15,099 matches
-
studii românești de tip istoric - Graur (1960) - și de tip sintactic - Pană Dindelegan (2003: 106; și 2008a [2005a]: 345), care îl așază pe a avea pe prima treaptă de tranzitivitate slabă, pentru că acceptă testul dublării complementului direct (O am pe bunica la mine), dar nu și testul pasivizării (*Bunica este avută la mine). Niculescu (2008: 234) arată că verbul a avea < lat. habeo, -ere provine dintr-o rădăcină indo-europeană *ghabh 'a lua' (apud Creissels 199614), iar în limbile germanice 'a avea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tip sintactic - Pană Dindelegan (2003: 106; și 2008a [2005a]: 345), care îl așază pe a avea pe prima treaptă de tranzitivitate slabă, pentru că acceptă testul dublării complementului direct (O am pe bunica la mine), dar nu și testul pasivizării (*Bunica este avută la mine). Niculescu (2008: 234) arată că verbul a avea < lat. habeo, -ere provine dintr-o rădăcină indo-europeană *ghabh 'a lua' (apud Creissels 199614), iar în limbile germanice 'a avea' provine din radicalul *kap-, cu același sens. Inițial
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
refuză aceste tipuri de activități. CONCLUZII Aplecându-mă asupra acestei teme și asupra aspectelor practice pe care le implică, am avut bucuria unei incursiuni în timp și anume în vremea copilăriei mele când deprindeam și deslușeam alături de părinți și de bunici, taina credinței. M-am regăsit, deseori, în anii în care aprofundam această credință în mod sistematic, ca studentă a Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloaie” din Iași, unde am întâlnit profesori care au avut darul de a ne forma ca pe
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
și educația sunt dificile atunci când există o masă apreciabilă de adolescenți ce tind să se transforme într-o societate autonomă, cu propriile sale norme; și mai ales în condițiile în care există o lipsă importantă atât la nivelul generației vârstnice (bunici), cu un rol important în educație, cât și la nivelul generației mature de mijloc (între 30 și 40 de ani) - cea mai activă social. În această explicație sunt cuprinse trei cauze distincte ale creșterii delincvenței: eficiența controlului social și a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a muncii, tipul de tehnologie, sistemul de distribuire a bunurilor etc. În această matrice structurală se pot constitui mai multe tipuri (structuri) de familie: familie nucleară, compusă din părinți și copii, sau familie extinsă, care cuprinde și alte rude, ca bunici, surori, cumnați, cumnate, nepoți; sau forme distincte de distribuire a rolurilor între soți. O întreprindere poate fi definită în mod abstract prin funcțiile sale finale și posibilul său acțional (tehnologic, sistem social de organizare a producției etc). În această matrice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exclusiv În rândul celor de vârsta lor. În România postdecembristă, schimbările macrosociale au determinat mutații profunde În toate palierele vieții sociale și, implicit, la nivelul tuturor generațiilor, dintre care le amintim pe cele mai reprezentative: generația’26-’30 (cea a bunicilor noștri), ’46-’50 (a părinților), precum și generația „ceaușeilor” (’66-’70). Numeroase studii teoretice românești au evidențiat problemele sociale generale și specifice cu care se confruntă românii, În funcție de grupa de vârstă din care fac parte. Construindu-și argumentația pe baza datelor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la generația-„pivot” (60%), În timp ce la tineri doar o minoritate (32%) se exprimă În favoarea acesteia. Fiind la Începutul carierei lor, tinerii Își exprimă incertitudinea față de o mobilitate ascendentă Într-o proporție mult mai mare decât cea a părinților sau a bunicilor lor. Acest fapt este evidențiat de ponderea celor care nu se pronunță În această problemă: 17% tineri față de 6% părinții lor și de 8% bunicii lor. Chiar și În cazul În care se emite presupoziția că cei care ezită (adică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și cea a tinerilor (G3). Aceeași anchetă arată Însă că, În cazul tinerilor practicanți, În mod regulat, ponderea lor este de 80% dintre copiii de practicanți și de 81% dintre nepoții de practicanți. În plus, doi practicanți din trei au bunici care sunt și ei, la rândul lor, practicanți În mod regulat (apud Attias-Donfut et al., 2002). Aceste rezultate dezvăluie unele aspecte ale mecanismelor de transmitere; ele arată atât continuitatea