. Astfel, într-un ziar ieșean, monumentul refăcut a fost caracterizat drept „Monstruozitatea de la Medicină”, personajul care simboliza Patria mamă fiind asemănat cu „un pompier”. În același articol, o altă persoană a denigrat meritele artistice ale Olgăi Sturdza.
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
II-a de Cavalerie care au luptat în războiul din 1916-1918. Fondurile au fost colectate prin subscripții, la adunarea cărora un rol important a avut soția generalului Naum, comandantul Diviziei. Monumentul amintește generațiilor de după război jertfa de sânge pentru libertatea patriei și independența țării a ostașilor Regimentului 2 Roșiori, care au purtat sângeroasa bătălie de la Prunaru (pentru apărarea drumului către București) de la sfârșitul lui noiembrie 1916, unde din 5.000 ostași au rămas în viață doar 134. Statuia reprezintă o alegorie
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
, denumit în timpul regimului comunist Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, este un monument amplasat în Parcul Carol I, sectorul 4 al municipiului București, pe Dealul Filaretului. Monumentul este construit pe platoul care domină Parcul Libertății, în locul în care se afla Palatul Artelor, transformat mai târziu în Muzeul Militar
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a fost strămutat la Mausoleul de la Mărășești. Mormântul Ostașului Necunoscut este în prezent clasat ca monument istoric de importanța A, Cod LMI: B-IV-m-A-20105. "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism", cum se numea monumentul la inaugurare, a fost construit în cinstea militanților revoluționari socialiști. Ironia sorții face ca, pentru a se putea încadra în termenul de predare foarte scurt, arhitecții s-au "inspirat" în proporție de 99% tocmai
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
Adrian Năstase, prim-ministru al României, inclusiv Uniunea Arhitecților din România protestase împotriva ordinului ministrului Culturii și Cultelor, Răzvan-Emil Theodorescu, privind declasarea unei părți importante a Parcului Carol, incluzând și fostul Monument al Eroilor Luptei pentru Libertatea Poporului și a Patriei, pentru Socialism, și împotriva deciziei administrative de deschidere a șantierului pentru desființarea (demolarea) imobilului respectiv. Până la emiterea acestui ordin, Parcul Carol I era înscris în întregime în "Lista monumentelor istorice 2004 - Municipiul București" la nr. crt. 1303, cod LMI: B-II-a-A-19016
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
greci. Pe la 1800 scrie prima sa cronică, intitulată „Domnia lui Constantin vodă Hangerliul”. După vârsta de 15 ani Ștefan va pleca de la casa părintească încercată de greutăți și lipsuri, intrând în slujba clucerului jurist Ștefan Conduratul, de la care învață „ale patriei trebi și obiceiuri”. În mai 1802 se va refugia la Brașov, existând zvonuri cu privire la o incursiune a pasvangiilor. Se întoarce la București după trei luni (în jurul datei de 10 iulie) și își continuă slujba. În această perioadă copiază pentru stăpânul
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
București (două hanuri, mai multe prăvălii) precum și în Valea Largă, lângă Ploiești, unde avea niște vii. O altă vie a sa se afla pe dealul Văcăreștilor. În timpul revoluției de la 1848 a adoptat o poziție socotită de el ca potrivită întereselor patriei, deși nu era de acord cu mișcarea ce se iscase. A participat în două rânduri la întâlnirea dintre boierii țării și Soliman Pașa care intrase cu trupele sale în București. Prima oară i-a cerut pașei să respecte Regulamentul Organic
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
lui Zilot Românul, fie ele de factură istorică ori strict literară, scriitorul a mărturisit că "„poeziia foarte mi-au fost lesne și mi-au fost dragă din firească pricină (sau pornire); și cu toate că la românie (precum să află acuma limba patriei) prea cu greu cade a poezi, dar pă mine această greutate nu m-au putut depărta de dânsa”". Creația poetică a serdarului Fănuță se remarcă în special prin narațiunea versificată, gen specific timpului în care a trăit scriitorul. Din acest
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
La capătul ei, pe locul Muzeului Militar (fostul Palat al Artelor), a fost construit sub coordonarea arhitectului Ovidiu Maitek (n.1925) Mausoleul din Parcul Carol, care s-a numit pe vremea aceea „"Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism"”. În anul 2004, Guvernul Adrian Năstase a decis „transmiterea terenului în suprafață de 52.700 de metri pătrați, situat în Parcul Carol, în administrarea Patriarhiei Române (...)” pentru a se construi acolo Catedrala Mântuirii Neamului Românesc, pe locul ocupat
Parcul Carol I () [Corola-website/Science/307958_a_309287]
-
de secretar al CC și veteranul Alexandru Moghioroș, pe motiv de boală, deoarece era suferind de cancer. A murit în 1969 și a fost înmormântat în una din criptele hemiciclului ce înconjoară "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism", cunoscut ca Mausoleul din Parcul Carol. În 1991, când mausoleul a fost dezafectat, osemintele i-au fost mutate. Școala generală Nr. 1 din Salonta, orașul său natal, a primit numele Alexandru Moghioroș. În 1971, unei străzi din municipiul
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
al P.C.R. i s-a conferit "ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a", pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976-1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român. A fost prim-secretar al Comitetului Raional Stalin-București (1956) și va deveni din 25 iunie 1960 membru al CC al PCR (până în 1989), încredințându-i-se totodată
Virgil Cazacu () [Corola-website/Science/308336_a_309665]
-
