14,931 matches
-
în spectacole de operă jucate în întreaga lume: la "Alte Oper" din Frankfurt, Strasbourg, Maastricht, "Deutsche Oper am Rhein" din Düsseldorf, "Deutsche Oper Berlin", "Teatro Carlo Felice" din Genova, Bremen, München, Helsinki, Belo Horizonte (Brazilia), Malmö, Sofia, "Teatro Petruzzelli di Bari", Torino, "Badisches Staatstheater Karlsruhe", "Staatstheater Kassel", "Hessisches Staatstheater Wiesbaden", Hamburg etc. Pentru câțiva ani, Fernando del Valle a fost angajat că tenor principal la "Staatstheater Darmstadt", la invitația lui Marc Albrecht. Carieră să a continuat cu spectacole în Israel, Coreea
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
echipei de bachet ALBA Berlin, și este folosită la meciuri de hochei pe gheață, baschet și handbal, dar și pentru concerte. Zona înconjurătoare este ”împânzită” cu diverse centre de divertisment, printre care o cinema, un cazinou, un hotel și multiple baruri și restaurante. În sezonul 2008-09 arena a găzduit finala de patru a Euroleague.
Mercedes-Benz Arena (Berlin) () [Corola-website/Science/331815_a_333144]
-
Radarul P-37 (în rusă ”Мечи”, index GRAU - 1RL139, după clasificarea NATO ”Bar Lock”) este un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1971 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României, din anul 1975. Este în exploatare. În scopul de a proteja radarul P-
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
Radarul (în limba rusă „Перископ”, în cod NATO „Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1952 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul P-20 a fost prima stație
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
Radarul P-35 ”Saturn” ( în rusă ” Сатурн”, index GRAU - 1RL110, după clasificarea NATO ”Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1958 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. A fost predecesorul radarului P-37. În prezent nu se exploatează. La
P-35 (radar) () [Corola-website/Science/335625_a_336954]
-
2. 1 minut de gătit 3. Izvorul termal 4. Comandă prin poștă - Partea 1 5. Ochelarii 6. Distracția Clasei de Tortură a lui Esdeath 7. Studii sociale pentru excursie 8. Povestea lui Estarou 9. Interviuri 10. Incursio de lux 11. Barul cu fete 12. Comandă prin poștă - Partea 2 13. Noua ascunzătoare 14. Majikoi 15. Distracția Clasei de Prevenire a Criminalității a lui Seryu 16. Amintirile unei Mame...?! 17. Casa Bântuită 18. Viteza Fulgerului! Susanoo! 19. Loialii Rakshasa 20. Comandă prin
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
dintâi ctitor al acestui sanctuar. Tot lui i se poate atribui și clădirea numită Ramat Al Khalil de la Mamre În zilele Războiului Iudeilor (Primul război iudeo-roman) orașul a fost capturat fără vărsare de sânge și prădat de luptătorii lui Shimon Bar Giora, conducător al sicarilor. Apoi a fost pustiit de romani sub conducerea lui Sextus Vettulenus Cerealis. Romanii au masacrat populația și au dat foc caselor Dupa înfrângerea lui Shimon Bar Kohba în anul 135 d.Hr. un mare număr de
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
fără vărsare de sânge și prădat de luptătorii lui Shimon Bar Giora, conducător al sicarilor. Apoi a fost pustiit de romani sub conducerea lui Sextus Vettulenus Cerealis. Romanii au masacrat populația și au dat foc caselor Dupa înfrângerea lui Shimon Bar Kohba în anul 135 d.Hr. un mare număr de prizonieri evrei au fost vânduți ca robi pe piața de sclavi de la Mamre, la Hebron.(Schurer,Millar, Vermes 1973, cit Ieronim in Zachariam 11:5, in Hieremiam 6:18. Chronicon
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
navigație, zbor cu parapanta, drumeții, plimbări cu caiacul și scufundări subacvatice. În timpul lunilor de vârf din sezonul de vară, unele dintre cele mai cunoscute cluburi de noapte din Tirana precum Folie Terrace (cunoscut sub numele Folie Marine la Jale), precum și barurile la modă din cartierul Blloku își mută activitatea de-a lungul Rivierei Albaneze. Aici se află câteva obiective turistice istorice și naturale precum:
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
rezolvarea problemei albanezilor rezultată în urmă războiului. Congresul de la Berlin a ignorat memorandumul ligii, iar Otto von Bismarck chiar a declarat că nu există un popor albanez și că Albania este doar o „denumire geografică”. Congresul a cedat Muntenegrului orașele Bar și Podgorica și zonele din jurul satelor montane Gusinje și Plav, pe care liderii albanezi le considerau teritoriul lor. Șerbia a obținut și ea un teritoriu în care locuiau și etnici albanezi. Aceștia din urmă, în mare majoritate loiali Imperiului, se
