17,970 matches
-
în locul lor, cu încetul, literele străbune“ (Daniel Tomescul). O înștiințare privind editarea unor table didactice după metoda lancasteriană „fu prima scriere ce apăru pe orizontul României tipărită cu alfabetul simplificat“. Inițiativa lui Heliade, susținută de colegul său Daniel Tomescu, va aprinde mânia mitropolitului Grigore, în același timp președinte al Eforiei școlilor: „«Cine sânteți voi - începu a striga -, să cutezați a strica limba românească și a vă atinge de legea și de credința pravoslavnică? ce sânt eresurile acestea? [...] unde mai e Alfa
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
calpacul cu amândouă mâinile... Femei târându și prin praful uliței rochiile grele de mătase sau catifea... Negustori în pragul dughenelor: giubele de postav, pantaloni vârâți în cizme, șepci rotunde cu cozoroc... O gâlceavă la ușa unei biserici, între două cucoane aprinse la față... O cochetă cam veștedă zâmbind galeș unui cavaler... Omul din turn are spirit de observație, dar nu și spirit de abstractizare. Să-i dăm o mână de ajutor! „[...] există o interacțiune foarte strânsă, și pe mai multe direcții
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Nicolae Ceaușescu, la înrăutățirea climatului literar, la o continuă suspiciune a unora față de alții, și, în final, chiar la scene violente, în care orgoliile personale și patimile au luat locul gândirii raționale. Revenind însă la anul 1968 și la discuțiile aprinse din sânul tagmei scriitoricești, distingem, printr-o cercetare amănunțită a presei, starea de asediu din literatura română, concretizată printr-o acerbă competiție între revistele culturale și printr-o polemică neîntreruptă a acestora. Cu toate scăderile interminabilelor schimburi de replici dintre
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
avut acces la dosarul de urmărire informativă a lui G. Călinescu, pus la cale de Securitate în 1959- 1960. Sigur, autorul intrase pasager în atenția organelor de control imediat după apariția Istoriei literaturii române, datorită tensiunilor pe care lucrarea le aprinsese într-un context naționalist exagerat. Figurează în dosarul său articolul pătimaș al lui Gh. A. Cuza, intitulat Profanare scelerată sau act de demență?, care a circulat, în 1942, și sub formă de broșură. Documentele apar din 1947, când o notă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
numeroși atenieni le însoțeau pe preotesele care aduceau obiectele sacre, hiera. Spre sfârșitul după-amiezii, procesiunea traversa un pod pe râul Kefisios, unde oameni mascați aruncau insulte asupra celor mai de seamă figuri ale orașului 4. La căderea serii, cu torțe aprinse în mâini, pelerinii pătrundeau în curtea exterioară a sanctuarului. O parte din noapte era consacrată dansurilor și cântecelor în cinstea zeițelor, în ziua următoare, aspiranții posteau și aduceau sacrificii; în ce privește însă riturile secrete (telete) suntem constrânși sa emitem doar ipoteze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este cel care dă ploaia și asigură belșugul țării, în faimosul episod de pe muntele Cârmei, când Ilie se angajează în duel cu profeții lui Baal ca să pună capăt unei secete de trei ani, el demonstrează neputința zeului canaanean de a aprinde Religia lui Israel în epoca regilor 47 a profeților altarul sacrificial, și pornind de aici, de a aduce ploaia 15, în plus, Ilie proferează violent la adresa regelui Ahab, care a ucis pe unul din supușii săi pentru a-și însuși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este cel al poetului Victor Tulbure care inițial oscilează între o poezie mesianică anunțând vremurile noi (Vioara roșie - ce poartă cu ea un "cântec care nu mai poate fi sugrumat": "Aștept zorile. Aștept zorile roșii/ Să pornesc la drum,/ Să aprind altă flacără.") și o poezie descriptivă de factură tradiționalistă, cu nuanțe erotice ("În mână nu știu dacă strâng ulciorul/ Sau sânul toamnei tânăr și rotund.", Omar către ulcior). Versurile din ultima categorie le va publica în volum târziu, abia în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în Dumnezeu:/ Pentru ultima oară, stingher,/ florile ca niște ceasornice/ întorceau privirile către soare." (În singurătatea luminii). Deși versurile exprimă dorința de a regăsi vârsta inocenței, se simte și aici apăsarea unui sentiment tragic, a disperării, a singurătății ("Se va aprinde o lampă și-n depărtare/ va striga un copil", În singurătatea luminii). Grotescul, țipătul, stridențele introduse în cadența versului, toate disonanțele acestea conturează un univers al decăderii, postapocaliptic (contextul istoric - perioada celui de-al Doilea Război Mondial - justifică aceste imagini
