17,219 matches
-
animal, de care ne vom elibera prin civilizație. Nimic mai fals! Animalul nu e barbar. Nici măcar pisica care-și chinuie - așa vedem noi - prada, jucându-se cu ea. De fapt, ea face ce facem mai barbar chiar și noi, atunci când alergăm porcul Înainte de a-i Împunge beregata... À propos: pisica pare a fi singurul animal care se joacă, neînvățată de nimeni, cu jucării... Nici planta, chiar toxică, nu e barbară; cel mult acela care o folosește precum vestiții Medici sau ignorantul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
luptător al lui Eminescu, nu pe al pesimistului Bacovia... Istoria a dat dreptate spiritului locului. În vremurile grele ale Războiului de Întregire, Iașii au devenit capitală deplină: Teatrul a devenit Parlament, Primăria Palat Regal, Piața Unirii Mecca românimii spre care alergau și În care jurau Înaintea plecării pe front, voluntarii ardeleni. Și tot Iașii, cot la cot cu Chișinăul, au opus ultima rezistență În fața tăvălugului rusesc, vopsit de astă dată În roșu... Laurii și sângele au facut cunoscuți Iașii lumii. Consecința
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar și proliferând excesiv - ca orice altă ființă -, trebuie limitat, precum prin toxinele cu care, tenia de pildă, Înțelege să-și „răsplătească“ gazda. Pentru că, pentru a-și putea plăti obolul către parazitul din blană ori din mațe, e obligat să alerge mai mult, iar viața mișcare Înseamnă În primul rând. Pentru că biocenoza - cârdășia, ca să mă exprim simplist, dintre plante și animale - pe care se bazează viața pe termen lung a biosferei are nevoie de stabilitate, iar asta e conferită de complexitate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
țineau pământul strâns legat în rădăcinile lor. Acum au dispărut... Nimic nu întrecea vacanța de vară. De pe malurile boroaielor începeau câmpurile oamenilor, presărate cu fel de fel de culturi de grâu, porumb, cartofi și floarea-soarelui. Eu nu făceam decât să alerg bucuroasă prin ele și să culeg buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și cuie Și nici lopeți pentru mormânt. Și s-a rugat de Cerul Tată, Ca-n pragul altor mii de ani, Să moară iar, pentru-a renaște, În milioane de țărani ! (Adrian Păunescu) CAPITOLUL I Țăranii Cârțișoarei Motto: La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine; Voi singuri străjuiți altarul Nădejdii noastre de mai bine. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mândrei bolți albastre, Sfințiți cu roua dimineții Țărăna plaiurilor noastre! Din casa voastră, unde-n umbră
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o învelitoare groasă ca să asude. Operația se repetă mai multe zile. Umflăturile articulare reumatice se mai trataează cu oțet și sare. Bolnavul se freacă cu acestea pe unde are dureri. Sângerătura la oi. Oile bolnave de sângerătură se pun să alerge mult, apoi li se crestează urechea, sau li se introduce pe nas un gătej și se lasă să li se scurgă sângele în gură. Scrofuri. Când se culcă, bolnavul se leagă la grumaz cu smintit de făină de cucuruz. Scurtă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pitulici în frunziș Cu obrajii roșiori, Și cărarea cea umbroasă, Mai jucați o învârtită, Pe unde urcam voioasă ? Colo-n lunca cea vestită ? Fruntea Malului Și acuma văd aevea O cărăruie pe muchea unui deal, în asfințit de soare, Cînd alergam cu picioarele goale Și zefirul cald ce bătea dinspre munte... îmi flutura părul ca o coamă aprinsă... Cădea deodată, atuncea, perdeaua de umbră Pe fruntea ta, pe Fruntea Malului De secole învelită în pace, liniște, stranie haină, Amurgul de pe Fruntea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Mihai, alături de ceilalți frați. Asta nu însemna că ziua nu era chilăcăială în casa mare, mai ales când tatăl era plecat de-acasă cu treburi pe moșie. G. Călinescu este perfect îndreptățit să afirme că în afară de odaia de musafiri, copiii alergau oriunde 27 cât erau la vârste mici. După ce au crescut, ei aveau acces și în salonul-sufragerie; spre încântarea bătrânului el însuși om citit și mare iubitor de istorie copiii stăteau adesea în camera cu biblioteca, mare cât un perete întreg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spaimă Buchilat. D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc la biserică. Necuratul! Putoarea iadului! Chiu! popa-n biserică. Țineți, mă, nu lăsați ușa. În fereasta bisericii: Beh! Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. Chiu! popa-n biserică 17. Dar nu numai Iurăsceștii, ci și Eminoviceștii erau oameni credincioși; nu lipseau duminica de la slujbă și, fără îndoială, își obligau și copiii să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
supt-iscăliții încredințează că în vremi de triizăci ani de când ne păstorește (Vasile Hudișteanu) nu s-au abătut la nici un catahrisis împotriva pravilii și a canoanilor duhovnicești 25. Se mai arăta apoi în respectiva mărturie că sunt urgisiți neavând la cine alerga spre a ne creștina pruncii, a ne îngropa morții și a căuta de cele nouă trebuitoare ale creștinătății, cauză din care sătenii au rămas nemărturisiți și neîmpărtășiți în sfântul și marele post a acestei învieri 26, așa încât sătenii cer slobozirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
s-au dat în așa măsură amândouă, încât le va resimți ca pe o adevărată povară; rămânând pururi tânăr 116, el persistă în imaginea posterității, tinzându-și dreapta în deșert 117... Crepusculul, evanescența premerg celor descrise mai sus, așa cum se aleargă în tradiția populară soarele cu luna: O, ceas al tainei, asfințit de sară118 este timpul concret al copilului, când ar fi trebuit să se întoarcă acasă, însă nu poate pentru că vrea să-l trăiască până la capăt. Este, de altfel, ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a văzut niciodată coasa. Se poate ușor închipui cum, în libertatea singurătății, Mihai se lua la întrecere cu fratele său Ilie, înotând spre insula cea verde din mijlocul lacului, speriind sărmanele broaște numai de dragul de-a câștiga supreme bătălii iluzorii, alergând prin iarbă cu un coif de hârtie pe cap, călărind nevinovate căpițe de stuf și paie, închipuindu-se pe munți: Cu fiece bătaie/ Mărșileam alături.// Și pe cap mi se îmfla/ Casca de hârtie./ O batistă într-un băț,/ Steag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
hârtie pe cap, călărind nevinovate căpițe de stuf și paie, închipuindu-se pe munți: Cu fiece bătaie/ Mărșileam alături.// Și pe cap mi se îmfla/ Casca de hârtie./ O batistă într-un băț,/ Steag de bătălie 146. Într-un cuvânt alergând. Este verbul revelator pentru energia copilăriei ipoteștene, mai ales în prima ei fază. Chiar și atunci când poetul evocă universul interior al unei locuințe, ritmul este alert, cu inserții viguros-caricaturale: Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vis pătrunzând cu insistență în crudul realității, transformând-o: Răsai din umbra vremilor încoace,/ Ca să te văd venind ca-n vis, așa vii!110 E aproape de necrezut cum acest mare poet nu a fost comparat în mod esențial cu Don Quijote, alergând obsesiv după himera vieții lui. Să fie oare altceva poetul, cavaler rătăcitor, cu mintea pierdută după iubita moartă în tinerețe, dar devenită prezență subiacentă în conștiința sa poetică? Iubita are valențele îngerului, iar imaginea ei este una dătătoare de lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pe lac barca e-mpinsă de valuri care merg,/ Iar undele-i uimite, profunde și bălae/ Reflectă-n ele țărmii se-ntunecă, se șterg,/ În barcă șed ș-ascult eu a inimi-mi bătae/ Căci eu ca rândunica la dânsa iar alerg -/ Pe-a malurilor arbori și frunza este mută -/ Misterul lin surâde pe lumea cea tăcută 252. Somnolența amestecată cu visul este, de fapt, un stadiu specific pentru starea poetică o a doua natură. Clipele acestea sunt predilecte creației (implicit imaginației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să conducă pe ultimul drum un poet ce-l prețuia, în vreme ce confrații lui ieșeni nu s-au ostenit să urce până la capela prin care, în cele din urmă, vom trece cu toții, fiindcă, așa cum spunea Democrit, "Oamenii, în timp ce fug de moarte, aleargă după ea." Sună telefonul: "acum zece minute a murit Cezar Ivănescu". Ultimul director al Editurii "Junimea". În câteva săptămâni, am pierdut patru prieteni: George Pruteanu, Sabin Bălașa, Adi Cusin, Cezar Ivănescu! Ce a mai rămas din marea poezie ieșeană, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
