19,182 matches
-
ci și de la bunici și de la cine știe câte generații de dinainte”. Bunicii nu mi i-am cunoscut, iar tata, sosit de la Bârlad la Priponești că băiat bun la toate Într-o curte de om gospodar, ca să nu-i zic slugă la stăpân, a asimilat disciplină, supușenia, fără Însă a-i fi afectată verticalitatea. Peste ani, când avea să fie gospodar la el acasă, om cu familie și copii, prin 1941 - 1944, cănd Antonescu cerea disciplină, Întorsul miriștilor În fiecare toamnă, iar plecatul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Omar, desi Îl desparte aproape un mileniu de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbră lui Îmbibata cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară În condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
statului asupra individului. * Avuția privată duce până la urmă la subminarea propriilor realizări. * Femeile au aceleași drepturi cu bărbații. * În ceea ce privește conducerea societății, Platon este ferm: Dacă ori filosofii nu vor domni în cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi și stăpâni nu vor filozofa autentic și adecvat, și dacă acestea două puterea politică și filosofia n-ar ajunge să coincidă, și dacă numeroasele firi care acum se îndreaptă spre una dintre ele, dar nu și spre cealaltă, nu vor fi oprite
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ale longobarzilor, au invadat nordul Italiei unde au întemeiat un stat puternic care s-a dezmembrat spre sfîrșitul secolului al VIII-lea (de la ei este numele provinciei italiene Lombardia), cînd francii, sub conducerea lui Carol cel Mare, după ce au devenit stăpînii întregii Franțe, au cucerit și Italia. Cei mai numeroși dintre germanicii năvălitori au fost francii, pe care împăratul Iulian i-a așezat în partea de nord-est a Franței și în centrul Belgiei actuale, ca supuși ai imperiului. La începutul secolului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
oarecare mirare. Cum a reușit să se înfigă temelia acestei case pe un asemenea prăvăliș al costișei Păcurarilor? Cobor și intru în pridvor. De aici pășesc în holul larg și bag de seamă că - hâtru cum îi de felul lui stăpânul casei - a pus meșterii să scrie în mozaic cuvântul „SALVE”, pentru ca, atunci când el nu-i acasă, musafirul să fie totuși salutat. Vreau să plec, dar ceva mă ține în loc. Am impresia că pereții încă mai reverberează și acum aplauzele pentru
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
trebuia pusă în termeni aleși, fără de care nu era prelegere”. Apoi oratorul nu avea voie să se folosească de nici un fel de notițe; „El trebuia să apară brusc ca ieșit din pământ înaintea publicului, ca un fel de Mefistofel...senin stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte, el trebuia să lase să curgă cuvintele din gură fără efort, și odată cu vorbele valuri de știință, de învățătură și de mărime”. Conferința trebuia să ia sfârșit cu 5 minute
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
să treacă din mână în mână, pentru că a fost cumpărată de Nicu Gane, Alex. Stoianovici și Iacob Negruzzi, în asociere cu Alex. Xenopol, Eugeniu Filipescu, Anton Naum și alții. Întreaga afacere a căpătat numele de „Tipografia Națională”. Toate eforturile noilor stăpâni nu au dat rezultatele așteptate și de aceea a fost vândută unei societăți formată din șapte institutori, printre care și Ion Creangă. Ca specialist se adăuga Ioan S. Ionescu. Cu toate neajunsurile, junimiști năzuiau să respecte punctele prevăzute în programul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Junimii”. George Călinescu spune că „...rar scriitor mai dezinteresat, mai în stare de a se bucura de geniul altora și de a se eclipsa în fața lor. El iubește Junimea cu ardoare discretă ca o bătrână slugă din alte vremuri pe stăpâni”. Noi credem că aceasta o făcea din marea lui generozitate, pentru că despre mândrie și demnitate Negruzzi vorbește fără echivoc: „ Și oameni,și soarta de-ar fi să te lovească, Mândria,demnitatea să nu te părăsească: Mai bună e mizeria cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ori de autoritățile scandalizate de puterea corupătoare a versurilor distructive pentru vechea moralitate a Romei. În plan uman, poetul poate suferi înfrângeri, el triumfă în eternitate ca artist. În Fântâna Blanduziei, până și sclavii lui Horațiu sunt conștienți de talentul stăpânului lor. Chiar când ironizează unele din atitudinile acestuia, de ins călăuzit de muze, Gallus își dă seama că existența lui este definită în primul rând de poezie : Poet, el cu gândirea se primblă tot prin nori/ În brațe amoroase căzând
