152,767 matches
-
liderii Partidului „Reînnoirea” ("Obnovlenie"). s-a născut la data de 19 iunie 1968 în orașul Rîbnița, în familie de muncitori. După absolvirea Liceului nr. 2 din Rîbnița în anul 1985, a studiat un an la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutul Agricol din Chișinău, apoi și-a făcut stagiul militar. A studiat apoi la Facultatea de Drept a Universității de Stat "T.G. Șevcenko" din Tiraspol (1992-1996) și la Facultatea de comerț exterior a Academiei de Comerț Internațional a Federației Ruse (1999-2001), obținând
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
funcționat în Departamentul pentru combaterea criminalității economice din orașul Rîbnița, apoi ca șef al Departamentului Miliției Economice din cadrul Miliției orașului Tiraspol (1996-1998). În perioada 1998-2001 a lucrat în companii private, ca manager al sucursalei din Rîbnița a companiei de producție agricolă "Sheriff Ltd." (1998-2000) și apoi ca șef de departament al Băncii comerciale PRAK “Agroprombank” din Tiraspol. În decembrie 2000, Șevciuk a fost ales ca deputat în Parlamentul Transnistriei, conducând Comisia de politică economică, buget și finanțe, Comisia de politică externă
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
moldovean. În 1960, după absolvirea școlii secundare din satul Parcani, a urmat cursurile Școlii de mecanizare a agriculturii din Dubăsari. La absolvirea acesteia în 1961, a lucrat ca tractorist și șofer de combină în Kazahstan. În 1968 a absolvit Institutul Agricol din Zelinograd, obținând calificarea de inginer electrician. Se reîntoarce în Transnistria în 1971, în raionul Camenca, unde activeazü ca director-adjunct al Centralei de electricitate a raionului Camenca (1971-1981) și ca instructor al comitetului raional al Partidului Comunist din RSS Moldovenească
Grigore Mărăcuță () [Corola-website/Science/307836_a_309165]
-
1957 și 1959. Ulterior, ea a fost folosită ca biserică de mir, filială a Parohiei Tomești. Astfel, dacă în anul 1944, Schitul Vlădiceni avea două clădiri gospodărești, cu rol de chilii, în anul 1959, ele au fost preluate de către gospodăria agricolă de stat, iar biserica schitului a funcționat din acel an doar ca biserică care aparținea de Parohia Tomești. În acea biserică se slujea numai de câteva ori pe an, dar apoi, în anii '60 ai secolului al XX-lea, lăcașul
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
total cu agresorul irakian, concomitent cu mobilizarea întregii populații. În acest scop, a fost înființată o așa-zisă Campanie de Reconstrucție, ai cărei membri au fost dislocați în provincie, pentru a înlocui forța de muncă mobilizată pe front, asigurând producția agricolă a țării. Muncitorilor iranieni li s-a dedus o parte din salariul zilnic, pentru susținerea efortului de război. Până și copiii au trebuit să doneze în mod simbolic o parte din micile lor economii pentru a susține efortul de război
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ocupă aproximativ 60% din teritoriul Israelului, aici trăiesc mai puțin de 8% din populația țării - peste 380.000 evrei și 175.000 arabi, majoritatea beduini. Cele mai mari orașe sunt Beer Șeva și Eilat. Pe lângă orașe, mai sunt numeroase așezări agricole: kibuțuri, moșavuri etc. Agronomii israelieni au izbutit să creeze o agricultură performantă de deșert, care necesită cantități reduse de apă, respectiv, de apa locală deosebit de „dură” (900-1.400 mg/litru sulfați) și cu salinitatea ridicată (1.000-1.500 mg/litru
Negev () [Corola-website/Science/307983_a_309312]
-
în mod susținut la diferite cotidiane, mai ales la "Scînteia", cu reportaje despre viața nouă de după preluarea puterii de către comuniști, despre oameni și fapte ale socialismului. A început să scrie apoi schițe preluând teme din actualitatea socială și politică (întovărășirile agricole, lupta revoluționară a comuniștilor în ilegalitate etc.), scrieri care s-au făcut remarcate prin umorul lor sănătos. În anul 1950 a scris schița "Calul lui Moș Eftimie", care tratează episodul constituirii primelor gospodării agricole colective și care a cunoscut o
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
din actualitatea socială și politică (întovărășirile agricole, lupta revoluționară a comuniștilor în ilegalitate etc.), scrieri care s-au făcut remarcate prin umorul lor sănătos. În anul 1950 a scris schița "Calul lui Moș Eftimie", care tratează episodul constituirii primelor gospodării agricole colective și care a cunoscut o largă răspândire la vremea respectivă. Schița "Memoriile agentului Teică Pasăre" (1951) este construită sub forma amintirilor unui agent electoral din perioada interbelică. Este descrisă cu umor și cu o virulență satirică farsa alegerilor din
