16,589 matches
-
au trimis o armată în frunte cu Suleiman Pașa, iar locuitorii Țării Românești, scrie Marx, n-au adresat Rusiei nici o cerere de protecție la intrarea trupelor turcești. „Țăranul român nutrește pentru «muscal» (moscovit) numai ură”. Această frază apare la începutul manuscrisului B 91 al lui Karl Marx. Explicația? Iat-o în citatul care vine în continuare: "„La 7 mai 1828, 150.000 ruși se revarsă în Moldo-Valahia. În protestele sale din 1826, împotriva ocupației turcești, Rusia se înduioșa față de nenorocirile țării
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
1131 Orval a devenit abație-filie a abației Trois-Fontaines și, de fapt, prima abație cisterciană din regiune. Clădirile au fost adaptate nevoilor monastice. Thierry de Vitry, al doilea abate, a creat prima bibliotecă de la Orval punând să se copieze cărți și manuscrise care se aflau în alte abații. Adam de Longwy, cel de-al patrulea (?) abate (1167-1173), a pornit șantierul construcției abațialei. Biserica a fost terminată înainte de 1200, iar domeniul agricol și forestier a crescut în mod progresiv. Începuturile nu sunt mai
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi. Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate unor personalitati ale vremii: Culegeri tipărite și copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europă până în jurul anului 1750 și se știe că, începând din 1720, Johann Sebastian Bach a avut pentru aceste lucrări un asemenea entuziasm, încât a recopiat sau a transcris un
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Iași până în 1934, când s-a pensionat. Surprins de evenimentele din vara anului 1940 la casa sa din Davideni (județul Storojineț - azi în Ucraina), Sever Zotta a preferat să rămână pe loc, pentru a-și salva biblioteca și colecția de manuscrise. Pe 13 iunie 1941 a fost arestat de comisarii NKVD care nu i-au dat răgaz decât zece minute pentru a-și face bagajul, fiind deportat de sovietici în Ural. A încetat din viață în prizonierat la Orsk, în sudul
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
au dat răgaz decât zece minute pentru a-și face bagajul, fiind deportat de sovietici în Ural. A încetat din viață în prizonierat la Orsk, în sudul Uralilor, în octombrie 1943. O mică parte din bogata sa colecție de documente, manuscrise, corespondența Hurmuzacheștilor etc, a ajuns în păstrarea Arhivelor Statului din București și Iași. După 1941, soția sa Margareta von Zotta a revenit la Cernăuți și a recuperat ce s-a putut din colecția genealogistului, donând cu acest prilej, o parte
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
Facultatea de Litere și Filosofie din București. În 1884 a devenit directorul Bibliotecii Academiei, instituție pe care a condus-o pînă la sfîrșitul vieții cu un devotament devenit legendar.A organizat biblioteca Academiei, înzestrând-o cu un număr mare de manuscrise, cărți și periodice. Pentru a se documenta a făcut o serie de călătorii în Rusia, Marea Britanie, Germania etc., unde a vizitat numeroase biblioteci și s-a interesat de modul lor de organizare și funcționare. Activitatea deosebită i-a adus alegerea
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]
-
florei Moldovei sub raportul științific, tehnic, economic, al medicinei legale și populare cu însemnarea localității și a naturii tărâmului priincios", în care descrie peste 2.000 de specii de plante din Moldova. Lucrarea, care din nefericire a rămas doar în manuscris, s-a pierdut ulterior, păstrându-se doar ierbarul la Muzeul de Istorie Naturală din Iași. În 1856, împreună cu Nicolae Istrati și Anastasie Fătu, a pus bazele Grădinii Botanice din Iași. Iosif Szabo, împreună cu Jacob Czihak, a redactat "Heil und Nahrungsmittel
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
carte” impresionantă, nu numai ca număr de exemplare, ci și prin raritatea cărților pe care le salvase pentru cultura românească. Biblioteca sa era adunată la moșia sa Șcheia din Județul Roman (interbelic), care în afară de cărți istorice, conținea și Psaltirea Scheiană, manuscris pe care l-a donat Academiei Române în 1884 (ms. rom. 449), și care se află în prezent în Biblioteca Academiei Române. A mai făcut apoi o donație de manuscrise și documente la 18 iunie 1904, în final dăruind Academiei Române întreaga sa
Dimitrie C. Sturdza-Scheianu () [Corola-website/Science/307165_a_308494]
-
din Județul Roman (interbelic), care în afară de cărți istorice, conținea și Psaltirea Scheiană, manuscris pe care l-a donat Academiei Române în 1884 (ms. rom. 449), și care se află în prezent în Biblioteca Academiei Române. A mai făcut apoi o donație de manuscrise și documente la 18 iunie 1904, în final dăruind Academiei Române întreaga sa bibliotecă. În data de 16 aprilie 1907 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. În localitatea Șcheia se găsește Casa Sturdza-Scheianu, construită în anul 1810, declarată monument