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În decorul acesta spiritual, pescărușii (păsări ale idealului, imagine baudelairiană a avântului lăuntric al creatorului aflat sub fascinația inspirației) sunt înlocuiți cu "zece păsări de foc" (proiecție cosmică a degetelor Eumenei), focul fiind o izbucnire a suferinței din adânc pentru că aprinde inima de durere. Nu e inspirație "divină", ci străfulgerare a spaimelor, a temerilor secrete, a dorințelor refulate (căci se pierde în "jocul învelit cu adânc"). Asocierile oximoronice menite să contureze universul de nedefinit în care se zbate sufletul creatorului sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dinainte de Bacovia. Primul la care l-am găsit e Asachi: „Cercetează dacă n-are/ Vun cuvînt de apărare./ Ori din groapa ntunecată/ Furia-nveninată/ Fărmăcat-au a sa minte,/ încît barbar s-au atins/ De atîtea lucruri sfinte,/ Pe Diana au aprins”2). Autorul se referă la Erostrat, incendiatorul templului din Efes al zeiței. Nebun de invidie, acesta a comis un gest iresponsabil, de ins care nu recunoaște operele culturii și civilizației. La Anton Pann, profesorul de „hristoitie”, „barbar” înseamnă needucat, impertinent
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi avut nici o corespondență de nicăieri. Am deschis plicul și pe cartonul negru-mat era scris cu alb: «Vino pe podul de fier, mîine la ora 3 d.m.»”2) Ceea ce li se întîmplă ulterior naratorilor diferă. Primul adoarme cu „lampa uitată aprinsă pe masă”, somn agitat, în care visează un personaj straniu, amenințător, care așteaptă să-l vadă „încremenit de-a binelea”. După o ezitare, al doilea se decide să dea curs misterioasei invitații. Cei care îl iau de pe „podul de fier
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în fața unei căsuțe de lîngă Calea Victoriei. Intrarăm. Vreo patru odăițe, - dar ce lux. Perdele și perne de mătase, mobile într-un stil ciudat, dar toate artistice, - și-n fund o cameră într-un complet întuneric. - Uite! Mă împinse înăuntru, și aprinse o lampă. Văzui un catafalc, c-un pat în formă de coșciug. - Ietacul meu - rîse Haralamb. Recunoscui plăcerea macabră a poetului care scrisese poemul «Rămășagul», unde niște studenți se așezară pe mesele unei camere mortuare printre cadavre, ca să înspăimînte pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a crezut de cuviință să cuvînteze despre misiunea cultural-socială a Fundațiilor Culturale Regale, despre însemnătatea Restaurației etc., omagiind personalitatea regelui. Bacovia (care rămăsese cu gîndul la pomelnicul de la începutul mesei - n. m.), în tot timpul cît a vorbit D.Mareș, aprinzînd lumînarea înfiptă în colăcelul din fața sa, a rostit în surdină, sacadat, «Veșnica lui pomenire!» La plecare, șeful de secție Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privirea fără întrerupere, m-a întrebat: -Cine-i nebărbieritul și posomorîtul ăla care a stat lîngă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La plecare, șeful de secție Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privirea fără întrerupere, m-a întrebat: -Cine-i nebărbieritul și posomorîtul ăla care a stat lîngă dvoastră și care tot timpul cît a vorbit d-l Mareș despre Majestatea Sa, aprinzînd lumînarea, a îngînat «Veșnica pomenire!»? Cine l-a adus aici?... Bacovia mergea spre casă la brațul lui N. Anghel. Eu mergeam cu magistratul Aurel Teodorescu și cu avocatul N. P. Roșu. -E poetul Bacovia, prietenul lui N. Anghel. -Ce poet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e lipsită de o mulțime de cuvinte pentru noțiuni generale. Noi n-avem cuvînt pentru noțiunea materie”1). „Materie”, care are multiple accepțiuni, provine din latină și italiană. Figurează în Biblia de la 1688 („Iată puțin foc, cît de mare materie aprinde!”)2), în Antim Ivireanul („Dumnezeu cel făr’ de materie să se facă om cu materie”)3), în cîteva locuri din Istoria ieroglifică („Iară din giur împregiur făclii de tot féliul de materie ardzătoare cu mare pară”)4), în Biblicele lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în locul unui articol general, prefer să scriu despre un singur aspect, dintre cele înconjurate încă de neclarități. Pornesc de la o notă dintr-un subsol al volumului Despre starea autografului. Cartea cu olografe.2) Autorul ei, omul de teatru Viorel Savin, aprinde acolo un „fitil” care, după așteptările sale, ar fi trebuit să producă o explozie de „mirări...lucrative”(vorba lui), ceva de genul „Cum e posibil așa ceva?” Ce anume l-a determinat s-o facă? Citind recenta ediție bibliofilă a Stanțelor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Agatha Grigorescu-Bacovia în Viața Poetului. El a fost, se știe acum, și filmat. Secvența aleasă redă o parte a festivității: Bacovia întîmpinat călduros de Maria Banuș, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu; Bacovia alături de T. Arghezi, încercînd să-și aprindă, cu o mînă tremurătoare, țigara, de la focul țigării autorului Cîntării Omului, mult mai sigur în mișcări; Bacovia trecîndu-și palma peste decorația (i se acordase de cîteva luni ,,Meritul Cultural’’ clasa