de-a lungul generațiilor, cât și transmiterea eficientă a practicilor religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aspecte ale mecanismelor de transmitere; ele arată atât continuitatea de-a lungul generațiilor, cât și transmiterea eficientă a practicilor religioase de-a lungul generațiilor. De multe ori se omite o generație În transmiterea practicilor religioase, acestea realizându-se direct de la bunici către nepoți. Unii bunici - În special bunicile - exercită un rol activ, de misionariat asupra nepoților pe care părinții Îi cresc fără tradiție religioasă. Deși femeile practică religia mai mult decât bărbații, tot ele sunt cele care se rup mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
transmitere; ele arată atât continuitatea de-a lungul generațiilor, cât și transmiterea eficientă a practicilor religioase de-a lungul generațiilor. De multe ori se omite o generație În transmiterea practicilor religioase, acestea realizându-se direct de la bunici către nepoți. Unii bunici - În special bunicile - exercită un rol activ, de misionariat asupra nepoților pe care părinții Îi cresc fără tradiție religioasă. Deși femeile practică religia mai mult decât bărbații, tot ele sunt cele care se rup mai mult de tradiția religioasă părintească
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
atât continuitatea de-a lungul generațiilor, cât și transmiterea eficientă a practicilor religioase de-a lungul generațiilor. De multe ori se omite o generație În transmiterea practicilor religioase, acestea realizându-se direct de la bunici către nepoți. Unii bunici - În special bunicile - exercită un rol activ, de misionariat asupra nepoților pe care părinții Îi cresc fără tradiție religioasă. Deși femeile practică religia mai mult decât bărbații, tot ele sunt cele care se rup mai mult de tradiția religioasă părintească. Dacă doi practicanți
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
activ, de misionariat asupra nepoților pe care părinții Îi cresc fără tradiție religioasă. Deși femeile practică religia mai mult decât bărbații, tot ele sunt cele care se rup mai mult de tradiția religioasă părintească. Dacă doi practicanți din trei au bunici care sunt și ei practicanți În mod regulat, doar unul din zece practicanți În mod regulat din generațiile de bunici au un nepot practicant În mod regulat. Evoluția și practica religioasă de-a lungul generațiilor este un fenomen aflat În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
bărbații, tot ele sunt cele care se rup mai mult de tradiția religioasă părintească. Dacă doi practicanți din trei au bunici care sunt și ei practicanți În mod regulat, doar unul din zece practicanți În mod regulat din generațiile de bunici au un nepot practicant În mod regulat. Evoluția și practica religioasă de-a lungul generațiilor este un fenomen aflat În declin structural. Declinul structural al unei practici se traduce În forme specifice de reproducere: pe de o parte, ea se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și de organizare a timpului liber sunt Împărțite Între soți, mai mult sau mai puțin echitabil. Sarcinile strict menajere și, mai ales, Întreținerea hainelor le revin În mod preponderent femeilor (se constată totuși o contribuție a soțului). În principiu, de la bunici la nepoți, practicile evoluează către un model egalitar de Împărțire a sarcinilor Într-un cuplu. Ponderea adepților unui cuplu modern crește de la 25% În G1 (generația vârstnică) la 62% În G2 (generația-pivot), iar ponderea „practicanților” crește de la 23% În G1
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
real de cuplu. Ancheta „Trei Generații” a demonstrat că distanța Între aspirația către egalitate În cuplu și concretizarea acesteia În viața reală este de 10 puncte pentru tinerele femei, de 15 puncte pentru mamele lor și de 8 puncte pentru bunicile lor. În ceea ce-i privește pe bărbați, aceștia trăiesc o situație de decalaj inversă, Între o viziune mai tradițională a diviziunii sexelor și o practică mai puțin diferențiată. Atitudinile contradictorii ale femeilor și bărbaților, persistența valorilor tradiționale la ambele sexe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și 30% le oferă bani nepoților; 64% dintre membrii generației-pivot Își ajută financiar copiii (tinerii) și numai 6% le dau bani părinților lor (generației vârstnice). În cazul tinerilor, procentele sunt doar de 2% ajutoare financiare către părinți și 0% către bunici (Attias-Donfut, Lappierre și Segalen, 