14,944 matches
-
lui Carol Gilligan. Începând cu anul apariției lucrării In a Different Voice (1982), această ofertă teoretică asupra evoluției morale a făcut o carieră prestigioasă, actual fiind discutată alături de alte abordări etice moderne și contemporane: kantianism, neocontractualism, etica drepturilor, utilitarism, etica virtuții, etici ecologiste. Gilligan reia cercetările și constatările lui L. Kohleberg asupra dezvoltării morale stadiale, cercetări care păreau să confirme faptul că fetele au un supraeu mai slab și că băieții sunt marcați în deliberările lor morale mai degrabă de reguli
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Convingerea radicalelor este aceea că eliberarea vine de acolo de unde vine și servitutea: din interior. Într-o bună măsură, propunerile radicalelor vizează o familie mai largă de abordare, cea a eticilor virtuții. 1. pasiunile artificiale: sentimentele negative de neîncredere, vină, frustrație, resentiment, ostilitate, resemnare, „împlinire” (induse prin complexul Eva-Pandora); 2. pasiuni conservate, diminuate, caracterizate prin „sindromul bonsai”, teama femeilor de a se dezvolta, teama de nonconformism și 3. pasiuni autentice, cele ale
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
pasiuni autentice, cele ale „virginei” (femeii neatinse de legile patriarhale): forța emoțională, curajul, independența, dinamismul, integritatea, vitalitatea, excelența, prudența (înțelepciunea practică), temperanța. Daly resemnifică sensurile acestor concepte, întorcându-se la rădăcinile lor etimologice. Eticile materne se încadrează în familia eticilor virtuții. Ele accentuează mai puțin pe aspectele normative (“ce trebuie să fac”) și mai mult pe modul în care trebuie să se dezvolte o persoană: “ce fel de persoană ar trebui să fiu” . Sarah Ruddick este cea mai cunoscută teoreticiană a
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
nu se referă strict la femei-mame, ci la orice persoană implicată în practici materne, indiferent de sexul acesteia. Instituția maternității în forma ei tradițională, este viciată de către organizarea patriarhală (A. Rich). Pentru a dezvolta practici materne morale, este necesară dezvoltarea virtuților materne (S. Ruddick). Aceste virtuți sunt: ocrotirea (necesară însăși supraviețuirii copiilor), umilința (evitarea excesului de dominare, a aroganței, dar și a servilismului), optimismul (ca atitudine constructivă care evită excesul educației pentru statutul de învingător, dar și ideea de victimism). Potrivit lui
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
femei-mame, ci la orice persoană implicată în practici materne, indiferent de sexul acesteia. Instituția maternității în forma ei tradițională, este viciată de către organizarea patriarhală (A. Rich). Pentru a dezvolta practici materne morale, este necesară dezvoltarea virtuților materne (S. Ruddick). Aceste virtuți sunt: ocrotirea (necesară însăși supraviețuirii copiilor), umilința (evitarea excesului de dominare, a aroganței, dar și a servilismului), optimismul (ca atitudine constructivă care evită excesul educației pentru statutul de învingător, dar și ideea de victimism). Potrivit lui Ruddick, lipsa acestui tip de
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
distrugerea produsului acestor practici (întreaga investiție în ocrotire, îngrijire, educare). Pacifismul nu este o trăsătură naturală a mamelor (ele putând să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie), ci al gândirii materne și al creșterii copiilor potrivit virtuților materne mai sus pomenite. Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Practica maternă are prea puțin a face cu experiențele și de aceea și cu eticile de tip contractualist (V. Held, 1993), iar
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
Dinastia Capețienilor. Mariajul nu a fost pe placul reginei-mamă Adela de Champagne, dat fiind că el însemna totodată respingerea mâinii nepotului ei Henric de Champagne și slăbirea influenței ei asupra celorlalte rude. Deși Elisabeta a fost lăudată de către contemporani pentru virtuțile sale, ea nu a reușit să câștige afecțiunea regelui Filip al II-lea, din cauză că nu a reușit să îi ofere un moștenitor. Între timp, Filip August a început în 1184 un război împotriva Flandrei și, înfuriat că Balduin al V
Isabelle de Hainaut () [Corola-website/Science/324575_a_325904]
-
în 368 de versuri, și "Vită Mathildis" sau "Acta Comitissae Mathildis", principala biografie a contesei Matilda de Toscana, căreia i-a fost confesor personal. Opera a fost redactată cu puțin înainte de 1115. Cu toate că stilul lui Donizone mai degrabă lipsit de virtuți stilistice, lucrarea este reținută drept principala sursă primară pentru viața Matildei de Canossa.