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
un tehnician își lovește cotul de brațul platanului. Obosit, Pușkariov ia un taxi spre hotel, unde își verifică cererile de booking pe laptop. Dimineața, el ia trenul spre Lausanne unde schimbă pentru un TGV spre Paris. După o reprezentație la barul 4 Éléments, își continuă călătoria spre hubul SWISS din Zürich, unde se urcă într-un avion spre Budapesta. Echipa locală îl transportă din Budapesta spre Kecel, unde mixează la clubul Korona pentru un public numeros. Adoarme în mașină pe drumul
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
Liverani, Elsa Morante: "l'ultimo romanzo possibile", Napoli, Liguori, 2008 Ilaria Splendorini, "Menzogna e sortilegio di Elsa Morante: una scrittura delle origini", Firenze, Le Lettere, 2010 Lucia Dell'Aia, La sfera del puer. "Îl tempo dei ragazzini di Elsa Morante", Bari, Edizioni B.A. Graphis, 2010 Goffredo Fofi e Adriano Sofri (a cură di), Festa per Elsa, Palermo, Sellerio, 2011 (articoli, omaggi e ricordi del 1985, testi di Patrizia Cavalli, Giorgio Caproni, Carmelo Samonà, NataliaGinzburg, Franco Serpa, Elenă De Angeli, Ginevra
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
au făcut niciodată parte din acest plan. Linda ajunge într-o biserică (descrisă și ea în romane) unde îl găsește pe Cane. Acesta îi arată ultimul său roman "In The Mouth of Madness" și Linda înnebunește. Un bărbat dintr-un bar îl avertizează pe Trent să părăsească orașul apoi se sinucide pentru că așa scrie în cartea lui Cane. În fața barului, o mulțime de orășeni cu aspect monstruos stau în fața mașinii lui Trent. Acesta încearcă să fugă din "Hobb's End", dar
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
găsește pe Cane. Acesta îi arată ultimul său roman "In The Mouth of Madness" și Linda înnebunește. Un bărbat dintr-un bar îl avertizează pe Trent să părăsească orașul apoi se sinucide pentru că așa scrie în cartea lui Cane. În fața barului, o mulțime de orășeni cu aspect monstruos stau în fața mașinii lui Trent. Acesta încearcă să fugă din "Hobb's End", dar, în mod repetat, este teleportat înapoi în centrul orașului, în fața mulțimii. După ce încearcă să intre în mulțime cu mașina
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
din Ivrea, Italia. La acea vreme studenții foloseau o plăcuță de dezvoltare BASIC Stamp care costau 100 de dolari, ceea ce era considerat foarte scump pentru studenți. Massimo Banzi, unul dintre fondatori, era student la Ivrea. Numele ""Arduino"" provine de la un bar din Ivrea, locul unde o parte din fondatori obișnuiau să se întâlnească. Studentul columbian Hernando Barragán a creat platforma de dezvoltare Wiring care a servit ca bază pentru Arduino. După finalizarea platformei Wiring, mai multe versiuni, mai light și mai
Arduino () [Corola-website/Science/332729_a_334058]
-
Jean de Calabria, un Capețian, Lorena a revenit la Casa de Vaudemont, o ramură junior a Casei de Lorena, în persoana lui René al II-lea care a adăugat mai târziu la titlurile sale și pe cel de duce de Bar. Războaiele franceze religioase au văzut apariția unei ramuri junior a familiei regale de Lorena, Casa de Guise, care a devenit o forță dominantă în politica franceză și, în ultimii ani ai domniei regelui Henric al III-lea, a fost pe
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
provenea din această familie. Sub monarhia de Bourbon ramura Casei de Guise deținută de ducele d'Elbeuf a rămas parte a vârfului aristocrației franceze, în timp ce ramura senior a Casei de Vaudemont a continuat să conducă ducatele de Lorena și de Bar. Ambițiile imperialiste ale lui Ludovic al XIV-lea (care a implicat ocuparea Lorenei în 1669-97) au forțat ducii la o permanentă alianță cu dușmanii lor, împărații Sfântului Imperiu Roman din Casa de Habsburg. Ducele François al III-lea de Lorena
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
căsătorit în 1736 cu Maria Tereza de Habsbourg, fiica cea mare a împăratului Carol al VI-lea și moștenitoarea acestuia. François al III-lea a trebuit să abandoneze, pentru sine și moștenitorii săi, drepturile sale asupra ducatelor de Lorena și Bar, deși nu a abandonat aceste titluri. În compensație a primit Marele Ducat de Toscana. El a devenit împărat al Sfântului Imperiu German în 1745. Membrii Casei de Lorena au primit numele de Habsbourg-Lorena. a devenit Casa de Habsbourg-Lorena. François al
