15,728 matches
-
să fie înlocuiți cu musulmanii din afara Kosovo. O mare parte din motivul pentru care au fost, probabil, convertiți a fost din cauză economică și socială, musulmanii au considerat că aveau mai multe drepturi și privilegii decât creștinii. Viața religioasă a creștinilor nu a încetat să continue, cele mai multe biserici au fost părăsite de turcii otomani, cu toate acestea, bisericile ortodoxe sârbe și romano-catolice și întrunirile lor au avut de suferit, datorită nivelului mare de impozit. În jurul secolului al XVII-lea, în care
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
duhovnicești, incluse într-o măsură semnificativă în repertoriile și cărțile de imnuri ale majorității bisericilor evanghelice din România, precum și ale mișcării Oastea Domnului. Este imposibilă încadrarea să într-o denominațiune creștină, întrucat omul s-a dovedit frate nedisimulat al tuturor creștinilor. Crescut în Biserică Ortodoxă, format în iureșul mișcării Oastea Domnului, mai apoi prieten al oricărui creștin, Nicolae Moldoveanu și-a deschis casă ca loc de adunare pentru frați din toate confesiunile creștine. După ieșirea din Oastea Domnului, nu a mai
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
din România, precum și ale mișcării Oastea Domnului. Este imposibilă încadrarea să într-o denominațiune creștină, întrucat omul s-a dovedit frate nedisimulat al tuturor creștinilor. Crescut în Biserică Ortodoxă, format în iureșul mișcării Oastea Domnului, mai apoi prieten al oricărui creștin, Nicolae Moldoveanu și-a deschis casă ca loc de adunare pentru frați din toate confesiunile creștine. După ieșirea din Oastea Domnului, nu a mai fost înscris în nicio mișcare sau cult religios. Alături de bogată moștenire de cântări, asupra căreia n-
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
ceea ce există mai deosebit în celelalte orașe", și le-a pus constructorilor la dispoziție marmura și coloanele cele mai de preț. Arhitecții Eustațiu și Zenobiu s-au apucat să construiască o bazilică de primă mărime, dovadă a biruinței politice a creștinilor și a afirmării Ierusalimului drept capitala lor religioasă. În anul 335, reuniți în sinodul de la Tyr, episcopii au venit să sfințească noua bazilică care va purta numele de Biserica Sfântului Mormânt Începând cu secolul IV până în al VII-lea, , gigantic
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
dărâmat sau prea greu de mișcat din loc", adică rotonda "anastasis", care mai există, până la primul etaj, și azi. Afost un gest de neînțeles. Din partea lui Hakîm, fiul unei creștine și nepot a doi patriarhi, asta însemna nu numai persecutarea creștinilor, ci și un act care anunța o viitoarte amenințare la adresa tuturor libertăților de credință.
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
creștinește cu slujbă religioasă, indiferent de tabăra căreia i-au aparținut. Ulterior cu începere din anul 1919 s-a început amenajarea cimitirului, iar din 1922 s-au organizat aici pelerinaje anuale în ziua de 6 august, când este sărbătorită de creștinii localnici Schimbarea la față, care a devenit astfel un prilej de ceremonial militar, religios și civil în amintirea acelor evenimente.
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
decât la domnia lui Traidenis, desemnat Mare Duce în cca. 1270. Mindaugas a deținut o poziție îndoielnică în istoriografia lituaniană până la renașterea națională lituaniană a secolului XIX. În timp ce pentru simpatizanții păgâni a intrat în dizgrațiere pentru că și-a trădat religia, creștinii i-au văzut sprijinul folositor. El a primit numai referințe efemere de la Marele Duce Gediminas și nu a fost menționat deloc de Vitold. Relațiile familiale cunoscute se sfârșesc cu copii săi; nu există dovezi istorice care să menționeze orice legături
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
provinciile din vest. Cei doi s-au întâlnit în palatul imperial din Mediolanum pentru a sărbători nunta lui Licinius cu sora lui Constantin I și aici au semnat textul scrisorii. a marcat în mod tradițional sfârșitul persecuției lui Dioclețian. Proprietățile creștinilor confiscate, cu toate acestea, nu au fost restaurate până când Edictul de la Milano nu a fost semnat. Locurile de întâlnire ale creștinilor și alte proprietăți urmau să fie returnate: A fost în mod impropriu numit edict, de fapt, este o scrisoare
Edictul de la Milano () [Corola-website/Science/318556_a_319885]
-
lui Constantin I și aici au semnat textul scrisorii. a marcat în mod tradițional sfârșitul persecuției lui Dioclețian. Proprietățile creștinilor confiscate, cu toate acestea, nu au fost restaurate până când Edictul de la Milano nu a fost semnat. Locurile de întâlnire ale creștinilor și alte proprietăți urmau să fie returnate: A fost în mod impropriu numit edict, de fapt, este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuție asupra creștinilor, iar proprietățile confiscate
Edictul de la Milano () [Corola-website/Science/318556_a_319885]
-
de întâlnire ale creștinilor și alte proprietăți urmau să fie returnate: A fost în mod impropriu numit edict, de fapt, este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuție asupra creștinilor, iar proprietățile confiscate de la aceștia să fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfințea creștinismul ca religie de stat și nici nu-l angaja personal pe Licinius în credința creștină.
