15,723 matches
-
bătălie care a avut loc în 1224 lângă orășelul Poimanenon, bătălie în care adversarii săi au fost învinși în ciuda sprijinului pe care îl obținuseră de la Imperiul Latin de Constantinopol. În urma acestei victorii, Ioan al III-lea Ducas a silit Imperiul Latin de Constantinopol să-i facă concesii teritoriale; mai mult, în 1225, în urma unei incursiunea în partea europeană a imperiului, Ioan a preluat Adrianopolul. Bătălia de la Poimanenon (1224), a marcat o cotitură în cursul războaielor latino-niceene. De acum înainte, nu grecii
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
mai mult, în 1225, în urma unei incursiunea în partea europeană a imperiului, Ioan a preluat Adrianopolul. Bătălia de la Poimanenon (1224), a marcat o cotitură în cursul războaielor latino-niceene. De acum înainte, nu grecii erau cei siliți să țină piept presiunii latinilor, ci viceversa. Posesiunile cruciaților din Asia Mică s-au predat, una după alta, lui Vatatzes, care și-a câștigat repede faima unui comandant de oști de temut. Îndată după victoria asupra fraților Laskaris, Ioan al III-lea Ducas a echipat
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
înceapă pregătirile pentru o expediție de recucerire a Constantinopolului, însă la Niceea a izbucnit o revoltă în fruntea căreia era chiar nepotul împăratului, "Andronic Nestongos". Corăbiile pregătite pentru expediție au trebuit să fie incendiate, pentru a nu cădea în mâinile latinilor, iar basileul s-a îndreptat în grabă spre capitala Niceea pentru a lupta cu răzvrătiții. După înăbușirea rebeliunii, Andronic Nestongos și complicii săi au fost condamnați la diverse pedepse prin mutilare, dar toți au fost lăsați în viață. Georgios Acropolites
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
mai mare atenție organizării Imperiului bizantin de Niceea ca atare, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes socotea drept principal obiectiv al său întărirea țării, visând, totodată, să ducă la bun sfârșit opera predecesorului său și să ia Constantinopolul din mâinile latinilor. Ca să adune mijloacele necesare, basileul s-a folosit de pământurile vastelor sale domenii. Pe aceste teritorii erau create moșii imperiale, activitatea acestora aflându-se sub controlul personal al lui Ioan. Datorită unei politici fiscale înțelepte și probabil, aplicării pe scară
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
În ce privește relația cu Biserica ortodoxă, deși era generos față de aceasta (Ioan al III-lea Ducas Vatatzes sprijinea cu bani nu numai clerul din teritoriile stăpânite de el, ci și pe cel din Antiohia, Ierusalim și chiar din Constantinopolul ocupat de latini), el totuși nu suporta amestecul bisericii în afacerile interne, și, la ocazie, nu o menaja. În anul 1232, basileul, în ciuda împotrivirii ortodocșilor, a încercat să ducă tratative cu curia romană în legătură cu unirea Bisericilor, pentru a preîntâmpina executarea creștinilor răsăriteni (în
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
tratative cu curia romană în legătură cu unirea Bisericilor, pentru a preîntâmpina executarea creștinilor răsăriteni (în primul rând, a clericilor) care nu voiau să se închine lui Dumnzeu după ritul catolic și, din această cauză, erau supuși unor crunte persecuții în Imperiul latin. După moartea patriarhului Methodius II (1240), el a lăsat Biserica ortodoxă fără păstorul ei suprem timp de patru ani, deoarece nu putea găsi un candidat potrivit pentru gustul său. Ca și pentru ceilalți împărați ai Imperiului de la Niceea, recucerirea Constantinopolului
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
patriarhului Methodius II (1240), el a lăsat Biserica ortodoxă fără păstorul ei suprem timp de patru ani, deoarece nu putea găsi un candidat potrivit pentru gustul său. Ca și pentru ceilalți împărați ai Imperiului de la Niceea, recucerirea Constantinopolului din mâinile latinilor și refacerea unității Imperiului bizantin a fost o preocupare constantă a lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes. În lungile pagini ale analelor bizantine, nu e ușor să fie găsite personaje remarcabile ca împărații Theodor Laskaris și Ioan Ducas Vatatzes
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
mai solidă; acesta dispunea de un câmp de activitate mai vast și de resurse mai îmbelșugate; și era în firea, cât și în interesul său, să calculeze riscurile și să pândească momentul prielnic pentru realizarea scopurilor sale. Odată cu decăderea stăpânirii latinilor asupra Constantinopolului, acțiunile politice și militare ale lui Ioan Ducas Vatatzes apar ca o înaintare prudentă și treptată a unui cuceritor care, în timpul unei domnii de peste treizeci de ani, a eliberat provinciile de uzurpatorii băștinași și străini până când a ajuns
