16,850 matches
-
interesul. Pentru mine, teatrul bun e cel care caută complexitatea, ceea ce include evident orice aspect de viață, deci și politicul, dar merge mai adânc. Tot ce am vrut eu să transmit a fost o experiență umană, atât, deși În exuberanța tinereții și a pasiunii momentului am căzut poate În păcatul plăcerii de a arăta cu degetul. Posibilitatea de a căuta ce ne leagă m-a interesat Întotdeauna, chiar dacă nu o putem simți decât pentru câteva clipe. Dar aceasta este poate condiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca și cum ar fi Înaintat pe un teren proaspăt arat. Așa se desfășura călătoria personajelor, printr-un labirint de paravane făcute din nuiele de plută, pe fondul melodiei din versiunea Disney a basmului Albă-ca-Zăpada: „Hai-ho, hai-ho, suntem pitici mișto“... De-ale tinereții valuri... Spectacolele cu Șeful și Turnul au fost realizate cu o viteză-fulger, În două-trei săptămâni. Eram cu toții În cantonament, ca sportivii, și Încercam să ne simțim ca The Beatles la Începuturile lor din Hamburg, când locuiau Împreună și lucrau exploziv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
limite, asta Încercam să facem: dacă ne cerea să simțim energia flăcării În trup, o simțeam! Azi nu mai am deloc aceeași convingere și nu mai cred orbește În Artaud, cum nu mai cred nici În Brecht, Însă În anii tinereții amândoi m-au inspirat și le sunt recunoscător. Datorită lui Artaud am inventat În improvizații acțiuni care au dat naștere la o formă de dramă rituală exprimată prin dans și ritm: vibrația vocii combinată cu respirația sacadată rezonau În spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Am răspuns diferit la chemare: eu m-am precipitat să primesc, În timp ce Liviu a amânat cu Înțelepciune, dar despre acest episod voi vorbi mai târziu. Pintilie și cu mine s-a Întâmplat să fim În același timp la Paris, În tinerețe, fiecare din noi având o bursă de studii. Am petrecut trei luni de boemie, locuind Într-un hotel modest, și am descoperit Împreună secretele orașului. Ne-am bucurat să găsim fiecare În celălalt același tip de umor, care a ajutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
joc foarte multe nuanțe, vibrații pe care nu cred că intelectul rece le poate găsi. Cred că Trilogia e actul de teatru din cariera ta În care ai folosit cel mai mult ceea ce aduceai cu tine din copilărie, din prima tinerețe: senzualitatea, bogăția jocului de acolo veneau. Era știința de a trăi cu trupul, cu vocea, În spațiu, În mișcare. Chiar și În momentul culminant din Medeea, când corul striga cu disperare, Încercând prin strigăt să oprească uciderea copiilor, exista un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe seama Traviatei. Cum Helmer se mutase la Londra, unde avea să aibă o excelentă carieră la BBC, m-am gândit, primind această telegramă la New York, că nu putea să fie decât de la el, ca un banc bun În ecou la tinerețea noastră teribilistă. „Nu“, Îmi dezvăluie Brian, „noi eram, Welsh National Opera, dar aveam atunci un sezon londonez și am scris din Londra!“ Neprimind nici un răspuns, McMaster putea să renunțe, dar hotărârea de a mă convinge să lucrez În operă l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
admir În alte privințe, dacă nu-l biciuiește cu insulte pe actor, nu-i caută nod În papură ca să-l provoace, chiar să-l umilească, nu simte că el „creează“. N-am Înțeles, deși am practicat și eu uneori În tinerețe aceste metode, de ce e nevoie să stârnești o atmosferă de iritare și de tensiune ca să apară ceva neașteptat?! La fel și În relația cu copiii. Ca să-i educ pe copii, trebuie să Învăț să mă educ Întâi pe mine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ai mai puține idei regizorale... Din nou la ART Pentru a schimba registrul, mă gândeam să montez Cabala Bigoților lui Bulgakov, care trata Într-un mod original viața lui Molière. Ca să mă documentez, am Început să recitesc piesele lui de tinerețe, pe când era Încă necunoscut și călătorea cu trupa sa În turnee prin provincie: perioada cea mai spontană a lui Molière. Am descoperit astfel piesele scurte, scheciuri Într-un act de o imensă forță directă, un teatru de stradă ce ieșea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
