18,499 matches
-
Răsuflă adânc, ca după o luptă cu sine însuși. Își drege glasul: Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, răspicat: "Suceava, marți 25 ghenarie, anul Domnului 6983 de la Zidire. Io Ștefan Voievod, Domn a toată țara Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, regi, crai, principi, tuturor cărora va ajunge cartea aiasta... PARTEA A DOUA AIASTĂ "POARTĂ A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie 1475 "O! Bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare război împotriva acelor "turci cumpliți". Și, vom scăpa cu toții de sila și sabia acelor păgâni. Rugați-vă pentru izbânda Creștinătății!" Noroc c-am pecetluit tractatele celea de ajutor, adaugă Duma. În sfârșit, am bătut palma cu Mateiaș. A pecetluit prietenia noastră dăruindu-mi Cetatea Ciceului: "S-o stăpânesc cu sănătate". Aiasta, oare, nu-i semn că vechea ură s-a stins și făgăduială de luptă unită împotriva păgânătății? Prieteșugu-i bun, de n-ar fi fățărnicie diplomaticească, cuvântă Stanciu. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-am fost cuminte. Unde dă taica, crește! Sultanul s-a ridicat de pe pernă dând de înțeles că întrevederea s-a terminat. Și, trimițând salutări și urări de sănătate Cazimirului, i-a spus: "Voi trimite și eu ambasadorii mei pentru ca prietenia frățească statornicită între noi să se închege și mai puternic..." Și Cazimir a încheiat și mai vârtos "prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întrevederea s-a terminat. Și, trimițând salutări și urări de sănătate Cazimirului, i-a spus: "Voi trimite și eu ambasadorii mei pentru ca prietenia frățească statornicită între noi să se închege și mai puternic..." Și Cazimir a încheiat și mai vârtos "prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ambasadorii mei pentru ca prietenia frățească statornicită între noi să se închege și mai puternic..." Și Cazimir a încheiat și mai vârtos "prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ci tot ce a fost fericit și fast în viața omului. Fericirea, chiar când este fugară, lasă urme de neșters. De pildă, poți să simți o bruscă afinitate cu un trecător ori să ți se încălzească sufletul la amintirea unei prietenii. O mică afecțiune de o clipă se întipărește și ea. Atingerea unei coapse îngăduitoare e suficientă pentru ca femeia să fie introdusă, cum spune autorul, în echipa pentru rai. O fetiță care are grijă de frățiorul ei este cooptată și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
probabil coleric de felul lui, nemulțumit de ceva, de o vorbă sau de o tăcere a sa, a aruncat pe neașteptate cu o scrumieră în el. Agil, prietenul meu s-a ferit însă la timp, evitând proiectilul. Deși scurtă (1956-1959), prietenia cu Gh. Udr. a fost poate cea mai frumoasă din viața mea. Ne uneau foarte multe lucruri, de la simpatia față de „U” Cluj la admirația față de literatura rusă. Născocisem împreună un joc, un joc de stradă i-aș zice, care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e nevoie în căsniciile nefericite. Tot așa îmi explic de ce am rămas, de o bucată de vreme, fără prieteni. Eu, care și la Cluj, și la București, am avut întotdeauna prieteni, eu care - sunt convins de acest lucru - am vocația prieteniei. Se vede însă că orice fericire se plătește... Regretului de a nu putea avea copii (RH cu anticorpi era formula științifică a acestei fatalități) i-a pus o violentă surdină și faptul că, din dorința de a-i avea, Doina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă (nu și cea de la telefon însă!), deoarece atunci a fost precedată și urmată de tropăiturile și hărmălaia colindătorilor de bloc. * Motanul cel mare are aproape vârsta prieteniei dintre Dani și Alina (patru ani). În complicitate cu Dani, ni l-a adus chiar Alina, din curtea bunicului ei din Militari. Avea vreo două luni și mama lui și a fraților lui murise. Deși e foarte mulțumit la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o etică. Poate și o filozofie a istoriei, căci, dacă așa cum spune Hegel, istoria nu e terenul fericirii, e totuși al speranței, iar speranța, care de milenii înșelată reînvie totuși mereu, e un mare dar al inimii - above all. Despre prietenie Probabil că marile prietenii, cum a fost cea dintre Caius Laelius și Scipio Aemilianus, al cărei elogiu îl face Cicero în De