Donizone de Canossa () [Corola-website/Science/324695_a_326024]
-
impună mai mult de trei luni de zile. În ducatul de Benevento, Grimoald a fost urmat la conducere de către fiul său, Romuald, care s-a desprins de sub autoritatea centrală de la Pavia. Grimoald a fost un conducător popular, fiind cunoscut pentru virtuțile sale generoase, dar și pentru dârzenia în luptă.
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
chineze se identifică cu Confucius (numele latinizat al lui Kong Fu-zi), care a lăsat în urma sa o doctrină etică, elaborând codul normelor morale privind comportamentul omului față de ceilalți, formarea omului util societății și al omului superior prin cultivarea celor trei virtuți: inteligență, curajul și generozitatea. În centrul doctrinei sale morale aflându-se ideea de armonie dintre om și cosmos, iar omul trebuie să tinda spre perfecțiune și fericire prin respectarea tradițiilor trecutului în scopul de a îmbunătății prezentul. Confucianismul a fost
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
bun care poate fi dat unei astfel de întrebări este de a face cunoscute scrierile respective și a le lăsa să își spună propria lor poveste. În calitate de cărți religioase, apocrifele erau menite să consolideze masa credințelor creștine, să exalte anumite virtuți și să întărească credința în anumite învățături sau evenimente relatate în Noul Testament. Pentru toate aceste scopuri, scrierile acestea invocă cea mai înaltă autoritate; ele se vor lucrarea unor martori care au participat la evenimente, sau vor să înfățișeze cuvintele pe
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
la o simplă habitudine deoarece, chiar dacă obișnuințele pot fi puternice, ele nu se înscriu în însăși esența ființei. Doar cunoașterea profundă, autentică poate permite mobilizarea sufletului uman în toată plenitudinea sa, iar acest tip de cunoaștere e asociat de Aristotel virtuții. În Etica Nicomahică, Aristotel identifică virtutea morală cu "hexis". Toma de Aquino utilizează termenul de "habitus" pentru a se referi la interiorizarea de către subiect a perfecțiunii către care subiectul aspiră și care se revelează în activitățile practice. Marcel Mauss folosește
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
obișnuințele pot fi puternice, ele nu se înscriu în însăși esența ființei. Doar cunoașterea profundă, autentică poate permite mobilizarea sufletului uman în toată plenitudinea sa, iar acest tip de cunoaștere e asociat de Aristotel virtuții. În Etica Nicomahică, Aristotel identifică virtutea morală cu "hexis". Toma de Aquino utilizează termenul de "habitus" pentru a se referi la interiorizarea de către subiect a perfecțiunii către care subiectul aspiră și care se revelează în activitățile practice. Marcel Mauss folosește pentru prima dată conceptul într-un
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
amnistiere. Ulterior, prin Decretul prezidențial nr. 952 din 27 noiembrie 2002, la propunerea Ministerului Justiției, președintele Ion Iliescu i-a grațiat restul de pedeapsă rămas neexecutat. În 26 aprilie 2010, președintele Traian Băsescu l-a decorat pe Homoștean cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler. Ulterior, aflând că Homoștean fusese condamnat, Băsescu a semnat la 21 mai 2010 un decret de retragere a decorației.
Acțiunea „Autobuzul” () [Corola-website/Science/322860_a_324189]
-
Francescăi da Rimini este amintit cavalerul Lancelot) sau la "Don Quijote" de Cervantes (care satirizează exagerările). Apărută în Franța, poezia trubadurilor se răspândește în toată Europa Occidentală. Subiectul îl constituie dragostea (sub forma de adorare și slujire a femeii nobile) și virtuțile cavalerești (statornicia, fielitatea, buna-cuviință, onoarea). Printre poeții medievali europeni, amintim truverii (cel mai cunoscut fiind Chrétien de Troyes) și minnesingerii (printre care: Walther von der Vogelweide și Wolfram von Eschenbach). François Villon (c.1431 - c.1474) a fost cea mai
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
tema milostenei, din toate punctele de vedere, constatăm, cu destul de multă ușurință că Sfanțul Hrisostom a căutat și a folosit toate metodele și mijloacele pentru ai convinge pe ascultători, si pe păstoriți, în general, și ai determina să aplice mântuitoare virtute a milostenei. Dar și acolo unde nu avea prea multi sorți de izbândă, el insistă asupra acestei teme fundamentale atât pentru a-și face datoria de pastor, cât și pentru a le dovedi contemporanilor că este posibil a elimina sărăcia
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
hunilor. Ca filantrop, a vorbit cel mai mult, cel mai frumos și cel mai convingător despre milostenie, motiv pentru care a fost numit „ambasadorul săracilor”. O parte însemnată a predicilor sale are ca subiect milostenia pe care o numește „regina virtuților”, fiind abordată în toată complexitatea semnificațiilor ei. Tot că filantrop, Sfanțul Ioan a realizat o consistentă și pilduitoare lucrare socială, prin ajutorarea văduvelor, săracilor, bolnavilor și tuturor celor care aveau nevoie de el. Cu alte cuvinte, Sfanțul Ioan rămâne un
