17,773 matches
-
înveți, înainte de toate, a învăța. Apreciată de către filozoful grec Epictet drept aur care are preț oriunde, iar de către dramaturgul indian Bharabhuti o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărți între ele, nici hoții nu o pot fura, și care nu se împuținează prin dăruire, învățătura, formală sau informală, este un proces neîntrerupt care însoțește întreaga viață a omului. În sensul cel mai larg, învățarea constă în acumularea de experiență din activitatea proprie și a altora. În înțeles
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și-au asumat rolurile de tovarăși de joacă, de ocrotitori și de educatori. De la ei a preluat modele de joacă, de muncă, de purtare în lume - în lumea îngustă a localității -, împreună cu ei s a apropiat de știința de carte furând câte o literă, un cuvânt, un vers, o strofă dintr-o poezie, elemente de calcul elementar cu bețișoare sau, în lipsa acestora, cu degetele. Începutul clasei întâi primară nu l-a găsit pe Dumitru Dascălu complet nepregătit pentru învățătura ce avea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
când cei doi copii erau sub aripile grijulii și ocrotitoare ale lor, ale părinților, când activitatea didactică le absorbea cea mai mare parte din timp și din energie, viața le era burdușită de griji, sensuri și idealuri. Și era bine... Furat de amintirile care îl asaltaseră, era pe punctul să depășească stația de coborâre. De această dată l-a ajutat să se dea jos din tramvai o fetișcană potrivit de înaltă, dar vânjoasă și parfumată, cu un chip asemănător cu al
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
amintiri Este o însușire specifică ființei umane de a tezauriza în portofoliul său mnemic evenimente, fapte, întâmplări, trăiri afective, chipuri de ființe dragi, locuri. Aceste achiziții alcătuiesc zestrea personală a fiecăruia, avuția sa cognitiv-afectivă pe care nu i-o poate fura nimeni dar care, din păcate, se erodează, se diminuează în timp. Cele mai prețioase componente ale acestei bogății sufletești sunt amintirile din copilăria timpurie, despre care Jeune Hermite spunea că sunt „realitatea bătrânilor” sau, cum afirma Jean Paul, ele (amintirile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că nu mai era chiar tânăr venea și din faptul că doamnele și domnișoarele mai coapte, pe care le invita să urce înaintea lui, ori cărora le ceda locul pe scaun, nu i mai zâmbeau semnificativ și nu-l mai furau cu privirea, așa cum făceau cu mai mulți ani în urmă. Acum,... Acum, cele aproape opt decenii adunate în vistieria vârstei au lăsat urme adânci în întreaga sa ființă. Cutele numeroase ce-i brăzdează obrazul, stingerea luminii din ochii săi altădată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
snoavelor sau povestirilor spuse cu meșteșug și har de băieți. Reprizele de dans, susținute de melodiile în vogă produse de un patefon răgușit întregeau buna dispoziție și farmecul șezătorilor. Băieții mai îndrăzneți și cu intenții de a pune capăt holteirii furau câte o sărutare codanelor ale căror inimi doreau să le cucerească. Spre miezul nopții, întâlnirea se încheia într-o atmosferă de voie bună cu stabilirea locului viitoarei șezători. În șirul tradițiilor frumoase ale satului de altădată, Dumitru Dascălu include și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lucruri într-o scânteietoare conversație, pe care Nicolas Ségur o reconstituie în lucrarea cunoscută "Conversations avec Anatole France..."). Căci nu e cu putință să enunțăm o singură idee mare și luminoasă, nici să ne imaginăm un lucru durabil, fără a fura pe cineva, cu sau fără știință. Marele scriitor, a cărui strălucită, și în unele privințe neîntrecută operă datorește atât de mult predecesorilor săi (Rabelais, Voltaire, de pildă, pentru a nu ieși din literatura franceză și a ne mărgini la cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
scanez pozele tablourilor mele publicate aici, altfel nu le mai aveam acasă în nici o poză. Totuși mă bucur că le pot reproduce în această carte pe două dintre ele (am avut 4 lucrări publicate în album), cele două lucrări fiind furate ulterior de cineva care se pricepe și care știa că lucrările au fost publicate în album. „Anotimpurile” Autor: Mihai Dascălu „Anotimpurile” Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Pomul, sub o formă sau alta apare mereu în tablourile pictorilor naivi, ca element
