KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...591 592 593 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

îl trimite vorbă: "Spune-i lui Amaral să fie liniștit. E adevărat că facem bombe pentru revoluție, dar nu ne gândim la un atentat personal, care ar dăuna mișcării. Vom continua să facem bombe, totuși nu avem de gând să omorâm pe Rege. Spunei lui Amaral că poate lăsa pe Rege să se ducă la Catedrală; nu i se va întîmpla nimic...". Regele, așa cum notează un memorialist contemporan "nu mai era fiul încoronat al unui monarh. Era fiul palid al unui

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
că omul acesta va fi nenorocirea țării!" În aprilie izbucnește o revoluție a Uniunii Lucrătorilor, care încearcă, ajutați de militari, o lovitură de stat. La 10 iunie, în același an, încep să explodeze bombe în diferite străzii populate ale Lisabonei, omorând de fiecare dată un mare număr de nevinovați. În septembrie, un atentat împotriva lui Costa. În octombrie, o nouă insurecție monarhistă - de astă dată la Lisabona. În ianuarie 1914, o grevă uriașă a lucrătorilor de la căile ferate, cu sabotaje, bombe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
băieți!", le spune zâmbind. Apoi, dîndu-și seamă că moare, murmură: "Salvați patria!". Asasinul era un tânăr din Alemtejo și se numea José Julio da Costa. Tipul criminalului lombrozian, conchid toți cei care 1-au cercetat. Venise la Lisabona ca să-l omoare pe Sidonio Paes, pentru că, așa cum mărturisea în urmă, Sidonio "era monarhic". Mare democrat, credea în Magalhaes Lima, șeful suprem al masoneriei portugheze, ca într-un apostol. În ziua atentatului, vizitase încă o dată pe venerabilul Lima și îi sărutase mâinile. Tânărul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
M-am simțit întotdeauna bine între marinari!" exclamă el, amintindu-și desigur de anii săi de propagandă revoluționară. Dar nu ajunge viu până la Arsenal. Aproape de morgă, camioneta are o pană de motor. Amiralul e dat jos cu sila. Nu mă omorâți, băieți!", striga el zâmbind, înțelegînd că i-a sosit ceasul. Și se prăbușește sub gloanțele marinarilor. O mașină care trecea prin apropiere e oprită și corpul fostului întemeietor al Republicii e trimis la morgă. Lista pe care o avea Dinte

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

la țară În vara aceea, a izbutit În cele din urmă să-l prindă În șapca mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot, Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare când a descuiat șifonierul ca să ia ceva din el, drăguțul meu Swallowtail i-a zburat În față cu un foșnet puternic și apoi s-a Îndreptat spre fereastra deschisă și curând nu mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
iulie, când am descoperit-o stând total nemișcată (doar ochii i se mișcau) Într-un crâng de mesteceni, părea să se fi ivit spontan acolo, printre acei copaci ce stăteau de pază, cu plinătatea tăcută a unei manifestări mitologice. A omorât cu palma o muscă de cal pe care o așteptase să coboare și a plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
cu George al V-lea pe care Ciukovski, l’enfant terrible al grupului, insistase să-l Întrebe dacă-i plac operele lui Oscar Wilde - ză ooarks of Oald. Regele, pe care-l deruta accentul anchetatorului lui și care nu se omorâse niciodată cu lectura, a parat elegant lovitura, interesându-se dacă oaspeților lui le plăcea ceața londoneză (mai târziu, Ciukovski va cita victorios această Întâmplare ca ilustrație a fățărniciei britanice - ostracizarea unui scriitor din cauza moralei lui). Vizitând recent Biblioteca Publică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
de vreo boală molipsitoare ce ar fi putut afecta copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

