15,959 matches
-
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu "a alerga", "a construi". Tot în categoria verbelor intră și o serie de alte cuvinte care, deși nu exprimă acțiunea propriu-zisă săvîrșită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic. Astfel, există verbe care exprimă existența sau starea ("a fi", "a sta"), recepționarea pasivă a unei
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
general o acțiune, ca de exemplu "a alerga", "a construi". Tot în categoria verbelor intră și o serie de alte cuvinte care, deși nu exprimă acțiunea propriu-zisă săvîrșită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic. Astfel, există verbe care exprimă existența sau starea ("a fi", "a sta"), recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare ("a primi", "a auzi"), o transformare ("a crește", "a dispărea") etc. Termenul "verb" vine în românește din franțuzescul "verbe", cu același sens, și care la
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic. Astfel, există verbe care exprimă existența sau starea ("a fi", "a sta"), recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare ("a primi", "a auzi"), o transformare ("a crește", "a dispărea") etc. Termenul "verb" vine în românește din franțuzescul "verbe", cu același sens, și care la rîndul lui provine din latinescul "verbum" (cuvînt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde "rhema" avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
morfologic se comportă identic. Astfel, există verbe care exprimă existența sau starea ("a fi", "a sta"), recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare ("a primi", "a auzi"), o transformare ("a crește", "a dispărea") etc. Termenul "verb" vine în românește din franțuzescul "verbe", cu același sens, și care la rîndul lui provine din latinescul "verbum" (cuvînt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde "rhema" avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
a sta"), recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare ("a primi", "a auzi"), o transformare ("a crește", "a dispărea") etc. Termenul "verb" vine în românește din franțuzescul "verbe", cu același sens, și care la rîndul lui provine din latinescul "verbum" (cuvînt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde "rhema" avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
etc. Termenul "verb" vine în românește din franțuzescul "verbe", cu același sens, și care la rîndul lui provine din latinescul "verbum" (cuvînt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde "rhema" avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sînt cele care conțin un verb. Valența
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sînt cele care conțin un verb. Valența este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sînt cele care conțin un verb. Valența este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
stătător sînt cele care conțin un verb. Valența este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta. În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcție de persoana, numărul
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta. În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcție de persoana, numărul și uneori genul subiectului. De asemenea
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta. În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcție de persoana, numărul și uneori genul subiectului. De asemenea, prin conjugare
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta. În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcție de persoana, numărul și uneori genul subiectului. De asemenea, prin conjugare, verbul își poate schimba forma în funcție de alți parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Există verbe, numite defective, a căror conjugare este incompletă, din paradigma
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta. În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcție de persoana, numărul și uneori genul subiectului. De asemenea, prin conjugare, verbul își poate schimba forma în funcție de alți parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Există verbe, numite defective, a căror conjugare este incompletă, din paradigma lor lipsind o parte din forme. În limba română verbele se clasifică adesea în funcție de terminația de la
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
părea, a însemna, a reprezenta. În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcție de persoana, numărul și uneori genul subiectului. De asemenea, prin conjugare, verbul își poate schimba forma în funcție de alți parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Există verbe, numite defective, a căror conjugare este incompletă, din paradigma lor lipsind o parte din forme. În limba română verbele se clasifică adesea în funcție de terminația de la modul infinitiv în patru grupe, numite "conjugări": Această clasificare în patru grupe de conjugare se
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
genul subiectului. De asemenea, prin conjugare, verbul își poate schimba forma în funcție de alți parametri, precum timpul, modul, aspectul sau diateza. Există verbe, numite defective, a căror conjugare este incompletă, din paradigma lor lipsind o parte din forme. În limba română verbele se clasifică adesea în funcție de terminația de la modul infinitiv în patru grupe, numite "conjugări": Această clasificare în patru grupe de conjugare se face mai degrabă în scopuri didactice și are o valoare practică limitată. Astfel, de exemplu, deși verbele "a purta
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
limba română verbele se clasifică adesea în funcție de terminația de la modul infinitiv în patru grupe, numite "conjugări": Această clasificare în patru grupe de conjugare se face mai degrabă în scopuri didactice și are o valoare practică limitată. Astfel, de exemplu, deși verbele "a purta" și "a scurta" se comportă diferit în timpul conjugării — "eu port", dar "eu scurtez" — asemănarea formală a infinitivului le pune în aceeași grupă. Analiza detaliată a fenomenelor morfologice duce la concluzia că verbele limbii române se organizează în circa
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
practică limitată. Astfel, de exemplu, deși verbele "a purta" și "a scurta" se comportă diferit în timpul conjugării — "eu port", dar "eu scurtez" — asemănarea formală a infinitivului le pune în aceeași grupă. Analiza detaliată a fenomenelor morfologice duce la concluzia că verbele limbii române se organizează în circa 11 grupe (numărul precis depinde de tratarea verbelor rare ca excepții sau ca formînd grupe mici) și că, dacă se ține cont de toate tipurile de alternanțe fonetice, numărul grupelor ajunge la cîteva zeci
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
diferit în timpul conjugării — "eu port", dar "eu scurtez" — asemănarea formală a infinitivului le pune în aceeași grupă. Analiza detaliată a fenomenelor morfologice duce la concluzia că verbele limbii române se organizează în circa 11 grupe (numărul precis depinde de tratarea verbelor rare ca excepții sau ca formînd grupe mici) și că, dacă se ține cont de toate tipurile de alternanțe fonetice, numărul grupelor ajunge la cîteva zeci, fără a include verbele neregulate. Modul este o categorie gramaticală, specifică verbului, care indică
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
organizează în circa 11 grupe (numărul precis depinde de tratarea verbelor rare ca excepții sau ca formînd grupe mici) și că, dacă se ține cont de toate tipurile de alternanțe fonetice, numărul grupelor ajunge la cîteva zeci, fără a include verbele neregulate. Modul este o categorie gramaticală, specifică verbului, care indică raportarea la realitate a acțiunii sau a stării exprimate de verbul respectiv. El este asociat cu alte categorii ale verbului, ca timpul și aspectul. În limba română există cinci moduri
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
de tratarea verbelor rare ca excepții sau ca formînd grupe mici) și că, dacă se ține cont de toate tipurile de alternanțe fonetice, numărul grupelor ajunge la cîteva zeci, fără a include verbele neregulate. Modul este o categorie gramaticală, specifică verbului, care indică raportarea la realitate a acțiunii sau a stării exprimate de verbul respectiv. El este asociat cu alte categorii ale verbului, ca timpul și aspectul. În limba română există cinci moduri personale. Aceste moduri personale au rol numai de
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
dacă se ține cont de toate tipurile de alternanțe fonetice, numărul grupelor ajunge la cîteva zeci, fără a include verbele neregulate. Modul este o categorie gramaticală, specifică verbului, care indică raportarea la realitate a acțiunii sau a stării exprimate de verbul respectiv. El este asociat cu alte categorii ale verbului, ca timpul și aspectul. În limba română există cinci moduri personale. Aceste moduri personale au rol numai de predicat. Indicativ Condițional-optativ Imperativ. Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]