colaj improvizat din diversele monologuri, cântece și scheciuri care fuseseră prezentate de tinerii actori la concursul de intrare În Teatrul Național, a fost una dintre cele mai spontane Încercări de a sparge formalitatea tragică. O stare ușoară de grație, de tinerețe, dar și un raport deschis cu spectatorii, din partea celor care Își Împărtășeau cu ei emoțiile firești prin care trece oricine când se simte vulnerabil, expus. Nesiguri sau timizi, Îndrăzneți sau aroganți (dar arătând că au mult suflet dedesubtul acestei măști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost drag de cum l-am cunoscut. Concluzie: În teatru să nu crezi În ce „auzi“. Pe ceilalți actori i-am luat din generația tânără care, fiind primită nu demult În casa așa-zis „sacrosanctă“ a lui Molière, păstra Încă marca tinereții și a spiritului de aventură. Scenografia era semnată de Mariela Bancu-Segal, o foarte distinsă doamnă de origine română, care toată viața a trăit În cercuri artistice și intelectuale franceze, unde Îi avea regulat la masă pe Cioran și Eliade. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unde Îi avea regulat la masă pe Cioran și Eliade. Am cunoscut-o după ce s-a stabilit În America: era căsătorită cu unul dintre cei mai remarcabili oameni din câți am Întâlnit, Mr.Bill Segal, jucător de fotbal american În tinerețe, care ajunsese bancher milionar și om de afaceri și care, la treizeci de ani, după o carieră de succes, s-a decis să se retragă pentru o vreme În Japonia, ca să studieze budismul zen. Mariela era autoarea unor desene abstracte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
teatrului Nô (cea mai importantă dintre cărțile care s-au scris despre teatru), o numește „floarea vie“. Acolo sunt descrise În detaliu etapele pe care trebuie să le urmeze În cursul vieții un actor ca să nu piardă această floare a tinereții. Ca să nu dispară după vârsta de treizeci de ani, ofilindu-se din lipsă de oxigen, actorul trebuie să urmeze o evoluție dificilă, să fie capabil de un efort continuu. Aici e problema, pentru că prea ușor credem că floarea (talentul) este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Munca actorului cu sine Însuși, spune clar despre ce e vorba, numai că puțini fac mai mult decât să citească titlul. Cei care evoluează cu adevărat, lucrând constant cu ei Înșiși, sunt singurii care-și mențin vie și intactă floarea tinereții, lucru foarte rar obținut. Cum ar spune Grotowski, numai atunci are loc osmoza Între trup și esență: „Când ești tânăr, să fii organic e un lucru fundamental. Dar să rămâi numai la nivelul trupului Înseamnă să te dezintegrezi odată cu trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
osmoza Între trup și esență: „Când ești tânăr, să fii organic e un lucru fundamental. Dar să rămâi numai la nivelul trupului Înseamnă să te dezintegrezi odată cu trupul, să mori odată cu el“. Deci trebuie descoperit altceva ca să menții proaspătă floarea tinereții. De unde nevoia de ateliere... Dacă din nou voi nu mă vreți... În ultimii ani, revenind În România, nu-mi doream nimic mai mult decât să pun bazele unui centru de creație teatrală cum nu a existat la noi În țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de pe fațadele caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au apropiat și mai mult pe mama și pe mine. Când eram mic, manifestam o Înclinație deosebită pentru matematică, pe care mi-am pierdut-o total În tinerețea mea, ciudat de lipsită de orice talent. Acest dar juca un rol oribil În lupta cu febra de amigdalită sau scarlatină, când simțeam sfere imense și numere uriașe umflându-se necontenit În creierul care mă durea. Un profesor nechibzuit Îmi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și Întotdeauna cu acei ochi stranii, paranoici, pe care-i au câinii dachshund În instantanee. O pereche
