148,721 matches
-
Crimeei la Rusia. Totuși, rezultatele referendumului sunt sub semnul întrebării, cifrele fiind considerate „umflate”, iar legitimitatea să nu a fost recunoscută de Ucraina și comunitatea internațională. Primirea în cadrul Federației Ruse a unor teritorii sau state străine este reglementată de legea constituțională federală «cu privire la ordinea primirii în Federația Rusă și formarea în cadrul ei a noi subiecte federale», adoptată în 2001. Conform legii, inițiativa trebuie să parvină de la teritoriul ce dorește să fie inclus în Federația Rusă. Pe 18 martie 2014, presedintele Rusiei
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
au format noi subiecte — Republică Crimeea și orașul de importanță federală Sevastopol. Acordul a intrat în vigoare la data ratificării de către Adunarea Federală, 21 martie, dar a fost plicat în practică temporar de la data semnării. Pe 18 martie la Curtea Constituțională a Rusiei a parvenit o cerere de la președintele Rusiei cu privire la verificarea constituționalității acordului de alipire a Crimeei la Federația Rusă. Cererea a fost primită spre examinare fără audiții publice și pe 19 martie Curtea Constituțională a declarat că acordul este
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
Pe 18 martie la Curtea Constituțională a Rusiei a parvenit o cerere de la președintele Rusiei cu privire la verificarea constituționalității acordului de alipire a Crimeei la Federația Rusă. Cererea a fost primită spre examinare fără audiții publice și pe 19 martie Curtea Constituțională a declarat că acordul este în concordanță cu constituția. În aceeași zi Vladimir Puțin a remis acordul spre ratificare la Duma de Stat. Pe 20 martie Duma de Stat a ratificat acordul cu un singur vot contra. Pe 21 martie
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
a remis acordul spre ratificare la Duma de Stat. Pe 20 martie Duma de Stat a ratificat acordul cu un singur vot contra. Pe 21 martie acordul a fost ratificat și de către Consiliul Federației și a fost adoptată o lege constituțională federală referitoare la formarea a două noi subiecte federale ale Rusiei. Pe 21 martie Vladimir Puțin a semnat legea de ratificare a acordului de alipire Crimeei și legea constituțională federală cu privire la procedura de integrare a Crimeei și Sevastopolului în Federația
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
ratificat și de către Consiliul Federației și a fost adoptată o lege constituțională federală referitoare la formarea a două noi subiecte federale ale Rusiei. Pe 21 martie Vladimir Puțin a semnat legea de ratificare a acordului de alipire Crimeei și legea constituțională federală cu privire la procedura de integrare a Crimeei și Sevastopolului în Federația Rusă și perioada de tranziție în integrarea noilor subiecte federale. În aceeași zi a fost creat districtul federal Crimeea. Reprezentantul împuternicit al președintelui Federației Ruse în Crimeea a fost
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
04.2014, Crimeea va aparține Rusiei. Crimeea a fost și rămâne în sufletul rușilor o parte integrantă a Rusiei. Crimeea a fost cedata în 1954 Ucrainei de liderul sovietic Nikita Hrușciov, o decize, care, potrivit lui Vladimir Puțin, a "încălcat normele constituționale" din acel moment. "Când Crimeea a ajuns dintr-o dată în componență altui stat (după dezmembrarea URSS), Rusia a simțit că a fost nu doar furată, ci jefuită", a mai afirmat liderul rus. "Referendumul din Crimeea a fost organizat în conformitate
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
the United Nations protocol list. The authority of a head of government, and the relationship between that position and other state institutions (such aș a head of state and legislature) varies greatly among Sovereign states, depending largely on the particular constituțional model chosen. Un titlu comun pentru un șef de guvern este acela de "prim-ministru" sau acela de "premier". This is used aș a formal title în many states, but also informally a generic term to describe whichever office is
Șef de guvern () [Corola-website/Science/331793_a_333122]
-
such aș a ruling monarch exercising all powers himself) but otherwise hâș formal precedence over the Head of Government and other ministers, whether he is their actual political superior (ruling monarch, executive president) or rather theoretical or ceremonial în character (constituțional monarch, non-executive president). Various constitutions use different titles, and even the same title can have various multiple meanings, depending on the constituțional order and political system of the state în question. În addition to prime minister, titles used for the
Șef de guvern () [Corola-website/Science/331793_a_333122]
-