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
a primit în anul 1952 Premiul de Stat al RPR. Opera principală a lui V.Em. Galan este romanul "Bărăgan" (apărut în două volume în 1954 și 1959), care prezintă aspecte ale luptei de clasă de la sate pentru formarea gospodăriilor agricole colective și de stat, precum și pentru eradicarea proprietății private asupra pământului și mijloacelor de producție. Romanul a avut un mare ecou în epocă, fiind introdus în manualele școlare ca lectură obligatorie și temă posibilă de examen. În această perioadă, scriitorul
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
un mare ecou în epocă, fiind introdus în manualele școlare ca lectură obligatorie și temă posibilă de examen. În această perioadă, scriitorul a lucrat ca redactor la ziare, reporter, corespondent special, publicând numeroase reportaje din actualitatea socialistă (înființarea de gospodării agricole, depășirea planului în industrie, inovații realizate de muncitori etc.), pamflete îndreptate împotriva dușmanilor externi ai țării, articole de critică literară, evocări istorice etc. La Conferința Uniunii Scriitorilor din România din 22-24 ianuarie 1962, a fost ales ca președinte activ poetul
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
problematică foarte diversă și cu conflicte deosebit de ascuțite. Personajul principal este muncitorul comunist Anton Filip, fost o vreme activist de partid și devenit apoi lucrător în aparatul de stat. În toamna anului 1948 el este numit ca director al fermei agricole „Lespezi”, situată pe malul brațului Borcea, în bălțile Dunării. Sarcina sa trasată de partid este clară: punerea pe picioare a fermei pe care o conduce. Anton Filip crede inițial că se va lupta doar cu fostul administrator al fermei, Răghină
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
asupra fostelor județe Mureș, Ciuc, Trei Scaune și Odorhei. După 1948 devine membru în Biroul Politic al CC al PCR, secretar al CC al PCR (1948-1954, 1965-1969), membru al CC al PCR, președinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951), prim-vicepreședinte și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1954-1965). În anul 1953 a fost numit șeful comisiei de partid care s-a ocupat de cercetarea cazului Anei Pauker. În 1957, Alexandru Moghioroș, pe atunci viceprim-ministru în Guvernul Chivu Stoica
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
mâncate coarnele de cai"". Cu această „metaforă”, Moghioroș voia să explice că în România nu sunt suficiente taurine, pentru că, după el, cu fânul de cea mai bună calitate erau hrăniți caii. Ca urmare a decis tăierea tuturor cailor. La Întreprinderile Agricole de Stat (IAS) s-a transmis ordinul să fie tăiați toți caii și să fie dați ca hrană la porci, iar oasele să fie aruncate într-o groapă cu var, pentru ca oameni din comisia raională să poată verifica îndeplinirea ordinului
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
membru al Partidului Comunist din România. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". În calitate de ministru al agriculturii, a fost membru în comisia agrară care avea ca sarcină supravegerea gospodăriilor agricole colective, adică impunerea colectivizării agricole. A fost membru al CC al PCR/PMR/PCR (1945-1955; 1960-1974), ministru al Agriculturii (1948-1952), prim-secretar al Comitetului Regional PCR Cluj (1956-1963). A fost șef Secție Organizații de Partid a CC al PMR (în
Vasile Vaida () [Corola-website/Science/308327_a_309656]
-
România. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". În calitate de ministru al agriculturii, a fost membru în comisia agrară care avea ca sarcină supravegerea gospodăriilor agricole colective, adică impunerea colectivizării agricole. A fost membru al CC al PCR/PMR/PCR (1945-1955; 1960-1974), ministru al Agriculturii (1948-1952), prim-secretar al Comitetului Regional PCR Cluj (1956-1963). A fost șef Secție Organizații de Partid a CC al PMR (în 1961). Ulterior va deveni președintele
Vasile Vaida () [Corola-website/Science/308327_a_309656]
-
al PCR/PMR/PCR (1945-1955; 1960-1974), ministru al Agriculturii (1948-1952), prim-secretar al Comitetului Regional PCR Cluj (1956-1963). A fost șef Secție Organizații de Partid a CC al PMR (în 1961). Ulterior va deveni președintele Casei de Pensii a Cooperativelor Agricole de Producție (din 1969) și al Casei de Pensii și Asigurări Sociale (din 1975), membru al Comisiei Centrale de Revizie (1979-1984).