exerciții, dintr-odată rămânea pierdută, privind parcă prin profesor. Dinspre Conservator răzbeau vocalizele unei soprane. Țipete revărsate peste ferestrele deschise spre Cișmigiu. „Dacă n-ai ști că-i Conservatorul“, arată Nela cu capul spre ferestrele acelea, „ai zice că o omoară bărba-su. O cafteală matinală, într-o casă boierească. Ca-n Tolstoi... Nu vezi cum țipă? Și nimeni n-o scapă“. „E repetiție. Exersează. Învață“, îi răspund. „Se pregătește pentru cariera de artistă.“ „Țipă tot ca una care-i tocată“, ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
care-i tocată“, ridică ea din umeri. „Crezi că nu le ia și pă artiste la palme careva? Nu-s și ele femei, ce-or fi fiind? Privighetori le zice doar la zoologie. În viață, ești tot femeie și tot omoară nebunu’ la tine, dacă nu i-ai pus ciorba cum vrea el sau dacă nu ai chef s-o iei la goană când vrea el s-o facă pă armăsaru’. Tot femeie e și d-astea care-și chinuie bojocii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
viața, acum, când coborârea a început nemiloasă, spre o dimineață când era cât pe ce să contribui decisiv la rezolvarea problemei basarabene. 13tc "13" A început tot aici, la „Colombo“. Întârziasem (așa spuneam când chiuleam) de la nu știu ce curs și îmi omoram primele ore la cofetărie. S-a așezat, prăbușit ca dintr-o poveste pe care și-o spunea singur, lângă mine Matvei. A bodogănit ceva despre situația relațiilor internaționale care se tot dezacordau, despre vietnamezii care ieșiseră și în acea dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
când țipam după o dușcă și nu aveam bani să o „consum“, am abordat tema băutului în zi de leafă. Erau șantieriști cei doi, lucrau la Casa Poporului care se construia nu departe. Câștigau bine. Erau din provincie și își omorau după-amiezile prin crâșme. „E o decadență morală teribilă“, mi-au spus, „să ajungi să bei în zi de leafă. Toată lumea are bani și știe că ești în mălai și a doua zi e cu ochii pe tine. Te vede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
vor să mă treacă. Și doar m-ai văzut, am fost la revoluție. Eram cu steagu’ și le țineam de șase. Nimeni nu mă mai recunoaște acu’. Ce țară, dom’le... M-au bătut comuniștii, m-au pisat să mă omoare și ăia cu revoluția de libertate. Și-acu’...“ Mă aștept să vin dinspre „Gambrinus“, să trec pe lângă mine, uitat în coborâre. Scriu, așteptând. Aș fi vrut, cândva, să alcătuiesc un fel de album al figurilor bizare întâlnite pe Bulevard. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e prietenul tău, aș vrea să fii tu cel care Îndeplinește sentința... Ți-am poruncit să-l pui În temă cu privire la pericolul care-l paște dacă Încearcă să mă omoare... Lassa refuză din nou: - N-am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă voi arăta din cale-afară de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
trebuie să moară. - Asta e o mîrșăvie! protestă Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pe umerii lui Întreaga răspundere a unei crime atît de abjecte. - Un judecător - Îl asigurase Oberlus -, mai ales că ție Îți pasă atît de mult de judecători, n-ar sta În cumpănă să te trimită la spînzurătoare, fiindcă l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cel care ar fi sfîrșit cu el, inclusiv felicitîndu-l pentru a fi scăpat societatea de o asemenea povară. Să-l jignească, să-l insulte, să-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație, ci o intimă convingere fixată În adîncul subconștientului său, ca rezultat al unei vieți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
vrut să citească În adîncul acelor ochi misterios de neliniștitori, vru să insiste pe aceeași temă, dar deodată păru să-și schimbe gîndul și dădu o nouă turnură conversației: - Cine era? vru el să știe. Cel pe care l-am omorît În noaptea aceea pe plajă. - Diego de Ojeda, moștenitorul uneia dintre cele mai mari averi din Quito. - De asta nu-mi pasă, răspunse el sec. Vreau să știu cine era pentru tine... Erați căsătoriți? - Nu. Nu eram. Iar aceea trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
că era zgîlțîit ușor, iar cînd deschise ochii se trezi cu țeava neagră a pistolului Îndreptată spre el. Îi trebui ceva vreme pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îi trebui ceva vreme pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu cel care Îl poartă acum... Dar Iguana Oberlus dădu din cap fără să-și piardă calmul. - N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]