17,527 matches
-
de maximum 30% din veniturile realizate din taxele judiciare de timbru, În iulie 2003, în perioada Guvernului Adrian Năstase au început lucrările de restaurare și consolidare ale Palatului de Justiției, care au durat trei ani și au fost realizate de arhitecți români și francezi. Cu prilejul începerii lucrărilor de consolidare și restaurare, la 19 iulie 2003 s-a organizat o ceremonie de așezare a unei noi pietre la temelia Palatului de Justiție din București. Renovarea și consolidarea Palatului de Justiție din
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
Vila cu clopoței” este un muzeu din București, amplasat în strada Dr. Nicolae Minovici nr. 1, în fața Fântânii Miorița, în apropierea cartierului Băneasa. Tot lângă Vila Minovici se găseste și gara Băneasa. Casa a fost construită în 1905, conform planului arhitectului Cristofi Cerchez, iar din 1914 este deschisă vizitării. Din 1936 ea se află în proprietatea municipiului București. În cadrul muzeului pot fi admirate mai multe tipuri piese de artă populară românească de pe întreg teritoriul României: icoane, ceramică, țesături, obiecte din lemn
Muzeul de Artă Populară Prof. Dr. Nicolae Minovici () [Corola-website/Science/307287_a_308616]
-
Quinet, Nicolae Bălcescu, înaltă de 6 etaje, construită în stil neoclasic pe fostul amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava. Construirea viitorului sediu al celei mai mari universități din România, Universitatea București, a început în data de 10 octombrie 1857, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, pe locul fostului colegiu Sfântu Sava, și a fost finalizată la 14 decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești. Împodobirea exterioară a palatului a fost realizată
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
început în data de 10 octombrie 1857, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, pe locul fostului colegiu Sfântu Sava, și a fost finalizată la 14 decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești. Împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de către Karl Storck împreună cu asistentul său, Waibel, și un elev de-al său, Paul Focșeneanu. Acesta a întocmit în stil clasic relieful de pe frontonul central al palatului, din piatră de Rusciuc
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
la 19 octombrie 1857, ca urmare a insistențelor depuse de caimacanul Alexandru D. Ghica. La ceremonia punerii „pietrei fundamentale” au participat alături de caimacanul Alexandru D. Ghica, reprezentanții diplomatici ai marilor puteri aflați la București, directorul Eforiei Școalelor, Gheorghe Costaforu precum și arhitectul Orăscu.
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
naturale și a educației poporului"" aprobă proiectul și suma necesară ridicării clădirii pe un teren de 23.000 m, situat la capătul Șoselei Kiseleff. Realizată de inginerul Mihail Rocco, după indicațiile lui Grigore Antipa, cu o frumoasă fațadă proiectată de arhitectul Grigore Cerchez (cu un fronton ornat cu sculpturi reprezentând Istoria Naturală, și o acvilă de bronz deasupra), clădirea este terminată în 1906. Clădirea muzeului este în prezent monument istoric, cu . Dupa aranjarea colecțiilor și terminarea prezentărilor și dioramelor, noul Muzeu
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
Casa Învățătorului este o clădire situată pe strada Învățătorului din Cluj-Napoca (în spatele Teatrului Național). Clădirea a fost construită în perioada 1902-1903 pe baza planurilor realizate de arhitecții Herczeg Zsigmond și Baumgarten Sandor. În această clădire, inițial a funcționat un cămin pentru elevii școlii de învățători și pentru studenții care erau copii de învățători. Pe perioada primului război mondial în clădire a funcționat un spital militar. După al
Casa Învățătorului din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/307313_a_308642]
-
este o clădire construită în stil neoclasic francez, amplasată în Sectorul 5 al municipiului București, în apropierea Spitalului Universitar, găzduiește Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Clădirea a fost construită în 1902 după un proiect realizat de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc și a fost dată în folosință universității în 12 octombrie 1903. Subsolul, construit din piatră, este soclul pe care este ridicată clădirea formată din 3 etaje. Fațada principală, simetrică, este formată dintr-un parter înalt în
Palatul Facultății de Medicină din București () [Corola-website/Science/307314_a_308643]
-
a născut în 1477 sau 1478 în Castelfranco, orășel situat între Vicenza și Treviso. Nu se știe cu precizie ce vârstă avea când a sosit la Veneția. După cele scrise de Văsari în ""Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți"", Giorgione ar fi lucrat la început, aproximativ în perioada dintre anii 1485 și 1490, în atelierul lui Giovanni Bellini, în acel timp unul dintre cei mai cunoscuți maeștri ai școlii venețiene. Tânărul Giorgio învăța acolo tehnică redării luminii prin culoare
