15,985 matches
-
și din româna modernă), verificarea trăsăturii [uFocus] se face tot prin ACORD la distanță, sub ipoteza că negația nu se deplasează ea însăși la FOCP, ci rămâne in situ39; nu este însă clar dacă în această situație negația însăși sau verbul verifică trăsătura de focus. (107) Nu vor câdea amândoi în groapâ? (CT.1560-1: 127v) (108) Sfinții lu Dumnezeu păcătoși au fost? (CC1.1567: 246r) (TOPP TOPP >) FOCP qp FOC0 FINP [ufocus] qp FIN0 MOODP qp MOOD0 TP qp VP ... 4
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analiză explică în mod elegant și situațiile în care inversiunea coexistă cu constituenți care ocupă poziția de focus ei înșiși; de acest tip sunt propozițiile interogative parțiale și propozițiile care conțin un focus de veridicitate. Proiecția la care se deplasează verbul și proiecția care găzduiește elementul focalizat sunt distincte ([Spec, FINP] și, respectiv, [Spec, FOCP], iar inversiunea nu are nicio legătură cu focalizarea. (109) Până cândrăbda-voiu voi? (CC1.1567: 84r) (110) Și cu adevăratucade-i-să acest nume în véci să aibă (CLM
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de focus de deplasarea sintactică explică în mod satisfăcător datele din româna veche, surprizând și relația dintre focalizare și inversiune, dar explicând și coocurența inversiunii cu constituenți focalizați în periferia stângă propozițională. 3.2.2.1.5 Concluzii (i) Deplasarea verbului la FIN explică întreaga distribuție a inversiunii în limba română veche. Modelul propus surprinde și efectele de focalizare asociate adesea cu inversiunea verbului. (ii) În ultimă esență, deplasarea verbului la C prin inversiune se conturează ca fiind o strategie de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
coocurența inversiunii cu constituenți focalizați în periferia stângă propozițională. 3.2.2.1.5 Concluzii (i) Deplasarea verbului la FIN explică întreaga distribuție a inversiunii în limba română veche. Modelul propus surprinde și efectele de focalizare asociate adesea cu inversiunea verbului. (ii) În ultimă esență, deplasarea verbului la C prin inversiune se conturează ca fiind o strategie de codare a forței asertive (Ledgeway 2008: 456, pe baza analizelor din Platzack și Holmberg 1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Pe lângă rezultatul că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
periferia stângă propozițională. 3.2.2.1.5 Concluzii (i) Deplasarea verbului la FIN explică întreaga distribuție a inversiunii în limba română veche. Modelul propus surprinde și efectele de focalizare asociate adesea cu inversiunea verbului. (ii) În ultimă esență, deplasarea verbului la C prin inversiune se conturează ca fiind o strategie de codare a forței asertive (Ledgeway 2008: 456, pe baza analizelor din Platzack și Holmberg 1989; Klein 1994, 1998; Brandner 2004). Pe lângă rezultatul că inversiunea nu este o strategie exclusivă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
câmpilor! (CM.1567: 262r) 3.2.2.2 Asimetria propoziție principală / propoziție subordonată 3.2.2.2.1 Analiză calitativă Una dintre trăsăturile gramaticii V2 relaxate caracteristice limbilor romanice vechi este asimetria între propozițiile principale și propozițiile subordonate în ce privește posibilitatea verbului de a accesa domeniul complementizator. Referindu-ne la română, din punctul de vedere al modalității de deplasare a verbului (VP-movement) și al proiecției din domeniul C care găzduiește verbul deplasat (FINP), predicția este că inversiunea ca manifestare a deplasării la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
calitativă Una dintre trăsăturile gramaticii V2 relaxate caracteristice limbilor romanice vechi este asimetria între propozițiile principale și propozițiile subordonate în ce privește posibilitatea verbului de a accesa domeniul complementizator. Referindu-ne la română, din punctul de vedere al modalității de deplasare a verbului (VP-movement) și al proiecției din domeniul C care găzduiește verbul deplasat (FINP), predicția este că inversiunea ca manifestare a deplasării la C trebuie să fie disponibilă și în propozițiile subordonate, întrucât deplasarea verbului nu interferează cu proiecțiile care găzduiesc complementizatorii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vechi este asimetria între propozițiile principale și propozițiile subordonate în ce privește posibilitatea verbului de a accesa domeniul complementizator. Referindu-ne la română, din punctul de vedere al modalității de deplasare a verbului (VP-movement) și al proiecției din domeniul C care găzduiește verbul deplasat (FINP), predicția este că inversiunea ca manifestare a deplasării la C trebuie să fie disponibilă și în propozițiile subordonate, întrucât deplasarea verbului nu interferează cu proiecțiile care găzduiesc complementizatorii și alte elemente de relație (i.e. FORCEP sau FOCP). Din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de vedere al modalității de deplasare a verbului (VP-movement) și al proiecției din domeniul C care găzduiește verbul deplasat (FINP), predicția este că inversiunea ca manifestare a deplasării la C trebuie să fie disponibilă și în propozițiile subordonate, întrucât deplasarea verbului nu interferează cu proiecțiile care găzduiesc complementizatorii și alte elemente de relație (i.e. FORCEP sau FOCP). Din punctul de vedere al valorii asociate cu deplasarea la C / inversiunea (i.e. strategie de codare a forței asertive), predicția este că inversiunea este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