Edictul de la Milano () [Corola-website/Science/318556_a_319885]
-
în limbile ucraineană: Бузьке козацьке військо, rusă: Бугское казачье войско) a fost o armată căzăcească care a fost plasată de-a lungul cursului inferior al Bugului. Armata cazacilor de pe Bug își are originile în regimentul de cavalerie otomană format din creștini (cazaci nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
Tratatul încheiat cu înțelegere și concesii din partea ambilor conducători dovedea justețea ideologiei pacifiste: că între lumea musulmană și creștină se putea ajunge prin tratative, fără război, la o conlucrare. Faptul însă a nemulțumit atât pe musulmanii fanatici, cât și pe creștini. Patriarhul Ierusalimului, profitând de excomunicarea împăratului, i-a interzis acestuia să vină în oraș ca stăpân. Dar Frederic nu s-a lăsat impresionat. Ceea ce dorise obținuse și nu era cazul să dea înapoi. O lună mai târziu, el intra în
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
mai mari dezordini. Sultanul Malik Al Kamil, bătrân și în veșnic conflict cu membrii familiei sale, preocupat de atacurile tot mai dese ale mongolilor, nu a profitat de anarhia din statele cruciade. După moartea sa (1238), relațiile dintre musulmani cu creștini s-au înrăutățit din nou, iar în 1239 tratatul de pace era rupt din imprudența politică a unor cruciați sosiți de curând la Acra. Aceștia crezând că luptele pentru dintre fiii, frații și nepoții lui Al-Kamil erau un motiv serios
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
și turci. Cucerirea Constantinopol-ului de către cruciații apuseni a împărțit imperiul în patru state: Imperiul bizantin de Niceea, Imperiul latin din Orient, Imperiul Bizantin de Trebizonda și Despotatul de Epir. Dinaștii din familia Lascaris de la Niceea au reluat ofensiva împotriva trădătorilor creștini apuseni, iar Mihail al VIII-lea Paleolog a recucerit Constantinopol-ul, în 1261. Dar războiul împotriva apusenilor, care se mențineau în Pelopones, a trebuit să se redirecționeze spre Asia Mică, pe cale să cadă în mâinile turcilor. Situația economică a imperiului s-
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
în secolul al XVIII-lea. Pe teritoriul Moldovei, cea mai veche atestare documentară a unui astfel de caz a avut loc la 5 aprilie 1710, în orașul Târgu Neamț. Un evreu convertit a ajutat muta corpul unui copil ucis de creștini în curtea unei sinagogi. Evreii au fost acuzati de uciderea copilului "căci le trebuie lor sânge de Paști", iar 5 evrei au fost linșați și alți 22 au fost puși în lanțuri, pe motiv că ar fi ucis un copil
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
Beijing 94 de albazinieni. Călătorii ruși au sesizat că albazinienii, în afară de credința ortodoxă, erau asimilați complet de societatea chineză, ei pierzându-și trăsăturile europene. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, numărul albazinienilor era estimat la aproximativ 1.000 de persoane. Creștinii și europenii din China au devenit victime ale Răscoalei boxerilor. Biserica Ortodoxă Rusă afirmă că pe 11 iunie 1900, 222 de chinezi ortodocși au fost martirizați, în frunte cu preotul lor, părintele Mitrofan. Acesta din urmă a fost canonizat, devenind
Albazinieni () [Corola-website/Science/318826_a_320155]
-
n. circa 1627, Alep - d. 30 ianuarie 1669, Tiflis, Georgia) a fost un cleric (arhidiacon), călător și cronicar ortodox sirian. S-a născut în orașul Alep (Siria), ca fiu al preotului Macarie Zaim, care provenea dintr-o familie săracă de creștini ortodocși sirieni. Tatăl său a fost numit ulterior în demnitățile de mitropolit de Alep (1635) și patriarh al Antiohiei (1647). El a îndeplinit demnitatea de patriarh între anii 1648-1672. Paul a fost numit citeț la 8 mai 1642. S-a
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
limbă regională. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Oprișeni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). Comunitățile religioase din Oprișeni cuprind o parohie a Bisericii Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei moscovite și o mare adunare de creștini evanghelici-penticostali. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Oprișeni se ridica la 1800 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (88,61%), cu o minoritate de germani (1,28%), una de ruteni (1,0%) și una de polonezi (7,61%). Alte persoane