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
în subordinea căreia se afla Complexul Văcărești, tocmai construia pe Calea Rahovei o nouă închisoare (Penitenciarul Spital București-Rahova), Mănăstrea Văcărești a fost aleasă în acest scop și au început lucrările de restaurare. În perioada 1974-1977, un colectiv de specialiști condus de arhitectul Liana Bilciurescu a restaurat partea estică a incintei cu biserica, cutremurul din 1977 afectând-o nesemnificativ. Totuși, după seism, Comisia Monumentelor Istorice a fost desființată, iar șantierul de restaurare de la Văcărești a fost oprit. Pe 2 decembrie, 1984, șantierul a
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
Athanasie și dărâmată de inundațiile din 1916. Spre aducere aminte s-a făcut această însemnare de arhimandritul Porfirie Ștefănescu în 1976]]-august 1977”. În 1901, episcopul Partenie Clinceni al Dunării de Jos (1886-1902) a pus temelia actualei biserici, după planurile arhitectului Toma Dobrescu din București, pe platoul din partea de sud, având în vedere consolidările (terenul fiind în pantă către nord, a fost înconjurat pe trei laturi cu un zid de piatră). Dar în anul următor, lucrările au fost întrerupte și reluate
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
în anul următor, lucrările au fost întrerupte și reluate abia în 1910, din inițiativa episcopului Nifon Niculescu,(1909 - 1921) cu sprijinul Ministrului Cultelor și Instrucțiunilor Publice, Spiru Haret care a alocat suma de 145.000 lei. Lucrările, reluate după planurile arhitectului Dumitru Berechet, au continuat până în 1916 și au fost reluate în 1924-1925. Au fost ridicate biserica mare a mănăstirii și o mare parte dintre clădirile actuale. Noua biserică a așezământului a fost pictată în 1926-1932 în frescă de pictorul Gheorghe
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
piatră a mănăstirii a fost construită între 1901-1916, fiind ctitorită de episcopul Partenie Clinceni. În 1909, lucrările au fost reluate din inițiativa P.S. Nifon Niculescu. Au fost ridicate zidurile și acoperișul, inclusiv biserica de la subsol, în baza planului întocmit de arhitectul Toma Dobrescu din București. Destinația inițială a bisericii de la subsol era aceea de gropniță. A fost transformată în biserica de iarnă cu hramul Izvorul Tămăduirii (1932), unde s-a slujit în perioada 1932- 1954. Biserica mănăstirii este construită în plan
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
a deschis și mănăstirilor din dreapta Dunării un cadru nou de afirmare și dezvoltare a activității lor. În anul 1910, vechea biserică a fost demolată și s-a început construcția actualului lăcaș de cult, lucrarea fiind realizată între 1911-1913, după planurile arhitectului Toma Dobrescu. La mănăstire s-a adus o tipografie și s-au înființat diferite ateliere pentru realizarea de obiecte bisericești. Ocupația bulgaro-germano-turcă din 1916-1918 a însemnat și pentru Mănăstirea Cocoșu o perioadă deosebit de grea, jafurile și distrugerile neocolind valorile și
Mănăstirea Cocoșu () [Corola-website/Science/308553_a_309882]
-
vânzării de grâu creștinilor, activitate interzisă musulmanilor. În 1764, sultanul "Mohammed ben Abdellah" decide instalarea la Essaouira a bazei sale navale, de unde corsarii plecau să pedepsească locuitorii din Agadir revoltați contra autorității sale. Sultanul face apel la "Théodore Cornut", un arhitect francez aflat în slujba britanicilor din Gibraltar. Sultanul îl primește cu toate onorurile datorate unui mare artist și-i încredințează realizarea noului oraș «"în milocul deșertului și al vântului, acolo unde nu era nimic"». Cornut, care fusese folosit de Ludovic
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
cărui plan original se păstrează la "Biblioteca Națională a Franței" de la Paris. Se pare că a doua centură de fortificații și "medina" au fost desenate cu mult după plecarea lui Cornut. Sultanul n-a mai dorit să prelungească colaborarea cu arhitectul Cornut, reproșându-i francezului de a fi prea scump și de a fi lucrat pentru dușmanul britanic. Cu planul său foarte regulat, orașul își merită numele actual de «"Es Saouira"», care semnifică ""Cea bine desenată"". Vechi sit portuar, Essaouira, vechiul
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
(n. 23 mai 1899, Viena - d. 1 noiembrie 1960, Iași) a fost un arhitect, pictor și scriitor român, un reprezentant al modernismului moderat și cel mai prolific teoretician al arhitecturii din România. Copilărește la Viena primii zece ani din viață, după care vine în România. Urmează cursurile liceului umanist din Montreux, dar obține diploma