Vasile Vaida () [Corola-website/Science/308327_a_309656]
-
ani (1957-1960) a urmat cursul de perfecționare și Școala Superioară de partid "Ștefan Gheorghiu". În 1965 a absolvit Facultatea de Economie Generală, Institutul de Studii Economice București. S-a căsătorit cu Ioan Ciobanu, mai tânăr cu un an, tehnician mecanizator agricol, membru de partid din 1957. Din 1965 a devenit membru supleant al CC al PCR, moment din care funcțiile importante s-au succedat: președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 2 din București (până în 1974), președinte al Comitetului
Lina Ciobanu () [Corola-website/Science/308340_a_309669]
-
o subsidiara a băncii austriece Raiffeisen Zentralbank. a rezultat prin fuziunea, încheiată în iunie 2002, a celor două entități deținute de Raiffeisen Zentralbank Oesterreich AG (RZB) în România - Raiffeisenbank (România), înființată în 1998 că subsidiara a Grupului RZB și Banca Agricolă, achiziționată în 2001. Din punct de vedere al cotei de piață, Raiffeisen ocupă la sfârșitul anului 2006 locul trei, după Bancă Comercială Română și Banca Română pentru Dezvoltare, cu 8%. În septembrie 2008, banca avea 2,1 milioane de clienți
Raiffeisen Bank România () [Corola-website/Science/308438_a_309767]
-
a extins până la aproape 11.000 de aparate. Număr de angajați: Profit net: Active: În aprilie 2001, Autoritatea pentru Privatizare și consorțiul format din Fondul Româno-American de Investiții și Raiffeisen Zentralbank din Austria au semnat contractul de privatizare a Băncii Agricole, valoarea tranzacției ridicându-se la 52 milioane de dolari. Dacă până la momentul privatizării serviciile oferite de Bancă Agricolă se adresau într-o proporție semnificativă mediului rural, după preluarea ei de către Raiffeisen zona de interes s-a mutat aproape integral în
Raiffeisen Bank România () [Corola-website/Science/308438_a_309767]
-
pentru Privatizare și consorțiul format din Fondul Româno-American de Investiții și Raiffeisen Zentralbank din Austria au semnat contractul de privatizare a Băncii Agricole, valoarea tranzacției ridicându-se la 52 milioane de dolari. Dacă până la momentul privatizării serviciile oferite de Bancă Agricolă se adresau într-o proporție semnificativă mediului rural, după preluarea ei de către Raiffeisen zona de interes s-a mutat aproape integral în mediul urban. La data de 20 martie 2013, Raiffeisen Bank a preluat divizia de credite retail a CitiBank
Raiffeisen Bank România () [Corola-website/Science/308438_a_309767]
-
simbolizează cele patru mari fluvii ale lumii (Gange, Nil, Dunărea și Río de la Plata), reprezentând cele patru continente; Americile erau considerate ca una singură, Australia și Antarctida erau necunoscute. Bazinul fluviului Gange cu solul său fertil este esențial pentru economiile agricole din India și Bangladesh. Gangele și afluenții săi oferă o sursă perenă de irigare pentru o suprafață mare. Cele mai importante culturi din zonă includ orez, trestie de zahăr, linte, semințe de ulei, cartofi și grâu. Pe malurile râului, prezența
Gange () [Corola-website/Science/308433_a_309762]
-
mai bogat oraș al întregii lumi, nemaicorespunzând teritoriului redus al Imperiului. Populația sa fluctua între 300 000 și 400 000 de locuitori. Celelalte mari orașe creștine erau Roma (50 000) și Salonic (30 000). Chiar din secolul al optulea, tehnologiile agricole reapăruseră în Imperiu. Acesta era mai avansat din punct de vedere tehnologic decât Europa occidentală: în sate existau unelte de fier, se aflau mori de apă, și se cultivau bobi ce ofereau o dietă bogată în proteine". Accederea la tron
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
întemeind astfel dinastia Wei de Nord, în anul 439. Suvernaii Wei de Nord au strămutat mii de oameni în părțile depopulate ale țării. După anul 485 d.H., statul Wei de Nord a alocat fiecărui cetățean încă în putere un teren agricol, plus un teren unde erau cultivați duzii, folosiți la creșterea viermilor de mătase.
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
copie a statuii "Lupa capitolina" realizată de sculptorul Ettore Ferrari. Statuia a fost instalată în fața clădirii în care „Sfatul Țării” (Parlamentul Basarabiei la Marea Unire) a votat unirea cu România (clădire care a devenit în 1933 sediul "Facultății de Științe Agricole"). O dată cu anexarea sovietică în urma pactului Hitler-Stalin, statuia a fost topită de către cotropitorii ruși, care o socoteau "simbol al fascismului italian și al imperialismului român". După obținerea independenței Republicii Moldova în 1990, "Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni" a realizat o
Statuia Lupoaicei din Chișinău () [Corola-website/Science/308452_a_309781]
-
sau sulf și că medicul ar trebui să refacă echilibrul prin aportul medicamentelor. La prepararea acestora, Paracelsus a utilizat și unii compuși anorganici pe bază de cupru, mercur, plumb, arsen, antimoniu, sulf sau fier. Învățatul german Georg Bauer (supranumit și "Agricola") (1494 - 1555), în lucrarea sa "De re metallica" ("Despre prelucrarea metalelor", apărută în 1556), a clasificat minereurile și a descris mineritul și tehnologia proceselor metalurgice, motiv pentru care este considerat întemeietorul mineralogiei. Contribuții semnificative în domeniul metalurgiei sunt aduse și
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]