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
și aristocratică a țării lor, fie persoane importante din ierarhia bisericească a propriei lui credințe; nebunul întru Hristos mai poate fi și o persoană handicapată intelectual și/sau fizic care prezintă în opinia celorlalți, prin simplitatea și pioșenia lui, niște virtuți de ordin spiritual. Din acele comportamente reținute de istorie ca făcând parte din această tradiție religioasă extremă a "nebuniei întru Hristos" face parte, de exemplu, manifestarea acelui călugăr ortodox de la Muntele Athos care cândva păștea iarbă, sau elementele de biografie
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
arhiducele Eugen de Austria, comandant (Oberbefehlshaber) al Armatei Austro-Ungare în Primul Război Mondial, membru, de asemenea, al Ordinului teutonic. Amvonul aurit este o lucrare a lui Nikolaus Moll, ce datează de pe la 1724. Amvonul este sprijinit de personificări ale celor trei virtuți teologice: credința (un înger cu o cruce), dragostea (un îngerul care-și arată inima), nădejdea (înger cu o ancoră). Frescele de pe plafon sunt pictate de Cosmas Damian Asam, iar stucatura a fost realizată de Egid Quirin Asam. Iconografia a fost
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
normandă din dinastia Hauteville, fiică a lui Tancred of Hauteville cu a doua sa soție, de asemenea cu numele de Fressenda, precum și nepot al lui Robert Guiscard, duce de Apulia, Calabria și Sicilia. Potrivit cronicarului Guglielmo de Apulia, Iordan "îmbine virtuțile ducelui cu cele ale tatălui său." În 1078, în vreme ce tatăl său asedia Napoli alături de Robert Guiscard, Iordan prăda Abruzzi (teritoriu papal), alături de Robert, contele de Loritello. Alături de tatăl său și de ducele Robert Guiscard, Iordan a fost excomunicat, după care
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
al unui miracol atribuit ei iar asta a deschis drumul către beatificare. Pe 3 octombrie 2004 a fost beatificată de către Papa Ioan Paul al II-lea. Totuși cărțile lui Brentano au fost lăsate deoparte, beatificarea bazându-se pe sfințenia și virtuțile personale. Părintele Peter Gumpel, care a fost implicat în analiza acestei problemă la Vatican a declarat: “Deoarece este imposibil să distingem între ce vine de la Sora Emmerich și ce a fost adăugat, nu am putut lua în calcul scrierile. Astfel
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
fost călugărit cu numele de Anania. Tot aici este hirotonit ieromonah, primind numele de Atanasie. În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Atanasie Patelarie se afla în Țara Românească, unde profesa ca dascăl pentru fii de boieri. Datorită virtuților și cunoștințelor sale, patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe ieromonahul Atanasie la Constantinopol. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, el ocupând trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, și scaunul patriarhal al Constantinopolului. Sub presiunile orânduirii turce
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
în care marii oameni trăiesc. Cicero s-a folosit de această poveste punând-o la sfârșitul unei serii de exemple contrastante pentru a sublinia concluzia celei de a cincea sale cărți din seria "Disputelor" () în care tema principală era că virtutea este suficientă unui om pentru o viață fericită. Cicero întreabă retoric: Sabia lui Damocles este așadar o aluzie frecvent folosită la acestă povestire care arată pericolul iminent și întotdeauna prezent în care se află cei care dețin funcții de putere
Damocles () [Corola-website/Science/327538_a_328867]
-
în evidență capriciile de care dau dovadă zeițele Tyche și Fortuna. Poetul roman al primului secol după Hristos,Horațiu, face deasemenea aluzie la sabia lui Damocles în Poemul 29 a celei de a trei cărti a Odelor, în care laudă virtuțile unei vieți simple, rustice, în comparație cu aceea a unei poziții de putere care este însoțită de mii de amenințări și griji. În această chemare adresată prietenului și protectorului său, Gaius Mecenas, Horațiu descrie "Siculae dapes" sau "Sărbătorile siciliene" ca nemaiaducând nici o
Damocles () [Corola-website/Science/327538_a_328867]
-
nu a devenit niciodată împărat), Eduard a ordonat tuturor de la curte să poarte doliu pentru a o mulțumi pe regina lui. El a realizat că prin soția lui a câștigat "o perlă de mare preț", Margareta fiind respectată pentru frumusețe, virtute și pietate. În același an, Margareta a dat naștere unei fetițe, Eleanora, numită în onoarea primei soții a lui Eduard, o alegere care i-a surprins pe mulți și a arătat caracterul Margaretei. Când Eduard a plecat în vara anului
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]