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
cu luntrea printre nori și să umble pe ape"". Tot în Antiohia, tot în acea perioadă, trăia o tânără fecioară născută din părinți păgâni. Numele ei era Iustina, fiica lui Edesie și a Cledoniei. Într-una din zile, aude un creștin grăind ""vorbe de mântuire""; odată interesul stârnit, caută și află mai multe despre Cuvântul lui Hristos, se botează și îi aduce și pe părinții ei ""la credință"", hotărându-și-l pe Mântuitor ""drept Mire"". Aglaid, un tânăr antiohian, fiu de
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
Istoria prezintă ""Criza celui de-al treilea secol"", 235 - 284, ""Ciuma lui Ciprian"", 251 - 270 (după numele lui Thascius Caecilius Cyprianus, scriitor creștin timpuriu, care a descris-o), edictul din 250 al lui Decius, care a lansat prima persecuție a creștinilor și încercarea lui Dioclețian de reformare a vieții religioase, care, prin cele patru edicte din anii 303 - 304, declanșează cea mai mare prigonire din istoria imperiului împotriva acestei religii. Judecarea Sf. Ciprian și a Sf. Iustina a început la Damasc
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
Ierusalim, Adrian ridică un lăcaș de cult dedicat lui Jupiter. Prima acuzație cunoscută de deicid la adresa evreilor, prin care aceștia sunt acuzați de uciderea lui Iisus printr-o predică atribuită episcopului Melito de Sardis. Sinodul din Elvira interzice căsătoriile dintre creștini și evrei și chiar contactele sociale dintre cele două grupări confesionale. Împăratul Constantin cel Mare emite diverse legi privind evreii: Primul conciliu de la Niceea: Biserica Creștină face diferențierea dintre data Paștelui creștin și Paștelui evreiesc sugerând astfel că cele două
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
evreilor ar fi pătat de uciderea lui Hristos. Împăratul roman Iulian Apostatul permite evreilor să se reîntoarcă în Ierusalim și să reconstruiască Templul. Ioan Chrysostom din Antiohia scrie opt predici împotriva evreilor, intitulate "Adversus Judaeos". În Callinicum, o mulțime de creștini, la invitația episcopului local, arde și jefuiește o sinagogă. Împăratul roman Teodosiu I pedepsește pe atacatori ordonându-le să refacă lăcașul de cult evreiesc. Episcopul de Milano, Aurelius Ambrosius (devenit ulterior "Sfântul Ambrozie") se opune cu vehemență cererii împăratului și
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
daunelor. Împăratul Honorius al Imperiului Roman de Apus îi numește pe evrei "superstitio indigna" și le confiscă aurul și argintul adunat în sinagogi pentru a fi trimis la Ierusalim. Evreii sunt acuzați că în timpul sărbătorii Purim ar comite crime rituale. Creștinii din Antiohia și Magona vandalizează sinagogile. Episcopul Chiril din Alexandria îi încurajează, îi alungă pe evrei și dă mulțimii bunurile confiscate de la aceștia. Deoarece se opune, Oreste, prefectul Alexandriei este atacat cu pietre, riscând să-și piardă viața. Prima relatare
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
este un verset din Cartea lui Isaia care apare în Biblia ebraică și în Vechiul Testament creștin; el este adesea obiectul disputelor dintre creștini și evrei. Textul ebraic al versetului „Isaia 7:14” este: Traducerea și înțelesul acestui verset sunt obiect al disputei, în special între savanții evrei și creștini. Traducerea în limba română a acestui verset cu transliterarea cuvintelor ebraice aflate în dispută
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
apare în Biblia ebraică și în Vechiul Testament creștin; el este adesea obiectul disputelor dintre creștini și evrei. Textul ebraic al versetului „Isaia 7:14” este: Traducerea și înțelesul acestui verset sunt obiect al disputei, în special între savanții evrei și creștini. Traducerea în limba română a acestui verset cu transliterarea cuvintelor ebraice aflate în dispută și a înțelesurilor lor este: "Prin urmare, eu Domnul Însumi vă voi da un semn: iată, ha-almah ["adolescenta "sau" virgina] harah [este gravidă "sau" este pe cale
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]