I) prinsă în piept de Eugen Jebeleanu; Bacovia citindu-și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o superioritate globală incontestabilă ce îi va garanta abilitatea de a da o primă lovitură Rusiei, care a pierdut capacitatea intimidării strategice, precum și Chinei. Teza celor doi profesori de studii strategice care preziceau sfârșitul echilibrului nuclear americano-rus a provocat dezbateri aprinse în Rusia în ceea ce privește viitorul intimidării nucleare, fostul premier rus Egor Gaidar acuzând chiar publicația Foreign Affairs de iresponsabilitate în prezentarea unor teme atât de delicate. Comunitatea internațională foruri internaționale, autorități, politicieni, organizații neguvernamentale, oameni de știință, mass-media etc. a avut
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
decât cu potențialul rol de remediu al populismului în direcția identificării și reducerii corupției. - Intensitatea competiției. Populiștii arată înspre problema apatiei și dezamăgirii alegătorilor, în vreme ce adversarii lor se tem de o competiție politică prea extinsă și prea pasională. Mečiar a aprins noi pasiuni care le întreceau pe cele rămase după schimbările politice din 1989 și după destrămarea Cehoslovaciei, dar pasiunile au început să scadă în intensitate în timpul celui de-al treilea mandat al lui Mečiar, iar rata de participare a alegătorilor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
niște cadre care să manifeste mai multă apreciere pentru "popor" (Legler, Lean și Boniface, 2007: 11). Deși evaluarea unei asemenea tentative este prematură, fără îndoială că populismul contemporan nu doar că schimbă semnificația însuși conceptului de democrație în America Latină, ci aprinde și o dezbatere publică și academică pe tema carențelor măsurilor neoliberale pe care Statele Unite și instituțiile financiare internaționale le-au promovat în America Latină, în ultimele decenii. 10.3 Direcții viitoare de cercetare a populismului și a democrației Cu toate că acesta este
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
noastră. Cum computerul nu funcționează la lumânare, am plecat, în disperare de cauză, înapoi la birou pentru a-mi scrie textul saptămânal pentru Ovidiu. Pe măsură ce-l scriu, tot sun pe mobil acasă. "Ce faceți?" întreb eu îngrijorat și responsabil. Am aprins lumânări - îmi spune Oltița - și privim disperați cum tot cartierul "Oancea" e acum în beznă completă. Caloriferele sunt de gheață, în cameră termometrul arată încă peste 0 grade (14, pentru precizie istorică!), iar afară sunt deja minus 15. Mălina încă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
exhibă pe stadion), Liga Campionilor este totuși altceva. Ea pune în evidență un tip superior de spectacol și o miza economică uriașă, care transformă acest sport într-un business planetar ce ilustrează conexiunile adânci ale locuitorilor "satului global" care se aprind, degustă îndelung emoțiile sau suferă dramatic și dureros (mix extatic care acoperă întreg orizontul erotic accesibil lui homo sapiens) împreună, în fața televizoarelor, sau pe viu, în arenă. E un spectacol grandios care merită un pic de zăbavă. Cei mai în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care au fost oprite prin victoria decisivă de la râul Lech, din anul 955, a împăratului german Otto cel Mare . La ei, la apuseni, și să-i luăm de exemplu pe francezi, „ideea netedă a statului” cum spune Nicolae Iorga, a aprins atât de repede contur, deși francii merovingieni nu aveau, ca toți migratorii de altfel, nici o idee despre stat, cu cât lumea apuseană continuă direct instituțiile Imperiului roman de apus, cu sau fără aportul populațiilor germanice . Fortificațiile celților, galoromanilor ale francilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de Rădă uți, Calistru, au întrebat pe câmpulungeni dacă au acte domnești sau „zapisă de la niscaivai oameni de moșie și nici unii nu au arătat nimic, de au vrut să se facă moșneni pe hotarul sfintei mănăstiri” , dar li s-au aprins casele și au fost alungați de pe moșia mănăstirească. Mult mai interesant, sub raportul dreptului de vânzarecumpărare asupra pământului, este cazul lui Pavel Ciotu din Vama, care vinde în 1699 lui Gheorghe Mercheș din Câmpulung niște curături făcute pe locul numit
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
înverșunare, cu multă cheltuială și multă vorbă meșteșugită, noi repere geopolitice și geostrategice pentru țara noastră, uitând că, cu câteva secole în urmă, pe vremea când Moise și David mai dormeau în blocurile de marmură de Carrara, când Tarquemada își aprindea rugurile eretice, iar nobilii francezi se spălau direct în Sena de pă catele dreptului primei nopți, marele European care a fost Ștefan cel Mare era căutat de acel Apus, era căutat chiar de cel care întruchipa „republica creștină catolică”, Papa
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]