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Sf. Sava din București la 1916. Participă ca voluntar la marele război,în luptele de la Mărășești și Soveja. Urmează ca și alți români cursurile de arhitectură la École des Beaux Arts la Paris, și în final va obține diploma de arhitect. Leagă prietenii cu oameni de cultură, atât din țară cât și din Franța. Amintim pe Simon Bayer, poetul Ion Barbu, Lucien Fabre, Paul Morand, George Michaux, Matila C. Ghyka, Theodor Pallady, Anton Bibescu, Marta Bibescu, Tudor Vianu, Mihail Sebastian, Constantin
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Știrbei cu cei doi copii ai lor, Șerban și Mary-Lyse în Marea Britanie. Fiind proiectantul blocului Carlton din capitală, prăbușit la cutremurul de la 1940, este arestat din ordinul generalului Antonescu, dar s-a dovedit că executantul construcției nu a respectat planurile arhitectului. Încercările sale de a părăsi țara și de a se alătura familiei, îl vor duce la închisoare, ca și alți membri ai familiei Cantacuzino și ai altor familii aristocratice sau nu, a căror stare materială nu concorda cu doctrina comunistă
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
ca un om de mare cultură, dar parțial reconsiderat oficial. Un volum ce reia "Izvoare și popasuri" și altul "Pătrar de veghe", ambele la 1977, au început dar și încheiat activitatea de "reconsiderare" istorică, vor fi puține rememorări, amintim numele arhitectului Radu Patrulius. Va fi republicat după 1993, prin grija familiei sau a altor oameni de cultură. Opera sa va fi subiectul unor teze de doctorat în arhitectură sau în literatură, nu multe. Punctul culminant al cercetării operei lui G.M. Cantacuzino
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
anul 2016 la editura Simetria din București se traduce volumul lui Dan Teodorovici, bazat atât pe documente de arhivă, planuri, fotografii, cât și pe istoria orală, pentru a suplini hiatusurile din documentarea istorică pe de o parte și distrugerile realizărilor arhitectului G.M. Cantacuzino, datorate războiului al doilea mondial și al regimului care a urmat acestuia. La moartea sa, Matila Ghyka, cu care a fost prieten și apropiat a scris un eseu de două pagini trimis familiei pe post de necrolog, scris
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
artă: Goethe” - „Axa”, „Bizanț-bizantin”, „Coloana”, „Ordin”, „Roma”, rubrica „Dicționar” - „Despre stilul românesc”, - „Ce e o grădină” In numărul VI, 1945 - „Omul și orașul” (G.M. Cantacuzino, O. Doicescu) - „Desen”, „Formă”, „Compoziție”, rubrica „Dicționar” - „Orient și Occident” de Anton Dumitriu”, recenzie - „Corpul arhitecților” (G.M. Cantacuzino, O. Doicescu), note In numărul VII, 1946 - „Valori permanente” (G.M. Cantacuzino, O. Doicescu) - „Convențional”, „Plastica”, rubrica „Dicționar” - „Valéry sau arhitectul”. - „Discobolul lui Lucian Blaga” - „Peisajul românesc și pictorii săi” In numărul VIII, 1947 - „Artistul și prezentul” (T. Evolceanu
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
orașul” (G.M. Cantacuzino, O. Doicescu) - „Desen”, „Formă”, „Compoziție”, rubrica „Dicționar” - „Orient și Occident” de Anton Dumitriu”, recenzie - „Corpul arhitecților” (G.M. Cantacuzino, O. Doicescu), note In numărul VII, 1946 - „Valori permanente” (G.M. Cantacuzino, O. Doicescu) - „Convențional”, „Plastica”, rubrica „Dicționar” - „Valéry sau arhitectul”. - „Discobolul lui Lucian Blaga” - „Peisajul românesc și pictorii săi” In numărul VIII, 1947 - „Artistul și prezentul” (T. Evolceanu, G.M. Cantacuzino) - „Artistul și libertatea” - „Progres”, „Problemă”, „Temă”, „Tehnica”, rubrica „Dicționar” - „Cărți despre grădini” - «Coup d'œil sur Beloeil» - «L'Architecte dans
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
în cadrul guvernului local, dar cu puteri limitate. Ea a încurajat înființarea de către Lomonosov a Universității din Moscova și a Academiei de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg de către Șuvalov. A cheltuit, de asemenea, sume exorbitante pe proiectele grandioase în stil baroc ale arhitectului ei preferat, Bartolomeo Rastrelli, în special în Peterhof și Țarskoe Selo. Palatul de Iarnă și Catedrala Smolnîi rămân principalele monumente ale domniei sale la Sankt Petersburg. În general, ea a fost una dintre cei mai iubiți monarhi ruși, pentru că nu a
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
locuințe sociale . [61] Alte reforme care vizează îmbunătățirea drepturilor chiriașilor inclus protecția împotriva conversia de închiriere de locuințe în condominimums, interzicerea deturnarea de spațiu de locuit, noi reglementări a sistemului de broker apartament, si o scară taxa pentru ingineri și arhitecți. În plus, au fost ridicate și adaptate pentru a tendințele generale de venituri limitele de venituri de eligibilitate pentru locuințele sociale. [62] O formă vrac de reglementare închiriere a fost introdus sub numele de "Vergleichmieten" ("chirii comparabile"), [63], împreună cu furnizarea
Willy Brandt () [Corola-website/Science/308570_a_309899]