Adapazar, astfel că el abandonează studiile medicale și se refugiază, împreună cu alți tineri armeni, la Odessa. Aici, intră în contact cu voluntarii armeni din România, și se înrolează și el în aceste detașamente care plecau pe frontul Caucazian pentru apărarea patriei. În perioada anilor 1915-1916, ajunge în Armenia și face parte din grupul sanitar din Ecimiadzin care îngrijea soldații răniți și bolnavi armeni. După ocuparea Armeniei de către Rusia, Mampré Biberian se retrage la București, împreună cu voluntarii armeni din România. Stă aici
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
Până în luna noiembrie a aceluiași an, comuniștii au fost alungați de aici în zonele greu accesibile din Bosnia. În Iugoslavia, alături de partizanii comuniști ai lui Tito luptau și cetnicii conduși de Draja Mihailovici. Cetnicii se autointitulau Armată Regală Iugoslavă a Patriei și erau în esență o mișcare regalistă, antigermană și anticomunistă. Ca o curiozitate, doi dintre fii lui Mihailovici luptau de partea comuniștilor împotriva propriului tată. În 1943, autoritățile britanice, care îi sprijiniseră până în acel moment pe cetnici, au decis să
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
în Timorul Portughez. Raidul Doolittle a produs pagube minime în Japonia, dar a produs o uriașă creștere a moralului Aliaților, în special a americanilor, și a produs repercusiuni printre conducătorii militari niponi, deoarece ei juraseră să apere Împăratul Japoniei și patria, dar nu au fost capabili să intercepteze, doboare sau distrugă nici măcar un singur bombardier . Până la mijlocul anului 1942, Flota combinată japoneză a ajuns să controleze o zonă uriașa, chiar dacă era lipsită de aportul portavioanelor, avioanelor și echipajelor aeriene, dar și
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
care-l iubește cu pasiune pe Radames, fără ca acesta să-i împărtășească sentimentele. În curtea interioară a palatului își face apariția Aida, tristă și îngândurată. Și ea îl iubește pe Radames, dar în același timp gândurile i se îndreaptă spre patria sa scumpă, de unde tatăl ei Amonasro, regele Etiopiei, a pornit revolta împotriva Egiptului. Amneris surprinde privirile pe care le schimbă Radames cu Aida, devenind bănuitoare. Ea promite să o lovească fără milă pe această sclavă dacă se va convinge că
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
numit comandant suprem iar Amneris îi înmânează steagul care va trebui să-l însoțească în luptă. Cu toții îi urează să revină învingător. Aida, rămasă singură, își exprimă nemărginita durere, frământându-se între sentimentul de iubire față de Radames și dragostea pentru patrie și pentru tatăl ei. În disperare, cere zeilor moartea, singura ei salvare. Templul zeului Phtah. Preoții și preotesele se roagă pentru victoria armatei egiptene. Din interiorul templului se aude rugăciunea marii preotese. Marele preot Ramfis îi predă lui Radames sabia
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
faraonul îi promite să-i îndeplinească orice dorință. În rândurile prizonierilor care sunt aduși, se află și Amonasro, pe care Aida îl recunoaște imediat, dar el îi atrage atenția, pe ascuns, să nu-l trădeze. Acesta povestește că, luptând pentru patria sa, a fost martor la moartea regelui etiopienilor. Acum, învins, imploră mila faraonului față de prizonieri. Radames cere faraonului să acorde viață și libertate prizonierilor. Acesta, legat de cuvântul dat, satisface dorința lui Radames, dar, sfătuit de marele preot, decide ca
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
tatăl ei să fie reținuți ca ostateci. Apoi, ca o supremă răsplată, îi oferă lui Radames mâna fiicei sale. Amonasro caută să o încurajeze pe Aida, profund îndurerată de cele întâmplate. În mintea lui încolțește acum un plan pentru dezrobirea patriei sale. Pe malul Nilului, Amneris este întâmpinată de marele preot care o conduce spre templul lui Isis, unde își va petrece noaptea dinaintea nunții. Aida își așteaptă iubitul plină de neliniște. Amonasro, care și-a dat seama de iubirea ei
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
țara ei. La întrebarea Aidei pe ce drum trebuie să meargă spre a evita trupele egiptene, Radames indică defileul de la Nepata. Amonasro, care a auzit tot, apare și își dezvăluie identitatea. Acesta înțelege că, fără voia lui, și-a trădat patria. Chiar atunci Amneris, împreună cu Ramfis, ies din templu și îi surprind. Amonasro ridică pumnalul asupra lui Amneris, dar Radames îl dezarmează și, în vreme ce Aida și tatăl ei fug, se predă marelui preot, luând vina asupra sa. Radames, considerat trădător, va
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
sec. al XVII-lea. Pictură engleză, însă, se scalda într-o superficialitate proprie în portret și în peisaj. Cu toată această aparentă lipsa, pictură britanică - pătrunsa de o inedită vena afectiva - vă înflori în mod natural în Romantism, a cărui patrie incontestată este Anglia. Și dacă Reynolds încearcă să înnobileze modelele sale prin seriozitate (cum se întâlnește în minunatul „Portret al Anei, a doua contesă de Albemarle”), Gainsborough adopta un stil mai liber și neconformist, surprinzându-și personajele sale în timpul unei
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
Charles de Gaulle, Presedintele Franței, despre care se spune că îl aprecia pe bravul general român decorat cu "Croix de Guerre". A fost reabilitat, primind înapoi uniformă militară; i s-au acordat unele medalii ("A 25-a Aniversare a Eliberării Patriei", "Virtutea Militară" clasa I etc.), A încetat din viață la 15 aprilie 1979, la 90 de ani împliniți, si a fost incinerat conform ultimei sale dorințe. Cenușă să a fost împrăștiata de cercetașii Batalionului 21 V.M. peste crestele Carpaților. În
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]