amicitia, erau și atunci destul de rare, poate tot atât de rare ca în zilele noastre și ca întotdeauna. Vestitele și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o filozofie a istoriei, căci, dacă așa cum spune Hegel, istoria nu e terenul fericirii, e totuși al speranței, iar speranța, care de milenii înșelată reînvie totuși mereu, e un mare dar al inimii - above all. Despre prietenie Probabil că marile prietenii, cum a fost cea dintre Caius Laelius și Scipio Aemilianus, al cărei elogiu îl face Cicero în De amicitia, erau și atunci destul de rare, poate tot atât de rare ca în zilele noastre și ca întotdeauna. Vestitele și exemplarele cupluri de prieteni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pomeni pe cele legendare ca Ahile și Patrocle sau Oreste și Pilade, erau, ca și cel care i-a inspirat lui Cicero cunoscutul dialog, cazuri cu totul excepționale : au și fost reținute ca atare în amintirea omenirii. Firește că asemenea prietenii s-au legat și se pot lega și între oamenii obscuri, dar experiența și judecata ne spun că numărul lor nu poate fi decât o minoritate. Marea prietenie e fără îndoială tot așa de puțin obișnuită ca marea dragoste. Ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au și fost reținute ca atare în amintirea omenirii. Firește că asemenea prietenii s-au legat și se pot lega și între oamenii obscuri, dar experiența și judecata ne spun că numărul lor nu poate fi decât o minoritate. Marea prietenie e fără îndoială tot așa de puțin obișnuită ca marea dragoste. Ca și aceasta, ea nu e un fenomen natural, ci unul de cultură, adică un produs al spiritului, care, potențând o pornire spontană și sporadică (gr. sporadikos : împrăștiat : în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
puțin obișnuită ca marea dragoste. Ca și aceasta, ea nu e un fenomen natural, ci unul de cultură, adică un produs al spiritului, care, potențând o pornire spontană și sporadică (gr. sporadikos : împrăștiat : în cazul dragostei, instinctul perpetuării, în cazul prieteniei, sociabilitatea), o transformă într-un sentiment concentrat, conștient și continuu. Așa cum toți oamenii au, mai mult sau mai puțin, o viață sentimentală, dar cei mai mulți ignoră marea iubire chiar dacă-și închipuie că au parte de ea, toți avem relații mai mult
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
toți avem relații mai mult sau mai puțin preferate cu unii din semeni. Dintre aceștia unii ne devin apropiați și intimi, pe temeiul plăcerii și folosului material sau, ca să ne exprimăm mai frumos, al „afinităților elective”. Dar câte din aceste prietenii nu rezistă decât fiindcă nu au avut prilejul verificării printr-o probă severă și eliminatorie ? Câte nu se desfac pur și simplu prin schimbarea domiciliului sau locului de muncă? Și câte rezistă unei lungi absențe, câte nu sunt foarte ușor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în cadrul existențelor noastre fac să treacă în uitare persoane cu care am avut, probabil chiar ani de zile, obiceiul să ne petrecem răgazurile împreună : ne erau și le eram de fapt destul de indiferenți. Deși, cum spuneam, nu cred că proporțional prietenia era mai puțin rară în vechime decât azi, e totuși foarte probabil că în societatea modernă alegerea prietenilor, cât și relațiile cu ei sunt mult mai întâmplătoare decât în epocile trecute, din cauza așa numitului „ritm al vieții”, adică a organizării
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prietenii reale). În ziua de azi, timpul zis „liber” e folosit îndeobște pentru așa-numita „deconectare”, care nu înseamnă propriu-zis altceva decât suspendarea sau obliterarea oricăror preocupări reale, deci iluzie și inconștiență mai mult sau mai puțin organizate. În consecință, prieteniile au și ele acest caracter și se revine la relații superficiale, dacă nu și efemere, respectivii prieteni fiind de fapt simpli parteneri de week-end, bridge și celelalte. Pe de altă parte, ocupațiile devenind din ce în ce mai specializate, prieteniile sunt de obicei ocazionate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
