KorAP: Find »[drukola/base=tăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...591 592 593 ...748 >

18,686 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

ce cauză... — Taci, taci! — Nu, e mai bine s-o spun. De mult am vrut să ți-o spun și ți-am și spus deja, dar... e prea puțin, pentru că nu m-ai crezut. Totuși, între noi există o ființă... — Taci, taci, taci! îl întrerupse deodată Aglaia, strângându-i tare mâna și privindu-l aproape îngrozită. În acel moment o strigă cineva. Ca și cum s-ar fi bucurat, ea îl părăsi și plecă în fugă. Prințul a avut febră toată noaptea. Ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cauză... — Taci, taci! — Nu, e mai bine s-o spun. De mult am vrut să ți-o spun și ți-am și spus deja, dar... e prea puțin, pentru că nu m-ai crezut. Totuși, între noi există o ființă... — Taci, taci, taci! îl întrerupse deodată Aglaia, strângându-i tare mâna și privindu-l aproape îngrozită. În acel moment o strigă cineva. Ca și cum s-ar fi bucurat, ea îl părăsi și plecă în fugă. Prințul a avut febră toată noaptea. Ciudat, avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Taci, taci! — Nu, e mai bine s-o spun. De mult am vrut să ți-o spun și ți-am și spus deja, dar... e prea puțin, pentru că nu m-ai crezut. Totuși, între noi există o ființă... — Taci, taci, taci! îl întrerupse deodată Aglaia, strângându-i tare mâna și privindu-l aproape îngrozită. În acel moment o strigă cineva. Ca și cum s-ar fi bucurat, ea îl părăsi și plecă în fugă. Prințul a avut febră toată noaptea. Ciudat, avea febră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
domnul Terentiev persoana cu litera „A“ mi-a înmânat odată o scrisoare ca să i-o transmit, spuse Lebedev zâmbind și făcându-i prințului cu ochiul. Deoarece sărea des de la una la alta și uita despre ce începea să vorbească, prințul tăcu, dorind să-l lase să spună totul până la capăt. Totuși era extrem de neclar: scrisorile circulau prin intermediul lui sau al Verei? Dacă el însuși susținea că „pentru Rogojin sau pentru Nastasia Filippovna, ceea ce-i totuna“, însemna aproape cu siguranță că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lor. În seara aceasta, unul dintre reprezentanții acestor oameni de condiție mijlocie era un colonel dintr-un domeniu tehnic, un om serios, prieten foarte bun cu prințul Ș., introdus tot de el la Epancini, un om care, de altfel, era tăcut în societate și purta la arătătorul mâinii drepte un inel masiv, care atrăgea imediat atenția și, după toate probabilitățile, era primit ca recompensă pentru activitatea depusă. În sfârșit, mai era prezent chiar și un literat-poet, de origine germană, dar fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
imposibil și chiar ridicol! (Și fără asta, prima dorință și pornire a sa, deși inconștientă, fusese în timpul zilei aceea de a face în așa fel încât să nu dea crezare acestui vis!) Vorbea puțin, răspundea doar la întrebări; până la urmă, tăcu de tot, ședea și asculta, dar era evident că se topea de încântare. Încetul cu încetul se înfiripa în el un fel de inspirație gata să răbufnească la primul prilej... Însă a început să vorbească întâmplător, tot răspunzând la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
este exagerat în cel mai înalt grad și... chiar ar fi mai bine să renunțăm... Nu, nu e exagerat, mai degrabă diminuat; e chiar diminuat, pentru că nu sunt în stare să mă exprim, dar... — Dar da-ți-mi voie! Prințul tăcu. Ședea pe scaun drept și nemișcat, țintuindu-l pe Ivan Petrovici cu privirea lui arzătoare. — Cred că v-a uimit din cale afară întâmplarea cu binefăcătorul dumneavoastră, observă bătrânelul cu blândețe și fără să-și piardă calmul. Sunteți înflăcărat... poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mea este întotdeauna contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și să tac. Când mă îndârjesc și tac, par chiar foarte rezonabil, mai ales că chibzuiesc. Dar acum e mai bine să vorbesc. Am deschis discuția tocmai pentru că mă priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și să tac. Când mă îndârjesc și tac, par chiar foarte rezonabil, mai ales că chibzuiesc. Dar acum e mai bine să vorbesc. Am deschis discuția tocmai pentru că mă priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că voi tăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tac, par chiar foarte rezonabil, mai ales că chibzuiesc. Dar acum e mai bine să vorbesc. Am deschis discuția tocmai pentru că mă priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că voi tăcea toată seara. — Vraiment? * făcu bătrânelul zâmbind. — Dar uneori cred că nu am dreptate să cred așa: sinceritatea e mai importantă decât gesticulația, nu-i așa? Nu-i așa? — Uneori. — Vreau să explic totul, totul, totul! O, da! Credeți cumva că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sub formă de poruncă, sacadat, sec, fără explicații. Ieșiră cu toții din casă, adică mama, domnișoarele, prințul Ș. Lizaveta Prokofievna o porni în direcția total opusă celei în care mergeau în fiecare zi. Toți înțelegeau despre ce este vorba și toți tăceau, fiindu-le frică s-o irite, iar ea, ca și cum s-ar fi ferit de reproșuri și obiecții, mergea înaintea tuturor, fără să întoarcă deloc capul. În sfârșit, Adelaida făcuse observația că la plimbare n-are rost să alerge în halul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