whether he is their actual political superior (ruling monarch, executive president) or rather theoretical or ceremonial în character (constituțional monarch, non-executive president). Various constitutions use different titles, and even the same title can have various multiple meanings, depending on the constituțional order and political system of the state în question. În addition to prime minister, titles used for the democratic model, where there is an elected legislative body checking the Head of government, include the following. Some of these titles relate
Șef de guvern () [Corola-website/Science/331793_a_333122]
-
head of state, by convention the head of state acts according to the wishes of the head of government. A president, monarch, or governor-general might possess clearly significant reserve powers. Examples of the use of such powers include the Australian constituțional crisis of 1975 and the Canadian King-Byng Affair în 1926. Either action is likely to bend or break existing conventions. The Lascelles Principles were an attempt to create a convention to cover similar situations, but have not been tested în
Sistemul Westminster () [Corola-website/Science/331791_a_333120]
-
Statul unitar este o formă de stat în care există o singură putere constituțională competentă să stabilească reguli aplicabile pe întregul teritoriu, activitatea de guvernare difuzându-se de la centru pe cale ierarhică, o singură putere politică la nivel central și local, un singur rând de organe centrale (parlament, guvern, președinte etc.), o singură ordine juridică
Stat unitar () [Corola-website/Science/331821_a_333150]
-
popor și nu prin grația divină, un sistem care să apere drepturile și libertățile individului. Nu se dorea că populația să conducă statul. A rezultat un sistem reprezentativ: Puterea executivă era deținută de Președinte care înfruntă probleme și cutume. Sistemul constituțional a creat premisele unui conflict instituțional și nu a unei colaborări. Pentru a funcționa eficient, fără a fi coruptă, adunarea legislativă trebuia să fie numeroasă și formată din indivizi cu păreri și interese diferite. Experiență colonială anterioară a contribuit la
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
comun sigla TEC („transport în comun”). Pe 1 ianuarie 1991, companiei De Lijn i-a fost atribuit monopolul asupra transportului în comun de pe întreg teritoriul Flandrei. Înființarea De Lijn și TEC este o consecință a celei de-a doua reforme constituționale a Belgiei, prin care s-a regionalizat transportul urban și interurban, lucru consfințit prin Legea Specială a Reformelor Instituționale, din 8 august 1980. În Regiunea Capitalei Bruxelles și câteva periferii ale sale transportul în comun este deservit de MIVB-STIB, prin
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
unanimitate, devenind primul judecător al Curții Supreme de origine italiană. Scalia a servit în Curtea Supremă aproape treizeci de ani, timp în care a adoptat o jurisprudență și o ideologie conservatoare, susținând textualismul în interpretările statutare și originalismul în interpretările constituționale. A fost un puternic apărător al puterilor ramurii executive, considerând că puterea prezidențială trebuie să fie dominantă în numeroase domenii. S-a opus acțiunii afirmative și altor politici ce tratau minoritățile ca grupuri speciale. A depus opinii separate în numeroase
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
direct din Constituție, niciuneia din ramuri nefiindu-i permis să exercite puterile atribuite altei ramuri. În primele sale zile în Curtea Supremă, a redactat o puternică—și solitară—opinie separată în cazul " din 1988, în care majoritatea judecătorilor au declarat constituțională . Opinia separată a lui Scalia, întinsă pe treizeci de pagini, l-a suprins pe judecătorul pentru conținutul său emoțional; Blackmun credea că „poate fi rezumată în zece pagini dacă Scalia ar omite răstelile”. Scalia arăta că legea constituie o imixtiune
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
în stat. Scalia a indicat că, în opinia sa, autorizarea președintelui să respingă o alocare bugetară nu este cu nimic diferită de permiterea președintelui să dispună la discreție de o alocare bugetară, ceea ce era de multă vreme acceptat ca fiind constituțional. În 2004, în cazul ', Curtea a decis că instanțele federale au jurisdicție pentru audierea cererilor de ' ale deținuților de la . Scalia a acuzat majoritatea că „întinde Executivului o capcană” hotărând că ea poate audia cazuri ce implică persoane de la Guantanamo când
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
afirmat că nu există o intenție din partea legiuitorului de a obliga statele să abandoneze orice , și că chiar cazul care a provocat adoptarea Amendamentului al XI-lea, ", le-a surprins. Profesorul Ralph Rossum, care a scris un studiu al ideilor constituționale ale lui Scalia, sugerează că ideile judecătorului despre Amendamentul al XI-lea sunt de fapt în contradicție cu litera amendamentului. Scalia a susținut că nu există drept constituțional la avort, și că dacă oameni doresc legalizarea avortului, trebuie să fie