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mă îneacă (IV 4). Umbra morții stă de fapt pe fruntea lui Ovidiu, pe care Actea îl vede palid, aiurit, ceea ce provoacă explicația poetului : Eu ?... ți se pare... Sunt vesel, fericit/ Și vin să râd de moarte cu râsul nebuniei. Stăpânul casei își îndeamnă musafirii să petreacă spre a uita de iminența sfârșitului : ca mine durerile uitați/ Și până-n ora morței beți vesel și strigați (IV 5) ; în cupele de aur norocul să-necăm (IV 6). Deznodământul fatal nu se lasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oricine ar lua-o de soție și-ar periclita domnia. El lasă să se întrevadă taina acestei nuntiri primejdioase la întrevederea cu Io, fosta iubită a lui Zeus, prefăcută apoi în junincă : îi arată acesteia că amândoi sunt victime ale stăpânului zeilor care cu toți se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă, câtă vreme nu este eliberat, să-i încredințeze lui Hermes numele celui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă, câtă vreme nu este eliberat, să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care m-ar putea constrânge Zeus să-i spun ce știu, mai înainte să sfărâme aceste lanțuri de ocară. Victor Eftimiu pomenește în mai multe rânduri de vechile confruntări dintre zeii elini
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doica își dă seama că intuiția fetei anunță nenorocirile viitoare ale cetății : osânda-ncepe (I 2). În Troienele lui Euripide, crainicul Talthybios îi anunță Hecubei că Agamemnon a primit-o pe Casandra drept pradă pentru ca ea să-mpartă patul cu stăpânul ei, legată printr-o nuntă tainică . Nefericita mamă deplânge decizia privitoare la fecioara căreia Apolo i-a dat ca dar ales să viețuiască lipsită de soț, Casandra pare însă împăcată cu ideea de a se uni cu un dușman și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu le poată opri. Eroina din Troienele are parte de aceeași lipsă de înțelegere a celor din jur. Încă din prolog, Poseidon observă că tânăra îndrăgită cândva de Apolo arată de parcă și-ar fi pierdut rațiunea : Frumoasa prorociță, Kasandra, căreia stăpânul Phoibos i-a iscat porniri de nebunie. Hecuba se străduiește s-o împiedice pe fata ei să se poarte precum o bakchantă pradă delirului și reia analogia când Casandra țâșnește din cort cu torțe în mâini : năvălește către noi, ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
generozitatea altora (p. 107). Diogene îl interpelează pe Aristip pentru faptul că acceptă o poziție de subordonare față de amfitrion : Salut pe filosoful Aristip. Nu și pe sclavul Aristip, care s-a așezat la coada mesei ca să-i facă pe plac stăpânului (p. 108). Cei doi comeseni înțeleg diferit noțiunea de libertate, iar discuția lor în contradictoriu anunță una dintre problemele majore ale piesei. Considerându-se slobod să-și aleagă osul aruncat de alții, cel care se mândrește cu numele de „câine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ulterior, individul bănuit de la prima sa apariție de concetățeni că face parte din poliția secretă se grăbește să-i dea de știre regelui despre cele întâmplate după sinuciderea Lucreției, factorul declanșator al răscoalei antimonarhice conduse de Brutus : Eu am venit, stăpâne, să te înștiințez, eu sunt primul ! (IV, p. 61). Din nou, sursa relatării se află în De la fundarea Romei (I 59), însă modalitatea precipitată de a acumula informațiile într-un schimb rapid și antrenant de replici scurte și sacadate aparține
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru dezvăluirea conspirației promonarhice (VII). În Brutus și fiii săi sunt păstrate destule detalii din Viețile paralele : întărirea jurământului de fidelitate față de rege printr-un sacrificiu uman și libații cu sângele victimei (IV), ezitările lui Vindicius de a-și trăda stăpânii, după ce a fost martor întâmplător la întrunirea regaliștilor (IV), capturarea în stradă a conjuraților cu haine înfășurate în jurul gâtu lui (V), îndemnul imperativ adresat de Brutus băieților lui să-și explice conduita înainte de a fi condamnați (VI), decizia consulului, care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu nebunul... - III, p. 74). Uneori, comentariile lui Petronius vizează conduita pe care ar trebui s-o adopte cei antrenați în acțiune. Sfaturile lui pot fi contradictorii, greu de deslușit. Pe nehotărâtul Vindicius, incapabil să decidă dacă își va proteja stăpânii sau cetatea, îl îndeamnă fie să vorbească, fie să tacă pentru a-și dobândi libertatea. La protestul acestuia că o astfel de sugestie ambiguă doar îi sporește chinul indeciziei, observă analogia dintre propria recomandare și oracolele obscure : încep să cred