într-un hohot de râs isteric și începu să tușească. Și ca să vedeți, spuse el răgușit, printre accesele de tuse, ce fel de om e Ganecika: vorbește de „resturi“, când de fapt tocmai de așa ceva e gata să profite! Prințul tăcu îndelung. Era îngrozit. — Spuneai ceva de o întâlnire cu Nastasia Filippovna? îngăimă el în cele din urmă. — Cum, doar n-o să mă faceți să cred că într-adevăr nu știați de întâlnirea care va avea loc astăzi între Aglaia Ivanovna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu? — Da, mi-a spus ceva... bâigui prințul, mai mult mort decât viu. — Să mergem. Știi doar că trebuie să mă însoțești neapărat. Cred că ești suficient de înzdrăvenit ca să ieși din casă, nu? — Sunt sănătos, dar... e posibil așa ceva? Tăcu repede și nu mai putu spune nimic. A fost singura lui tentativă de a o opri pe această ființă nesăbuită, după care o urmă ca un sclav. Oricât de confuze îi erau gândurile, înțelegea totuși că și fără el ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
seară cu Rogojin „popa-prostu'“, „preferans“, „morarii“, „whist“, „atuurile mele“, jucau toate jocurile, iar cărțile apăruseră de-abia în ultimul timp, după revenirea de la Pavlovsk la Petersburg, pentru că Nastasia Filippovna se jeluia mereu că se plictisește, că Rogojin stă seara întreagă, tace și nu se pricepe să întrețină o conversație; din pricina aceasta plângea deseori; și deodată, chiar în a doua seară, Rogojin a scos din buzunar un pachet de cărți de joc; Nastasia Filippovna a izbucnit în râs și au început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dindărătul draperiei? — Eu... — Și cum ai... Prințul nu știa ce întrebare să-i mai pună și cum s-o încheie pe cea începută; pe deasupra, inima i se zbătea atât de tare, încât până să și vorbească îi era greu. Rogojin tăcu și el și îl privi ca și mai înainte, adică îngândurat. — Așa, mă duc, spuse el deodată, pregătindu-se să treacă din nou strada. Mergi și tu. Să nu rămânem unul în urma celuilalt... așa-i mai bine... pe trotuare diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu tine... Prințul asculta încordându-și toate puterile, ca să-l înțeleagă, continuând să-l interogheze cu privirea. — Tu ai făcut-o? întrebă el în sfârșit, arătând cu capul spre draperie. — Da... eu... șopti Rogojin și-și plecă ochii în pământ. Tăcură vreo cinci minute. Fiindcă mă gândesc, continuă deodată Rogojin, ca și cum nu și-ar fi întrerupt spusele de mai înainte, că, dacă te-apucă boala, criza și țipătul, atunci, din stradă sau din curte, unii ar putea auzi și ar ghici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mult... — Despre asta, despre asta, spuse prințul, teribil de tulburat, ridicând puțin capul, despre asta am citit, știu... se cheamă hemoragie internă... Uneori se întâmplă să nu curgă nici o picătură afară. Asta dacă lovitura nimerește de-a dreptul în inimă... — Taci! Auzi? îl întrerupse repede Rogojin și se ridică speriat în capul oaselor. Auzi? — Nu! rosti prințul la fel de repede și speriat, privindu-l pe Rogojin. — Umblă cineva! Auzi? În salon... Ciuliră amândoi urechile. — Aud, șopti prințul cu convingere. — Umblă? — Umblă. — Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
speriat, privindu-l pe Rogojin. — Umblă cineva! Auzi? În salon... Ciuliră amândoi urechile. — Aud, șopti prințul cu convingere. — Umblă? — Umblă. — Să tragem zăvorul sau să nu-l tragem? — Să-l tragem... Traseră zăvorul de la ușă și se culcară din nou. Tăcură îndelung. Ah, da! spuse deodată prințul cu aceeași voce șoptită, tulburată și grăbită, de parcă ar fi izbutit din nou să-și prindă gândul și se temea teribil ca nu cumva să-l scape iarăși; sări chiar din culcuș. Da... voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
suferi două luni de encefalită, iar după ce se însănătoși urmară ancheta și procesul. Dădu în toate privințele depoziții directe, precise și pe deplin satisfăcătoare, în urma cărora, de la bun început, prințul fu scos din cauză. În timpul procesului său, Rogojin a fost tăcut. Nu-și contrazise avocatul abil și elocvent, care demonstră clar și logic că această crimă a fost săvârșită sub influența encefalitei, care îl afectase pe inculpat cu mult înaintea crimei, fiind o consecință a amărăciunilor prin care trecuse. Dar Rogojin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