puțin organizate. În consecință, prieteniile au și ele acest caracter și se revine la relații superficiale, dacă nu și efemere, respectivii prieteni fiind de fapt simpli parteneri de week-end, bridge și celelalte. Pe de altă parte, ocupațiile devenind din ce în ce mai specializate, prieteniile sunt de obicei ocazionate de „specialități” : medicii între ei, inginerii între ei, economiștii, scriitorii, avocații, militarii, pictorii etc., între ei (cu toții, la rândul lor, diferențiați pe specialitățile tot mai distincte din sfera profesională : chirurgi, electroniști, dramaturgi și așa mai departe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai departe). Și căsătoriile sunt prilejuite mai mult de coincidențe profesionale decât de alte afinități. Durata acestor relații, fie amicale, fie conjugale, e și ea determinată de relativul status quo al împrejurărilor. Nu e mai puțin adevărat, totuși, că și prieteniile ilustre ce se pot arăta ca exemple au fost și ele, de cele mai multe ori, între oameni oarecum de aceeași „specialitate”, Laelius și Scipio, de pildă. E firesc ca între oamenii ce se consacră unor mari idealuri și acțiuni, în artă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și acțiuni, în artă, în știință, în politică, să se aleagă prieteni cu afinități personale profunde și durabile. În asemenea cazuri, eventualele disensiuni și rupturi ce pot surveni nu au niciodată decât motive de ordinul credințelor și principiilor și deci prietenia, chiar dacă încetează definitiv, rămâne undeva, în plan ideal, întreagă, iar stima și poate chiar iubirea mutuală, trecând într-un domeniu al tăcerii, nu pot să dispară cu totul. Nu cred deloc că asemenea prietenii erau mai frecvente în lumea antică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ordinul credințelor și principiilor și deci prietenia, chiar dacă încetează definitiv, rămâne undeva, în plan ideal, întreagă, iar stima și poate chiar iubirea mutuală, trecând într-un domeniu al tăcerii, nu pot să dispară cu totul. Nu cred deloc că asemenea prietenii erau mai frecvente în lumea antică decât în cea medievală, în cea modernă sau în cea contemporană. Dar e adevărat că în antichitate se punea un preț mult mai mare pe prietenie decât pe dragoste. Fără îndoială că aceasta se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dispară cu totul. Nu cred deloc că asemenea prietenii erau mai frecvente în lumea antică decât în cea medievală, în cea modernă sau în cea contemporană. Dar e adevărat că în antichitate se punea un preț mult mai mare pe prietenie decât pe dragoste. Fără îndoială că aceasta se datorează relativului dispreț al anticilor față de femeie, adică mai exact desconsiderării ei în plan social. În Evul Mediu condiția juridică a femeii nu s-a ameliorat aproape deloc, dar cea socială a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
toate aceste perioade a dominat interesul față de femeie, văzută alternativ, când ca Madonă, când ca Veneră. Între timp, în vremea Renașterii, atât datorită recrudescenței interesului pentru antichitate, cât și altor cauze pe care nu e loc să le enumerăm acum, prietenia virilă redevine o temă „culturală” și Montaigne, de pildă, vorbind de prietenia dintre el și Etienne de la Boétie, o tratează în spirit și cu referințe antice. Trebuie să remarcăm că la Grecii antici prietenia virilă făcea loc și așa numitului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Madonă, când ca Veneră. Între timp, în vremea Renașterii, atât datorită recrudescenței interesului pentru antichitate, cât și altor cauze pe care nu e loc să le enumerăm acum, prietenia virilă redevine o temă „culturală” și Montaigne, de pildă, vorbind de prietenia dintre el și Etienne de la Boétie, o tratează în spirit și cu referințe antice. Trebuie să remarcăm că la Grecii antici prietenia virilă făcea loc și așa numitului „amor grec”, despre care Montaigne spune : (Ess., I, cap. XXVIII). Caracterul ambiguu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e loc să le enumerăm acum, prietenia virilă redevine o temă „culturală” și Montaigne, de pildă, vorbind de prietenia dintre el și Etienne de la Boétie, o tratează în spirit și cu referințe antice. Trebuie să remarcăm că la Grecii antici prietenia virilă făcea loc și așa numitului „amor grec”, despre care Montaigne spune : (Ess., I, cap. XXVIII). Caracterul ambiguu al prieteniei la Greci apare ca de la sine înțeles în dialogul lui Platon, Lysis sau despre prietenie. Dialogul acesta e plin de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]