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
comerț de când se fac numai plasamente sigure, numai afaceri sigure care sporesc continuu prosperitatea orașului (III, p. 78). Supre mația nu mai e asigurată de forța militară sau de bogăție, ci de capacitatea de control bazată pe deținerea de informații : stăpânul lumii este acela care știe în fiecare clipă tot ce fac ceilalți (III, p. 77). Puterea actuală a orașului o depășește pe cea din trecut, deși nimeni nu mai vine la Delphi ca să-și cunoască viitorul (III, p. 79). Odinioară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de dispută între orașul Brașov, care contribuise la construirea Castelului și diferiți nobili unguri, foștii țărani liberi din moși-strămoși, au fost transformați treptat în iobagi, obligați să plătească diferite biruri, să presteze zile de muncă în folosul castelanilor sau temporarilor stăpâni ai cetății, ce se perindau prin Bran și încercau să profite cât mai mult din stoarcerea țăranilor și micilor negustori din zona de frontieră. La întrebarea retorică: "când au venit ungurii în Țara Bârsei?", mai sus amintita Monografie a județului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
administrarea obștilor sătești și aveau un statut special, generator de revolte, în cazul încălcării dreptului tradițional de pășunat. Se știe, spre exemplu, că, Iancu de Hunedoara, înțelegând importanța fidelității față de rege a populației de la graniță, a încercat să limiteze excesele stăpânilor locali. Cetatea Branului poate oferi cercetătorilor, ca și arhiva Brașovului surprize interesante referitoare la organizarea cetății, veniturile și cheltuielile ei, rolul ei politic și strategic, întinderea proprietăților și administrarea lor. Cu oarecare detașare, s-ar putea totuși afirma că gradul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cu umplerea unui vas prețios cu băuturi delicioase.” Français La Mathe le Vayer 239. „Unii prețuiesc cărțile după grosimea lor, ca și cum ar fi fost scrise să-ți exersezi brațele, nu mintea.” Baltasar Gracian y Morales 240. „Mă simt mai fericit stăpân acasă pe cărțile mele și cu puțin răgaz decât Mazarin cu toți banii și neliniștile sale.” Gui Patin 241. „Știința a câștigat mai ales din cărțile prin care au pierdut creatorii lor.” Thomas Fuller 242. „Acela căruia îi place cartea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
dispreț se așterne pe fețele "inițiatorilor". I se arată în cele din urmă o ușă. Se precipită, clătinându-se, și ajunge pe un culoar în care dau câteva uși. Pe una este desenat un sex feminin stilizat. Cu siguranță, opera stăpânului casei, omul cu multiple talente, incomparabilul doctor Sinus. Desenul e copiat după Miró, dar simbolul e mai clar. Nu poate fi decât aici. Și, într-adevăr, aici e. Ușurată, începe să deschidă celelalte uși și descoperă una care dă spre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prima oară iritat de vulgaritatea și nepăsarea camarazilor lui, când un val de aer rece mătură încăperea, împrospătând aerul. Era Hector care dăduse ușa de perete și, după obiceiul lui, îi salută pe toți, în dreapta și stânga, dând din coadă. "Stăpânul tău nu e aici, îi spuse Grigore, du-te să-l cauți în altă parte." Dar câinele continua să dea vesel din coadă. Ah, scuze, ai venit să-i anunți sosirea." Într-adevăr, șeful de gară, care își făcuse plimbarea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nivelul copiilor. În timpul mesei, ori de câte ori locotenentul încerca s-o asocieze pe Lillișu, peste masă, convorbirii cu Nel, ceva ca duduitul unei țevi de eșapament se făcea auzit. Era vameșul care-și evacua astfel furia pentru a nu-i contraria pe stăpânii casei, cărora le plăceau pacea și buna dispoziție. Până la urmă, obosit să audă oala asta sub presiune care amenința să explodeze, locotenentul, sub pretextul că trebuia să se ducă devreme pe zonă, se ridică primul. Comisarul, aducându-și aminte subit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]