Dimitrie C. Sturdza-Scheianu () [Corola-website/Science/307165_a_308494]
-
la Seminarul "Veniamin Costache" din Iași. Ulterior, a predat teologia la Facultatea de Teologie din București și limba elină la Facultatea de Litere din București. În martie 1895 a fost ales decan al Facultății de Teologie din București. Prin studiul manuscriselor grecești și editarea documentelor, a avut un rol de deschizător de drumuri în studierea epocii fanariote și a istoriei bisericești din Țările Române. A fost membru al societății culturale Junimea, membru al societăților savante de la Constantinopol, "Hellenikos Philologikos Syllogos" (din
Constantin Erbiceanu () [Corola-website/Science/307169_a_308498]
-
guvernamental; la 24 iulie/6 august 1916, a fost ales mitropolit al Ardealului (înscăunat în Oradea la 16/29 octombrie 1916). A scris câteva lucrări temeinice privind istoria vieții bisericești a românilor transilvăneni și a semnalat pentru prima oară vechile manuscrise românești din Bihor. Pe baza acestora, a fost ales membru activ al Academiei Române (1909).
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
anul 1857. În 1866, ultimul an de studii al lui Ioan Mihályi, Wenzel a fost numit rector al Universității. Nu se poate explica, decât în împrejurări mai speciale decât cele obișnuite ale relației dintre profesor și studentul său, prezența în manuscrisul lucrării lui Wenzel, "„Analecta historica comitatum Maramarus concernentis”", a unui număr de documente copiate pentru el de Ioan Mihályi. Ca student, acesta trebuie că atrăsese atenția profesorului prin pasiunea pe care o manifesta cu privire la izvoarele istorice ale locurile sale de
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
bolnav deja de Alzheimer, etc..., afirmând că studiul ar fi un fel de serviciu făcut memoriei mareșalului Antonescu. Jean Ancel afirmă că Manuilă a omis datele furnizate de Filderman, amintind doar de ele, și că s-ar găsi în posesia manuscrisului “original” al lui Filderman, pe care îl pune la dispoziția persoanelor interesate, pentru a verifica cele afirmate de dânsul. Timp de 50 de ani de la publicarea studiului, nimeni nu a contestat informațiile din text, inclusiv Wilhelm Filderman. Colaborarea dintre Sabin
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
sănătos, în 1956 tipărind împreună o primă versiune a studiului. Acesta, deși a susținut că se află în posesia "versiunii Filderman", nu a publicat-o niciodată, și nici nu a apărut vreun indiciu că ar exista o astfel de versiune. Manuscrisul original al studiului se găsește în Hoover Institution Archives Stanford, California 94305-6010.. Despre acesta se afirmă: De altfel, Jean Ancel, unul din redactorii principali ai Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru studierea Holocaustului în România (2004), deși în raport are
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
culturii și literaturii române vechi" (1972). Concluziile sunt revelatoare. Texte narative și juridice bizantino-slave atestă nivelul ridicat de cultură al cărturarilor români din secolele XV, XVI, XVII, care, la un moment dat, au devenit chiar „furnizori și păstrători” ai unor manuscrise importante pentru toate popoarele din aria de cuprindere culturală a Europei de Est. În finalul cărții, M. demonstrează cu argumente noi că versiunea greacă a "Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie" a fost tradusă după originalul slavon. Pe
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
formarea limbii și a poporului român, vechimea și dinamica raporturilor lingvistice și culturale româno-slave, circulația europeană a textelor românești vechi și slavo-române, începuturile literaturii române, precum și, în lămurirea unor chestiuni controversate, cum ar fi paternitatea unor texte, filiația și circulația manuscriselor. SCRIERI: "Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic, București", 1960; "Literatura română veche (1402-1647)", vol. I-II, Antologie, introducere, ediție îngrijită și note de G. Mihăilă și Dan Zamfirescu, București, 1969; "Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Cuvente den bătrâni", t. I-III, Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 1983-1984; "Mihail Moxa, Cronica universală". Ediție critică, însoțită de izvoare, studiu introductiv, note și indici de G. Mihăilă, București, 1989; P. P. Panaitescu, "Catalogul manuscriselor slavo-române și slave din Biblioteca Academiei Române", vol. III. Ediție îngrijită de Dalila-Lucia Aramă și revizuită de G. Mihăilă. Cu o prefață de Gabriel Ștrempel. București, 2003; "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare". Ediție îngrijită