romanice vechi caracterizate de o gramatică V2, asimetria dintre propozițiile principale și propozițiile subordonate nu este o asimetrie exclusivă, ci mai degrabă cantitativă. Metodologie Pentru acest studiu statistic, am avut în vedere în primul rând poziția auxiliarelor pentru diagnosticarea deplasării verbului la C. După cum s-a remarcat în secțiunile anterioare (v., mai ales, §2.1.2 supra), encliza pronumelor (mai ales reflexive) nu respectă întocmai specificul sintactic al românei vechi (cliticizare la dreapta negației, a complementizatorului de subjonctiv să), fiind influențată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
al românei vechi (cliticizare la dreapta negației, a complementizatorului de subjonctiv să), fiind influențată de reguli sintactice străine (slavone); de asemenea, linearizarea postverbală a unor pronume clitice (fem. sg. ac. o) este determinată fonologic (evitarea hiatutlui), nu sintactic (prin deplasarea verbului), dovadă și linearizările de tip AUX−V−CL (115) (discutate în detaliu în secțiunile anterioare) care arată că deplasarea verbului la C nu a avut loc. (115) a. ceia ce nuînșalî-se de mine (CT.1560-1: 21v) b. de auînchis-o în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
asemenea, linearizarea postverbală a unor pronume clitice (fem. sg. ac. o) este determinată fonologic (evitarea hiatutlui), nu sintactic (prin deplasarea verbului), dovadă și linearizările de tip AUX−V−CL (115) (discutate în detaliu în secțiunile anterioare) care arată că deplasarea verbului la C nu a avut loc. (115) a. ceia ce nuînșalî-se de mine (CT.1560-1: 21v) b. de auînchis-o în curțile lui (NL.~1750−66: 22) Dorind să eliminăm cazurile de encliză determinate de alți factori decât deplasarea verbului la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasarea verbului la C nu a avut loc. (115) a. ceia ce nuînșalî-se de mine (CT.1560-1: 21v) b. de auînchis-o în curțile lui (NL.~1750−66: 22) Dorind să eliminăm cazurile de encliză determinate de alți factori decât deplasarea verbului la C, am ales deci să luăm în considerare doar structurile în care este prezent auxiliarul verbal, incluzând deci structurile de tip V-AUX / V-CL-AUX. Poziția auxiliarului rămâne un indicator fidel pentru diagnosticarea deplasării verbului la C. De asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de alți factori decât deplasarea verbului la C, am ales deci să luăm în considerare doar structurile în care este prezent auxiliarul verbal, incluzând deci structurile de tip V-AUX / V-CL-AUX. Poziția auxiliarului rămâne un indicator fidel pentru diagnosticarea deplasării verbului la C. De asemenea, în §3.2.1.2 supra, am scos în evidență dificultățile de natură fonologică pe care le ridică inversiunea condiționalului (structurile V−AUX și unele structuri V−AUX−CL rezultă sistematic în structuri cu hiat, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pe scurt, cu scopul prezentării comparate sistematice a românei prin raportare la alte faze vechi ale limbilor romanice, discutate în §3.1 supra. În legătură cu aceasta, vom pune în valoare periferia stângă a propoziției românei vechi și pentru derivarea structurilor cu verb plasat la finalul propoziției / frazei. Caracteristica (i), ilustrată prin exemple precum cele din (116), arată că în structurile cu deplasare a verbului la C, efectul de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto 2002) - i.e. un singur constituent poate preceda
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
supra. În legătură cu aceasta, vom pune în valoare periferia stângă a propoziției românei vechi și pentru derivarea structurilor cu verb plasat la finalul propoziției / frazei. Caracteristica (i), ilustrată prin exemple precum cele din (116), arată că în structurile cu deplasare a verbului la C, efectul de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto 2002) - i.e. un singur constituent poate preceda verbul deplasat la C - specific limbilor germanice V2, dar nespecific limbilor romanice vechi cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care are
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
plasat la finalul propoziției / frazei. Caracteristica (i), ilustrată prin exemple precum cele din (116), arată că în structurile cu deplasare a verbului la C, efectul de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto 2002) - i.e. un singur constituent poate preceda verbul deplasat la C - specific limbilor germanice V2, dar nespecific limbilor romanice vechi cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care are o gramatică V2 de tip germanic, v. Adams 1987; Roberts 1993), nu este activ nici în limba română veche