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de șah din hol, zece pisici de porțelan Înșirate pe o etajeră, un sarcofag și o orgă, lucarnele și galeriile superioare, Întunecimea colorată a unor Încăperi misterioase, garoafe roșii și cruci răspândite peste tot. 3 Carl Heinrich Graun avusese În tinerețe o voce frumoasă de tenor; Într-o noapte, când trebuia să cânte Într-o operă compusă de Schurmann, capelmaistrul de la Brunswick a fost atât de scârbit de câteva arii, Încât le-a Înlocuit cu altele compuse de el. Acest gest
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din urmă În Biserica Romano-Catolică. Suferea de acel gen de nevroză pitorească care ar fi trebuit să fie Însoțită de geniu, dar n-a fost cazul lui, și de aici s-au tras căutările lui după o umbră călătoare. În tinerețe, fusese ținta dușmăniei tatălui său, un nobil de țară din vechea școală (vânătoare de urși, teatru privat, câteva tablouri pictate de vechi maeștri alături de o mulțime de fleacuri), despre ale cărui crize de furie nestăpânită se zvonea că ar fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și totuși, privind Înapoi peste abisul transparent al anilor, mi se pare bizar și uneori neplăcut, când mă gândesc că, În scurtul an cât m-am aflat În posesia acelei averi proprii, am fost prea absorbit de plăcerile firești ale tinereții - o tinerețe care-și pierdea rapid entuziasmul ei inițial, neobișnuit - pentru a fi excesiv de Încântat de moștenire sau pentru a mă simți mâhnit când revoluția bolșevică mi-a confiscat-o peste noapte. Această amintire Îmi dă sentimentul că sunt nerecunoscător
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
privind Înapoi peste abisul transparent al anilor, mi se pare bizar și uneori neplăcut, când mă gândesc că, În scurtul an cât m-am aflat În posesia acelei averi proprii, am fost prea absorbit de plăcerile firești ale tinereții - o tinerețe care-și pierdea rapid entuziasmul ei inițial, neobișnuit - pentru a fi excesiv de Încântat de moștenire sau pentru a mă simți mâhnit când revoluția bolșevică mi-a confiscat-o peste noapte. Această amintire Îmi dă sentimentul că sunt nerecunoscător față de unchiul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
intrare. Încerca să mă Învețe să descopăr coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri vizuale, ce necesita o mare precizie a expresiei lineare, pe care n-am reușit s-o realizez În tinerețe, dar pe care am aplicat-o recunoscător la maturitate, nu numai În desenarea organelor de reproducere ale fluturilor, În cei șapte ani cât am funcționat la Muzeul de Zoologie comparată de la Harvard, când mă cufundam În obiectivul strălucitor al unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-l salveze și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918, o mică oază amărâtă a tinereții ispitite de miraje, fratele meu și cu mine frecventam prietenoasa și excentrica familie care deținea moșia Oleiz, de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul nostru era Întotdeauna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i răspund, când de fapt În acele luni n-am făcut altceva decât să-i scriu și să mă gândesc la ea - În ciuda multor trădări. 5 Fericit este romancierul care reușește să introducă o scrisoare de dragoste adevărată, primită În tinerețe, Într-o operă de ficțiune, Înfigând-o În ea ca un glonte curat În carnea flască, și punând-o acolo la adăpost, printre viețile contrafăcute. Mi-aș fi dorit să fi păstrat toată corespondența noastră În felul acesta. Scrisorile Tamarei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru a respinge cu vârfurile degetelor un șut jos, fulgerător și stadionul Își exprimă printr-un muget admirația, În timp ce el rămâne o clipă, două, lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel puțin În Anglia tinereții mele, repulsia națională față de oamenii care-și dau aere și preocuparea prea Îndârjită pentru solidaritatea de echipă nu Încurajau Înflorirea excentricei arte a portarului. Aceasta este cel puțin explicația pe care am găsit-o pentru slabul succes Înregistrat de mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]