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
a surprins. Profesorul Ralph Rossum, care a scris un studiu al ideilor constituționale ale lui Scalia, sugerează că ideile judecătorului despre Amendamentul al XI-lea sunt de fapt în contradicție cu litera amendamentului. Scalia a susținut că nu există drept constituțional la avort, și că dacă oameni doresc legalizarea avortului, trebuie să fie adoptată o lege în acest sens. Scalia scria în opinia sa separată la cazul " din 1992: Statele pot, dacă doresc, să permită avortul la cerere, dar Constituția nu
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
jurisprudenței acestei curți alături de "Korematsu" și "Dred Scott". Metoda de a ucide un copil ... prescrisă prin această lege este atât de oribilă încât și cea mai clinică descriere a ei evocă un fior de revoltă.” În 2007, Curtea a declarat constituțional un statut federal prin care se interzicea avortul cu dilatație și extracție intactă în cazul "". Profesorul de drept de la Universitatea din Chicago, fost coleg cu Scalia, a criticat decizia din cazul "Gonzales", afirmând că religia influențase votul, întrucât toți cei
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
că ideile religioase presupuse a fi adoptate de o majoritate a cetățenilor SUA ar trebui să aibă precedență față de Constituție și caracterizând „idealul politic [al lui Scalia] ca apropiindu-se de o teocrație majoritaristă." Scalia credea că pedeapsa capitală este constituțională. El s-a opus la orice hotărâre care ar fi declarat pedeapsa cu moartea neconstituțională în raport cu anumite grupuri, cum ar fi cei care erau minori la data comiterii infracțiunii. În cazul ' (1988), el a votat împotriva hotărârii Curții că pedeapsa
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
legii trebuie să prevaleze. În 1998, Scalia s-a opus ferm ideii de constituție vie, aceea că puterea judecătorească poate modifica sensul stipulărilor Constituției pentru a le adapta la schimbările vremurilor. Scalia a avertizat că dacă se acceptă că standardele constituționale trebuie să evolueze cu maturizarea societății, „riscul de a evalua standardele aflate în schimbare constă în faptul că este mult prea ușor să crezi că această evoluție culminează cu propriile tale idei.” El a comparat Constituția cu legile, despre care
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
schimbare constă în faptul că este mult prea ușor să crezi că această evoluție culminează cu propriile tale idei.” El a comparat Constituția cu legile, despre care a afirmat că nu se înțeleg a-și schimba înțelesul în timp. Amendamentele constituționale, ca de exemplu al XIV-lea Amendament din 1868 trebuie, conform lui Scalia, să fie interpretate pe baza înțelesului lor la momentul ratificării. Lui Scalia i s-a pus adesea întrebarea cum justifică această abordare rezultatul din cazul "Brown v.
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
unele decizii cruciale ale curții din anii 1960 și 70”, decizii adoptate de Curțile Warren și Burger. Ralph Nader a susținut în 2008 că filosofia originalistă a lui Scalia nu este consistentă cu acceptarea de către judecător a extinderii anumitor drepturi constituționale și asupra corporațiilor când, la vremea ratificării Amendamentului al XIV-lea, nu se înțelegea că corporațiile ar avea drepturi constituționale. Viziunea lui Nader preceda decizia Curții din 2010 în cazul "Citizens United v. Federal Election Commission". Scalia, în opinia suplimentară
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
susținut în 2008 că filosofia originalistă a lui Scalia nu este consistentă cu acceptarea de către judecător a extinderii anumitor drepturi constituționale și asupra corporațiilor când, la vremea ratificării Amendamentului al XIV-lea, nu se înțelegea că corporațiile ar avea drepturi constituționale. Viziunea lui Nader preceda decizia Curții din 2010 în cazul "Citizens United v. Federal Election Commission". Scalia, în opinia suplimentară cu care a aderat la votul majoritar, punea înțelegerea drepturilor grupurilor de indivizi de la acea dată ca izvorând din adoptarea
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Riigivolikogu (camera inferioară) din 4 aprilie 1938 până la 12 octombrie 1939. Uluots a fost apoi prim ministru din 1939 până în 1940 când trupele sovietice au pătruns în Estonia și au instalat un guvern-marionetă sovietic condus de Johannes Vares, în timp ce guvernul constituțional al lui Uluots a funcționat clandestin (și apoi în exil). Guvernul-marionetă comunist nu a fost niciodată recunoscut de Statele Unite, Regatul Unit și alte puteri occidentale care îl considerau ilegal, ca și pe anexarea Estoniei la URSS. După ce președintele eston Konstantin
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]