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nelipsit de la așa o manifestare. De altfel D-ul Mașek a scris și o carte despre arta naivă, pe care am primit-o și eu cu autograf, din păcate această carte nu o mai am, am senzația că mi-a furat-o cineva, fără însă ca să am bănuieli pe o persoană anume. Oricum regret enorm lipsa cestei cărți din biblioteca mea. Costică, auzind ce spuneam eu, mi-a zis: - Ce? Tu nu știi? - Ce să știu? - Păi e de mult oale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
expoziției. Din păcate, în ultima noapte înainte de a-mi ridicat lucrările de la teatru, acestea fiind deja date jos de pe pereți și depozitate în biroul D-l Mașek, acest tablou a dispărut, adică hai s-o spunem pe românește, a fost furat. Pentru mine a fost o problemă foarte serioasă, deoarece Valentin Silvestru îmi dăduse deja banii pe acel tablou, iar eu nu i-am dat lucrarea. Am vorbit cu dânsul la telefon și m-a înțeles, dar am rămas înțeleși ca să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Valentin Silvestru îmi dăduse deja banii pe acel tablou, iar eu nu i-am dat lucrarea. Am vorbit cu dânsul la telefon și m-a înțeles, dar am rămas înțeleși ca să-i dau altă lucrare, ceea ce am și făcut. Tabloul furat îl prezint mai jos , pentru a fi cunoscut de cititorii acestei cărți, noroc că i-am făcut o poză înainte de a fi prezentat în expoziție. „Peisaj de iarnă”- ulei pe sticlă Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Dacă cineva știe unde
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fiecărei lucrări, recepționând mesajul pe care autorul a dorit să-l transmită prin ajutorul pensulei. Diferite idei care mai de care mai hazlii, prezentând diferite instantanee sau obiceiuri din viață de zi cu zi, petrecute în diferite locuri atrăgătoare, îți furau de fiecare dată câte un zâmbet bucurându-te de frumusețile așternute pe pânză. O adevărată galerie în care imposibilul era ceva obișnuit. Fiecare autor avea propriul stil de prezentare folosind diferite game de culori ce-l reprezentau mai bine. După
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
carel producea cu mâinile pâlnie la gură când țiera lumea mai dragă. Sau de trucajele puerile și evidente, de film făcut în anii ’30... Peatunci, eram atât de nerăbdător să vină ora la care era programat serialul, încât încercam să fur startul, dând limbile ceasului înainte. Apoi urmăream episodul cu sufletul la gură și mi se părea că întotdeauna se termina mult prea repede. Până să vină sfârșitul însă, încercam să rețin cât mai multe „faze tari“ sau replici, pe care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
spre corabia ce-l așteaptă la țărm, sub privirile nedumerite ale lotofagilor care-l urmăresc su-rîzÎnd blînd și insuportabil... Se poate muri și devorat de o memorie nesățioasă, pare să spună zîmbetul mîncătorilor de lotus; dacă Prometeu uita că a furat focul, vulturul nu mai cobora asupra lui... Dar atunci, totul este posibil... Și, oricum, e mai puțin revoltător să mori devorat de memorie decît de un vultur insolent și murdar... Dacă ar fi vară, aș coborî În mare. Un ceas
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
chiar zeu, un zeu cu orbitele goale Întoarse spre neant... În tablourile Renașterii florentine, chiparoșii pîlpîie ca o flacără sub un cer care amintește puritatea marmurilor grecești. Nu voi găsi, probabil, un simbol mai bun pentru a spune că focul furat de Prometeu a ars totdeauna jos, În partea care ne deosebește de zei, care moare și speră, care se teme și ridică piramide, care suferă și iubește. Heraclit și-a scris opera uitîndu-se, desigur, continuu spre cîmpie... Cum să stea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