a putea critica pe toți de-a rîndul? " Nici vom zice fecit cui prodest, au făcut-o acel căruia-i folosește, căci conservatorii lăudați în acea broșură sunt, după cât știm, străini inspirării ei. Ne-am impus demult rezerva de-a tăcea cu totul asupra criticelor ce ne vin din vreo parte a opoziției și a releva numai atacurile ce ne vin de la guvernamentali. Ne mărginim așadar a releva tendența broșurii și rațiunea ei de-a fi: principiul unei reîmprospătări a partidului

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
înlătură din viața publică pe de-a pururea. De vrea să trăiască fizicește mai departe, trăiască, căci impunitatea judecătorească i-e asigurată; dar moralicește e mort și un rol în viața publică nu mai poate juca. Noi înșine am fi tăcut despre această faptă, am fi uitat, căci asemenea lucruri se uită, dar nu se iartă niciodată, când n-am vedea pe aceste personaje băgîndu-se înainte și întunecînd momentele cele mai luminoase ale vieții poporului nostru. În loc de a se ascunde, ei

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
să abdice [de] la coroană și apoi să fie liniștit. Prințul Zubov și ofițerul de {EminescuOpXII 121} ordonanță se îndreptară atunci spre poartă ca să cheme pe ceilalți conjurați, și astfel Benningsen, pentru câteva minute, se afla singur lângă împăratul, care tăcea, aci roșind, aci îngălbenind de furie: "Sire, [î ]i zise el, o să vă ucidă: cată să vă resignați a subscrie un act de abdicare... " In acest moment diferiți ofițeri pătrunseră în cameră. Paul profită de acest moment spre a sări

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
ne-a vorbit, aceea de la 9 fevruarie anul curent, chiar din partea unei puteri, și a celei mai interesante pentru noi, o notă cu unele din vederi contrare vederilor exprimate de cabinetul nostru, d-sa n-a răspuns absolut nimic! A tăcut și nu știm dacă, această tăcere din partea ministrului de externe al țării noastre nu a dat loc la ceea ce ne spune actualul președinte al cabinetului nostru, adică la interpretațiunea care a făcut-o celelalte puteri de un fel de consimțimânt

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
unui oraș; a votat bugetul, risipind banii contribuabililor în cheltuieli zadarnice și căpătuind pe adepții partidului, iar pentru aceasta, nemaiajungîndu-le veniturile comunei, a impus taxe noi din cele mai vexătoare și asupritoare. Ministrul de interne, interesat în cestiune, vede și tace. Cu toat textul categoric al art. 31 din legea comunală, care zice: "colegiurile nu se convoacă estraordinarmente decât la vacanță cel puțin de o a treia parte din numărul întreg", ministul de interne a permis primarului să nesocotească chiar invitațiunea

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644

o serie de declarații punând pe jar relațiile transatlantice și europene au fost făcute. Jacques Chirac, referindu-se la poziția pro-intervenție, pro-americană, a unor țări central și est-europene, inclusiv România, a susținut că acestea au pierdut o bună ocazie să tacă, observație pe care președintele Ion Iliescu a catalogat-o drept irațională. Probabil că cel ce ar fi trebuit să tacă era Donald Rumsfeld, fără comentariul căruia lucrurile nu ar fi contribuit la crearea unor conotații periculoase pentru noi concepte geostrategice

Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]