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1581: 38) c. Șî pintru mare credințăîn loc de pecețpusu-n<e>-am degetele (DÎ.1579-80: VI) d. Iară Iudaîn veacisălășlui-să-va (DPar.1683: I.6v) Trecând la cea de a doua caracteristică, observăm că poziția preverbală în structuri cu deplasare a verbului la C nu este specializată pentru poziția subiectului; astfel, pe lângă subiect (117), verbul inversat poate fi precedat de obiecte (118) (v. și Zafiu 2014), adjuncți (119) sau predicate ((116b), (117f)); nespecializarea poziției preverbale este caracteristică și propozițiilor subordonate. Poziționarea constituenților
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
DÎ.1579-80: VI) d. Iară Iudaîn veacisălășlui-să-va (DPar.1683: I.6v) Trecând la cea de a doua caracteristică, observăm că poziția preverbală în structuri cu deplasare a verbului la C nu este specializată pentru poziția subiectului; astfel, pe lângă subiect (117), verbul inversat poate fi precedat de obiecte (118) (v. și Zafiu 2014), adjuncți (119) sau predicate ((116b), (117f)); nespecializarea poziției preverbale este caracteristică și propozițiilor subordonate. Poziționarea constituenților preverbali în periferia stângă propozițională îi asociază cu diverse interpretări pragmatice (diverse tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
periferia stângă este la fel de bogată și flexibilă și în propozițiile cu gramatică V-la-I (120); coroborând această caracteristică și cu apariția relativ frecventă a structurilor V1 cu inversiune 41 (e.g. (121)) (v. §3.2.2.5 infra), putem conchide că deplasarea verbului la C, manifestată în româna veche prin inversiune, nu este legată în mod direct de accesarea de către alți constituenți a periferiei stângi. Cu alte cuvinte, deplasarea V-la-C nu constrânge sau favorizează într-o manieră specială accesul la periferia stângă; spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
alte cuvinte, deplasarea V-la-C nu constrânge sau favorizează într-o manieră specială accesul la periferia stângă; spațiul periferic este în mod liber accesibil constituenților marcați pragmatic ca topic sau ca focus și se poate accesa sub orice formă a gramaticii verbului (V-la-I sau V-la-C). (120) a. Domnu e luminra mea și scoțătoriulu mie<u>, de nimenreme voiu teame. (PH.1500−10: 21r) b. De dulce-cinstiți și de Dumnezeu păziți împărații noștri, de toate curțile și de voinicii lor, Domnului să ne
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3.2.2.1 am adus argumente în sprijinul ideii că inversiunea se corelează cu focalizarea, însă nu în mod obligatoriu, deci nu poate fi considerată o strategie exclusivă de codare a focusului; în această secțiune, am argumentat că deplasarea verbului la C nu influențează modul de structurare a periferiei stângi propoziționale. Aceste considerente întăresc ipoteza formulată în §3.2.2.1.5 supra, și anume că deplasarea la C / gramatica V2 este un mecanism mai general de codare a forței
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
stângi propoziționale. Aceste considerente întăresc ipoteza formulată în §3.2.2.1.5 supra, și anume că deplasarea la C / gramatica V2 este un mecanism mai general de codare a forței asertive. A doua observație privește interpretarea propozițiilor în care verbul este plasat la sfârșitul frazei (e.g. (121)). Cel puțin prin referire la unele texte vechi (autori culți, de formație latină), în lucrările tradiționale (v. Stan 2013: 22 și referințele; Todi 2001: 245 pentru cronicile muntenești) se introduce ideea imitării structurii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Todi 2001: 245 pentru cronicile muntenești) se introduce ideea imitării structurii latine (sau turcești sau grecești, cel puțin pentru Cantemir, v. Stan 2013: 22), ipoteză întărită empiric de artificialitatea unor fraze cantemiriene ca (122) - a se observa, de exemplu, ordinea verbelor, inversă structurii canonice a predicatului complex, în propoziția nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzniputea, ca și plasarea verbului în poziție finală în fiecare conjunct propozițional al frazei. (122) Acesta toate lucrurile în monarhiia pasirilor a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
22), ipoteză întărită empiric de artificialitatea unor fraze cantemiriene ca (122) - a se observa, de exemplu, ordinea verbelor, inversă structurii canonice a predicatului complex, în propoziția nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzniputea, ca și plasarea verbului în poziție finală în fiecare conjunct propozițional al frazei. (122) Acesta toate lucrurile în monarhiia pasirilor a face sau a desface în voia sa avea, nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzni putea (că în vremile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]