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
de Dan Zamfirescu și G. Mihăilă, București, 1970, 1971; ed. a II-a, 1984; "Glume din Gabrovo". Culese și repovestite de Ștefan Fărtunov și Petăr Prodanov, București, 1973; "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie". Ediție facsimilată după unicul manuscris păstrat. Transcriere, traducere în limba română și studiu introductiv de prof. G. Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române. Cu o prefață de Dan Zamfirescu, București, 1996; Repere bibliografice: Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, "Dicționar de lingviști și filologi români", București, 1978, "180-181
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
devenit unicul heraldic al Basarabiei, chiar al României întregi”". În condițiile înființării Partidului Național Moldovenesc la Chișinău, pe 3 aprilie 1917, Paul Gore (în calitate de președinte) redactează un studiu în limba rusă intitulat „Culorile naționale ale românilor din Basarabia” (rămas în manuscris). Acesta își propune să demonstreze că basarabenii trebuie să utilizeze în mod firesc tricolorul românesc: Din această perspectivă, heraldistul Silviu Andrieș-Tabac îl consideră pe Gore drept autor moral al stemei și drapelului Republicii Democratice Moldovenești, în principal datorită faptului că
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
sa. Majoritatea acestor studii au fost publicate în revista "Literatură și artă română". Dintre ele se pot menționa: Unele din studiile sale au fost publicate postum, fiind demne de menționat lucrările: Totuși multe din lucrările sale au rămas neterminate. Dintre manuscrisele rămase într-o fază mai înaintată pot fi citate: Aceste manuscrise se găsesc în prezent la Biblioteca Academiei Române, dar este puțin probabil că vor fi vreodată publicate. Deși nu era interesat de politică, Anghel Demetriescu fusese numit în jurul anului 1895
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
artă română". Dintre ele se pot menționa: Unele din studiile sale au fost publicate postum, fiind demne de menționat lucrările: Totuși multe din lucrările sale au rămas neterminate. Dintre manuscrisele rămase într-o fază mai înaintată pot fi citate: Aceste manuscrise se găsesc în prezent la Biblioteca Academiei Române, dar este puțin probabil că vor fi vreodată publicate. Deși nu era interesat de politică, Anghel Demetriescu fusese numit în jurul anului 1895 director al bibliotecii Camerei Deputaților. Cu câțiva ani mai târziu, la
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
a fost evacuată din casă și toate bunurile confiscate. Voluminoasa bibliotecă a lui Anghel Demetriescu a fost aruncată direct pe ferestrele casei în camioane și dusă la groapa de gunoi a capitalei. În afară de cărți, în bibliotecă mai erau păstrate diferite manuscrise nepublicate ale lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și ale lui Alexandru Vlahuță precum și unele din volumele publicate pe care scriitorii făcuseră corecturi în vederea unor retipăriri ulterioare. Este o ilustrare a grijii pe care o purtau pentru păstrarea valorilor culturale ale țării
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
este o frază scurtă, prezentă în majoritatea traducerilor ale "primei epistole a lui Ioan" și publicată începând cu secolul VII în manuscrisele latine precum Codex Legionensis și Frisingensia Fragmenta respectiv secolul IX în cazul Codexurilor Cavensis, Ulmensis și Complutensis acesta din urma apărând în anul 927 d.Hr. iar în cazul manuscriselor grecești din 1520 în Codex Montfortianus până astăzi, datorită folosirii
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
a lui Ioan" și publicată începând cu secolul VII în manuscrisele latine precum Codex Legionensis și Frisingensia Fragmenta respectiv secolul IX în cazul Codexurilor Cavensis, Ulmensis și Complutensis acesta din urma apărând în anul 927 d.Hr. iar în cazul manuscriselor grecești din 1520 în Codex Montfortianus până astăzi, datorită folosirii cu precădere a celei de-a treia ediții a "Textus Receptus" (TR) ca singură sursă de traducere. În versiuni care conțin această frază, cum ar fi "Biblia ortodoxă", "" este scris
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
lor trinitariene (de exemplu, împotriva arienilor). Majoritatea cultelor creștine sunt de acord, astăzi, că doctrina teologică din Comma este adevărată, dar nu este o parte originală din "Epistola lui Ioan", fiind o corupere latină apărută în anumite copii ulterioare ale manuscriselor grecești ale Bibliei Se afirmă că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut în Registrul de cărți catalogate ca eretice al Bisericii Catolice, deși (conform opiniei
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]