felină... Prometeu În grecește, Prometeu Înseamnă „prevăzător”. Nu s-ar zice, din fericire, că și-a respectat numele. Ceea ce s-a Întîmplat pe munte, unde Zeus a trimis un vultur să-i devore ficatul, dovedește nu numai că titanul a furat focul de la zei, dar că merita să-l fure. Ceea ce impune la Prometeu este disprețul său față de zei. Așa cum la arbuștii prăfoși de pe dîmbul din spatele casei impune faptul că nu iau culoarea pietrei. Pedepsit de zei, „pentru că a iubit prea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar zice, din fericire, că și-a respectat numele. Ceea ce s-a Întîmplat pe munte, unde Zeus a trimis un vultur să-i devore ficatul, dovedește nu numai că titanul a furat focul de la zei, dar că merita să-l fure. Ceea ce impune la Prometeu este disprețul său față de zei. Așa cum la arbuștii prăfoși de pe dîmbul din spatele casei impune faptul că nu iau culoarea pietrei. Pedepsit de zei, „pentru că a iubit prea mult oamenii”, cum zice Eschil, titanul trebuia să știe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
culoarea pietrei. Pedepsit de zei, „pentru că a iubit prea mult oamenii”, cum zice Eschil, titanul trebuia să știe că amnezia are aspectul stîncii; și că măreția lui stă În curajul de a-și Înfrunta, cu același orgoliu cu care a furat focul, greața dureroasă pe care o simte În timp ce vulturul Îi sfîșie carnea. Să nu ne lăsăm derutați de reprezentările antice În care Prometeu aproape ignoră vulturul. Sculptorii clasici, ne lămurește Lessing, erau convinși că strigătele trebuie reduse la suspine ca să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înțeles mai adînc ca să aibă dreptul la glorie. Prometeu se crispează pentru a nu urla, dar mai ales pentru a nu regreta pricina suferinței sale. Îl doare carnea sfîșiată de vultur, iar aceasta e cea mai vie dovadă a focului furat de la zei. Vorbele lui sînt din ce În ce mai limpezi, pe măsură ce ghearele vulturului Îl fac sa strivească de durere cuvintele... (...Acest vultur e dovada libertății mele În fața cerului. El Îmi scurmă ficatul, dar ceea ce urmărește Zeus este să-mi ucidă memoria, să mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din ce În ce mai limpezi, pe măsură ce ghearele vulturului Îl fac sa strivească de durere cuvintele... (...Acest vultur e dovada libertății mele În fața cerului. El Îmi scurmă ficatul, dar ceea ce urmărește Zeus este să-mi ucidă memoria, să mă facă să uit că am furat focul și l-am dat oamenilor. Zeii știu că oamenii nu vor putea păstra focul decît cîtă vreme vor ține minte orgoliul gestului meu. De aceea ar vrea să mă asemăn cu stînca de care sînt legat. Vulturul mă ține
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de stîncă. M-ar putea elibera, deoarece aș rămîne robul indiferenței mele, lîngă un vultur inexplicabil. Aș umbla ducîndu-mi stînca peste tot... Dar vulturul Îmi rupe rana abia Închisă. Și Îmi aduce aminte din nou: eu sînt cel care am furat din Olimp focul! Aș fi putut să fac asta și pe urmă să le cer zeilor iertare. Dar n-am furat focul ca să-l arunc În noroi. Mă cufund Într-o singurătate fără speranță, ca să nu am nevoie de zei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tot... Dar vulturul Îmi rupe rana abia Închisă. Și Îmi aduce aminte din nou: eu sînt cel care am furat din Olimp focul! Aș fi putut să fac asta și pe urmă să le cer zeilor iertare. Dar n-am furat focul ca să-l arunc În noroi. Mă cufund Într-o singurătate fără speranță, ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din aripi, toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care vine să-și mînjească ghearele În sîngele meu mă ajută să simt limpede. Nepăsător, aș fi altul. Rănile mele s-ar cicatriza și treptat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-mi ucidă amintirile, mi le Îndîrjesc. Mă simt puternic și liber, iar buzele mele În loc să surîdă, tremură de durere și de dispreț. Mai degrabă mă Însoțesc cu șerpii decît cu stînca. Ar trebui să le strig zeilor: Iată de ce am furat focul și l-am dat oamenilor; pentru că voi nu-l meritați! La flacăra lui oamenii vor spera, În schimb buzele voastre surîd la fel pe Întuneric ori În lumină...) Mă gîndesc că Galilei n-a avut curajul să strige judecătorilor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu e focul. Iar arta a aspirat de la Început nu numai să fure focul zeilor, ci și să-i Înlocuiască. Fantezia noastră are de aceea nevoie de un Prometeu ireductibil, care nu știe să spună ca Antigona lui Sofocle: dacă așa le place zeilor, să recunoaștem că, de vreme ce suferim, noi am greșit. Trupul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]