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
eliberat provinciile de uzurpatorii băștinași și străini până când a ajuns „"să strângă ca într-un clește Constantinopolul imperial, trunchi fără frunze și sevă, menit să se prăbușească la prima lovitură de secure"” . În anul 1228 murea Robert de Courtenay, împăratul latin al Constantinopolului, iar coroana imperială revenea fratelui său, Baudouin al II-lea. Privată de o conducere fermă și cu o conjunctură externă periculoasă, guvernarea de la Constantinopol plănuia să-i propună regența suveranului bulgarilor, care părea singurul în măsură să salveze
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
în măsură să salveze orașul imperial de un asalt al bizantinilor. Alianța lui Ioan Asan al II-lea cu casa Courtenay, care rezulta dintr-o înrudire comună cu casa regală a Ungariei, trebuia să fie oficializată prin logodna tânărului împărat latin cu fiica țarului, Elena. Acest proiect de căsătorie părea să dea o bază solidă planurilor lui Ioan Asan al II-lea, care, în calitate de viitor socru al împăratului minor, se vedea deja în posesia Constantinopolului. Tot în această perioadă, recucerirea Constantinopolului
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
cucerise toate teritoriile de la Adrianopol la Dyrrachion, așa cum se arată într-o inscripție de atunci. El adăuga că numai Constantinopolul și orașele învecinate rămăseseră sub puterea francilor; „"dar chiar și acestea" - continua țarul bulgarilor, făcând aluzie la faptul că împăratului latin era minor și la proiectul de regență - "se supun puterii mele, pentru că așa a vrut Dumnezeu"”. Situația relativ stabilă a Imperiului de la Niceea i-a permis lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes să înceapă, la mijlocul deceniului al patrulea al
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
supun puterii mele, pentru că așa a vrut Dumnezeu"”. Situația relativ stabilă a Imperiului de la Niceea i-a permis lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes să înceapă, la mijlocul deceniului al patrulea al secolului XIII, o amplă campanie de izgonire a latinilor din Balcani. În anul 1235, el și-a consolidat pozițiile în Tracia, încheind o alianță cu țarul bulgar Ioan Asan II. În primăvara anului 1235, tratatul de alianță era semnat la Gallipoli, cucerit cu puțin timp înainte de Vatatzes, apoi se
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
supremația pe mare, chiar dacă italienii rămâneau superiori în ce privește arta bătăliilor navale, și, în 1239, au zdrobit, cu 13 galere, o escadră a grecilor, care număra 30 de corăbii de război. Țarul bulgarilor își dădea seama că acea cădere a dominației latine folosea înainte de toate imperiului de Niceea și că acest imperiu era un vecin mai periculos decât imperiul latin muribund. Ioan Asan al II-lea rupe alianța cu basileul niceean, Ioan Vatatzes, se înțelege cu latinii și, cu concursul lor și
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
galere, o escadră a grecilor, care număra 30 de corăbii de război. Țarul bulgarilor își dădea seama că acea cădere a dominației latine folosea înainte de toate imperiului de Niceea și că acest imperiu era un vecin mai periculos decât imperiul latin muribund. Ioan Asan al II-lea rupe alianța cu basileul niceean, Ioan Vatatzes, se înțelege cu latinii și, cu concursul lor și cu cel al cumanilor, deschidea ostilitățile contra aliatului. Bulgarii, latinii și cumanii asediaseră deja Tzurullon-ul (1240), o bază
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
de puțin timp Tzurullonul, dar acesta nu putea schimba nimic din turnura favorabilă pe care evenimentele o luaseră pentru imperiul de Niceea. Ultimul succes al francilor, a fost cucerirea de către ei a orașului Tzurullon, în 1240. După aceasta, teritoriul Imperiului latin s-a micșorat mereu. În 1241, Ioan Asan al II-lea murea și invazia mongolilor prăbușea puterea bulgară. Ioan Vatazes, nu mai avea de acum încolo nici un competitor serios; ambițiile puternice, dar inconsistente ale îndrăznețului țar bulgar dispăruseră, imperiul latin
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
latin s-a micșorat mereu. În 1241, Ioan Asan al II-lea murea și invazia mongolilor prăbușea puterea bulgară. Ioan Vatazes, nu mai avea de acum încolo nici un competitor serios; ambițiile puternice, dar inconsistente ale îndrăznețului țar bulgar dispăruseră, imperiul latin din Constantinopol nu mai era, după mult timp decât jocul politic al puterilor limitrofe și existența sa nu mai ținea decât de dezacordul dușmanilor săi. Împăratul din Niceea va culege acum roadele superiorității sale politice, ale inteligentei sale temporizări și