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
necesita săpături foarte adânci pentru șanțuri, în zonele unde pânza freatică este foarte aproape de suprafață, trenul nisipos, stâncos unde săpăturile sunt greu de efectuat. Sistemele de canalizare vacuumatică folosesc, pentru transportul apei uzate, diferența de presiune între presiunea atmosferica (1 bar) și presiunea negativă ( 0,5 - 0,7 bar) din canalul colector, fluidele putând fi transportate și în contrapantă. Astfel de sisteme nu sunt proiectate pentru a prelua apele pluviale și infiltrațiile de apă. Primul sistem a fost instalat în Europa
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
unde pânza freatică este foarte aproape de suprafață, trenul nisipos, stâncos unde săpăturile sunt greu de efectuat. Sistemele de canalizare vacuumatică folosesc, pentru transportul apei uzate, diferența de presiune între presiunea atmosferica (1 bar) și presiunea negativă ( 0,5 - 0,7 bar) din canalul colector, fluidele putând fi transportate și în contrapantă. Astfel de sisteme nu sunt proiectate pentru a prelua apele pluviale și infiltrațiile de apă. Primul sistem a fost instalat în Europa în anul 1882, inginerul olandez Charles T. Liernur
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
apelor uzate față de rețeaua vacuumatică. Procesul se repetă la fiecare umplere a camerei de acumulare a apelor uzate. La capătul sistemului, în stațiile de vacuum, sunt montate pompe de vacuum care produc vacuum la o presiune negativă de -0,7 bari. Când un lichid intră în sistemul cu presiune negativă, acesta este automat absorbit de vid și transportat, prin rețeaua de conducte de vacuum, până la capătul unde se creează vacuumul, fiind colectat în rezervorul de vacuum, aflat în zona stației de
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
romanul ca "probabil cea mai frumoasă și cea mai puțin înțeleasă" dintre cărțile lui Camus. Jean-Baptiste Clamence, un fost avocat specializat în apărarea văduvelor și orfanilor, iar acum un judecător-penitent, locuiește în Amsterdam și se duce în fiecare zi la barul local "Mexico-City". El consideră că toți europenii sunt ocupați cu satisfacerea nevoilor și a plăcerilor, întreaga Europă aflându-se de altfel în această situație. Pentru a caracteriza omul modern este suficientă o singură frază: "îi plăcea desfrâul și citea ziare
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
ar putea să fie situată oriunde altundeva). orașul, de asemenea, a fost ales de către Camus pentru un motiv mai ciudat. În paginile de început Clamence remarcă întâmplător, "Ultimul cerc al infernului" este cartierul felinarelor roșii din Amsterdam și locația unui bar numit "Mexico City", pe care Clamence îl frecventează noapte de noapte și în care se desfășoară treptat cea mai mare parte a narațiunii lui. (Barul "Mexico City" a existat în Amsterdam.) Spațiul respectiv servește astfel pentru a ilustra, la propriu
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
remarcă întâmplător, "Ultimul cerc al infernului" este cartierul felinarelor roșii din Amsterdam și locația unui bar numit "Mexico City", pe care Clamence îl frecventează noapte de noapte și în care se desfășoară treptat cea mai mare parte a narațiunii lui. (Barul "Mexico City" a existat în Amsterdam.) Spațiul respectiv servește astfel pentru a ilustra, la propriu și la figurat, căderea lui Clamence de la înălțimile clasei superioare a Parisului la lumea întunecată interlopă întunecată și dantescă a Amsterdamului, în care sufletele torturate
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
el trăiește la o scurtă distanță de "Mexico City", în ceea ce a fost - anterior - Cartierul evreiesc, "până când frații noștri hitleriști au golit locul. [...] trăiesc pe locul uneia dintre cele mai mari crime din câte a cunoscut istoria" (Camus 281). Denumirea barului reamintește, de asemenea, distrugerea civilizației aztece a cărei capitală ruinată a fost înlocuită de către modernul Mexico City. Printre alte aspecte, "Căderea" este o încercare de a explica modul în care omenirea ar putea fi capabil de astfel de rele. Text
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]