PCUS își trimeteau acoliți înarmați s-o aducă pe Verocika în patul din "dacea" personală; dacă se întâmpla să dea peste alți mesageri veniți cu aceași misie, se lăsa cu împușcături și morți! Îngrozită de asalturile lui Beria, Davâdova a alergat să-i ceară ajutor lui Malenkov. Care... "m-a împins fără menajamente în dormitor și..." Era perioada marii terori, execuțiile atingeau, numai la Moscova, cifra de 1200 pe noapte. Vera, acum laureată a Premiului Stalin, artistă emerită a RSFR și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cum zicea Călinescu), prefațând manualul de vânătoare al numitului Cornescu? Recenzentul de astăzi, din păcate, nu mai trage cu pușca, intrând în categoria foștilor vânători. Semn de bătrânețe: am devenit sentimental. De ce să împușc bietele viețuitoare? Un amărât de iepuroi alergând prin pădure ori pe arătură mi se pare, în veacul nostru, adevărată minunăție; de ce să-l iau în cătare? Poate lui Sardino n-o să-i convină, dar îl orânduiesc oarecum în aceeași categorie: face parte tot dintre visătorii ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nava se leagănă-n larg Și zorii pe boltă se-aprind La Gabie-n port la catarg Eu zarea întreag-o cuprind. Departe pe mare zăresc Căsuțe cu fum liniștit; Ogorul întins strămoșesc Și munții înalți de granit. Iar vântul ce-aleargă pe mal Mi-aduce din patrie dor; Văd oameni în țară muncind În fabrici, pe-ntinderi de-ogor. Spre țărm pescărușe de zbori La fata cu ochii căprui Când ea se trezește în zori De-al ei marinar tu să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sunt frumoși și mici. Să mai fugim prin curte iar Și să jucăm șotron. Să facem puști din crengi de lemn, Să facem arcuri cu săgeți Să-mpușcăm vrăbioare, Să ne jucăm de-a bastistoara Să facem hora mare, Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta cu tot! Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ta cu tot! Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin rouă. Prin iarba verde, după boi, S-ascult cucul cum cântă, S-alerg fuga pe ulicioară Când trece câte-o nuntă. Să mă mai cațăr iar pe gard Și să mă urc în păr. Să fur cireșe din cimitir Pere de la vecini. Să merg cu ghiozdănașu-n mână Și să mă duc la școală
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mulțumesc? Când am avut necazuri Eu pe voi v-am chemat Pornind de la Director Voi toți m-ați ajutat. Și stau și mă gândesc, Oare-oi putea vreodată Eu să vă mulțumesc? Când m-a durut ceva La voi am alergat. Cu vorba voastră caldă Și cu o pastilă Durerea mi-ați calmat. Și iar mă-ntorc la mine Și stau și mă gândesc, Oare-oi putea vreodată Să vă mulțumesc? Cu gândul la naivitatea unor copile nevinovate care își pun
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ceată turbată de lupi ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire. Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnic puneau împotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-negrită În sațiuri veșnice trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată, în nori se ascunse. Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să cânte cu trâmbița la lanțuri, cum le spuneam noi, fugeam acasă cu vitele, apoi cu ouăle roșii căpătate de la măicuța, bunica, vecine, și, hai ca în Creangă, mai furam câteva de la cloșcă, de la noi și de la o mătușă, apoi alergam să ne dăm în lanțuri, că se plătea și cu ouă nu numai cu bani, că bietul Jan a lui Crivățu nu știa că sunt și ouă de la cloșcă, el le lua și umplea coșul cu ouă, să aibă cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]