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
ei, ca întotdeauna, își acoperă cu pretexte plauzibile setea de putere și de aur. Basileul s-a apropiat de dușmanul înverșunat al papalității, împăratul german Frederic al II-lea de Hohenstaufen care îi promitea lui Vatatzes să-i facă pe latini să părăsească Constantinopolul și să-l restituie stăpânului său legitim; în schimb, împăratul grec să se recunoască vasal al împăratului din Occident și să restabilească unirea ruptă dintre cele două biserici. E greu de spus ce grad de sinceritate cuprindeau
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
această slujbă de încredere el meritase prietenia elevului său și câștigase favoarea suveranului. Era un om cu suflet neînduplecat și aspru, foarte credincios, disprețuitor pentru tot ce nu e lucru sfânt și care se remarcase printr-o ostilitate vie față de latini. Apoi, avea îndrăzneala de a vorbi pe față; și deși libertatea cuvântului i-a pricinuit multe atacuri, el reușise întotdeauna să-și mențină trecerea de care se bucura. Blemmydes luă atitudine hotărâtă împotriva favoritei. În ea, el nu ura numai
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Hymen (grecește ὑμήν "piele, pieliță", latină "hymen vaginae") denumește o membrană subțire care acoperă parțial deschiderea vaginală umană. În stadiile incipiente ale genezei fetale, vaginul nu prezintă deschidere. ul se dezvoltă dintr-un strat subțire de țesut, care separă vaginul de sinus urogenitalis și se formează
Himen () [Corola-website/Science/315020_a_316349]
-
asemenea, a primit și nume de țări în care este răspândit, astfel a fost numit și condor argentinian, bolivian, chilian, columbian, ecuadorian sau peruan. Genului "Vultur" i se mai atribuia și denumirea "Voltur", iar cuvântul „γρυπός”, din care derivă epitetul latin „"gryphus"”, are o etimologie greacă, limbă din care se traduce ca „nas încovoiat”. Denumirea cotidiană „condor”, care se pronunță la fel în toate limbile europene contemporane, are origini în America Latină, provenind din vechea limbă quechua, în care vorbesc și azi
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât și podișuri relativ
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
global, afectând atât țările dezvoltate cât și țările în curs de dezvoltare. Creșterea ratei obezității este cel mai evidentă în mediile urbane. Singura regiune din lume în care obezitatea nu este obișnuită este Africa Subsahariană. Termenul "obezitate" provine din limba latină, de la cuvântul "obesitas", care înseamnă „corpolent, gras sau rotofei”. "Ēsus" este participiul trecut al verbului "edere" (a mânca), precedat de prefixul "ob" (supra). "Dicționarul Oxford al limbii engleze" documentează prima utilizare a termenului în anul 1611 de către Randle Cotgrave. Grecii
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
cel Catolic, țăranii de credință Ortodoxă împrumutau caii de la țăranii de credință Catolică și invers. Atunci când cele două sărbători coincideau, caii se odihneau, si era Paștele Căilor. Mai are și sensul de "La calendele grecești" ("Ad calendas graecas" în limba latină). Expresia fusese atribuită de Suetoniu împăratului român Augustus. Acesta ar fi afirmat despre cei răi-platnici că își achită datoriile "ad calendas graecas" (la calendele grecești); referire ironică la faptul că grecii - spre deosebire de români - nu aveau prima zi a lunii din
Paștile cailor () [Corola-website/Science/315151_a_316480]
-
douăzeci și unu de săptămâni (dintre care douăzeci consecutive) și devenind cel mai mare succes al lui Knowles în această țară. „Halo” a obținut clasări de top 10 și în țările vorbitoare de limbă germană precum: Austria, Elveția sau Germania. În regiunile latine ale Europei, piesa a înregistrat cea mai bună poziționare în Portugalia (locul 2), însă a activat și în clasamentele din Italia, Spania și România, în cea din urmă țară fiind primul hit de top 20 al albumului. În Oceania, „Halo
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]
-
este o formație românească de muzică, fondată de Radu Almășan. Trupa a abordat un fusion de rock latin cu o gamă largă de influențe care au variat de la muzică țigănească, balcanică, până la elemente simfonice și de hard rock. Vârful de popularitate a fost atins între anii 2002-2005 când au lansat o serie de melodii care au ajuns pe
Bosquito () [Corola-website/Science/315180_a_316509]