2002). Observăm că orientarea dominantă a solidarităților familiale este direcționată către tineri, aceștia primind daruri, În bani și În natură, atât de la părinți, cât și de la bunici. Este o situație nouă din punct de vedere istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de 2% ajutoare financiare către părinți și 0% către bunici (Attias-Donfut, Lappierre și Segalen, 2002). Observăm că orientarea dominantă a solidarităților familiale este direcționată către tineri, aceștia primind daruri, În bani și În natură, atât de la părinți, cât și de la bunici. Este o situație nouă din punct de vedere istoric. În societățile tradiționale - și În numeroase alte țări din lumea nonoccidentală - copilul este, Înainte de toate, o sursă de forță de muncă (un muncitor pentru părinții lui) și un sprijin pentru bătrâni
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intermediară au grijă de nepoții ce provin de la copiii care vizează o ascensiune din punct de vedere social. În acest mod, părinții Își sprijină copiii - și În special fetele - pentru a-și realiza o carieră profesională (sprijinul principal vine de la bunică, aceasta solidarizându-se cu tânăra mamă). În mod surprinzător, rezultatele anchetei trigeneraționale arată o creștere continuă a investiției din partea bunicului din generația intermediară: ajutorul concretizat În Îngrijirea nepoților acordat tânărului cuplu este mult superior celui constatat prin compararea generațiilor anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acordat tânărului cuplu este mult superior celui constatat prin compararea generațiilor anterioare. După cum subliniază Thierry Blöss, aceste schimbări se Înscriu În modificarea actuală a traiectoriilor școlare și/sau profesionale ale tinerilor. „Intrarea În carieră este delimitată de diferențierea sexelor. Ajutorul bunicilor În acest moment al ciclului vieții, În care copii sunt mici, contribuie deci la promovarea traiectoriilor profesionale feminine.” (Blöss, 1997, 206). Ajutoarele date părinților - generația intermediară le acordă ajutoare părinților (generației vârstnice) În special sub formă de Îngrijire și ajutoare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
29-53). Îngrijirea nepoților de către generația vârstnică devine un prilej de reciprocitate Între cele trei generații: nepoții vor păstra o legătură privilegiată durabilă cu bunicii care s-au ocupat de ei. În plus, părinții ai căror copii au fost Îngrijiți de bunici vor păstra relații mai strânse și vor avea o mai mare grijă de aceștia din urmă. Cercetările empirice demonstrează Însă că legătura cea mai strânsă cu părinții În vârstă Îi aparține acelui copil rămas celibatar, „ca și cum, neputând să achite o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
plus, atunci când tinerii Înșiși devin părinți, ei restrâng relațiile cu proprii lor părinți, cu care, de multe ori, intră În conflict, În special pe tema educării nepoților. Riscurile sunt cu atât mai mari cu cât investiția materială și spirituală a bunicilor În nepoți este mai importantă. În opinia lui Attias-Donfut, conflictele intergeneraționale sunt alimentate de rivalitatea dintre filiații. Frustrările se nasc din așteptările decepționate, când părinții tineri și-ar dori mai mult ajutor de la părinții lor sau când bunicii suferă că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Partea din viață consacrată rolului de părinte cu copil În Îngrijire a devenit mai scurtă decât cea În care se Îndeplinește rolul de fiu sau fiică, respectiv În timpul căreia părinții sunt În viata (Hagestad, 1989, capitolul 3). Comparând numărul de bunici pe care un copil francez Îi are, În medie, Le Bras (1982) constată că, dacă În secolul al XVIII-lea era de 0,75, În anii ’80 acest număr crește la 3,8 bunici pentru fiecare copil. Dacă ne referim
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1989, capitolul 3). Comparând numărul de bunici pe care un copil francez Îi are, În medie, Le Bras (1982) constată că, dacă În secolul al XVIII-lea era de 0,75, În anii ’80 acest număr crește la 3,8 bunici pentru fiecare copil. Dacă ne referim la numărul de bunici pe care Îi are un tânăr de 20 de ani, acesta crește de la 0,14 În secolul al XVIII-lea la doi bunici la sfârșitul secolului XX. Familia cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
copil francez Îi are, În medie, Le Bras (1982) constată că, dacă În secolul al XVIII-lea era de 0,75, În anii ’80 acest număr crește la 3,8 bunici pentru fiecare copil. Dacă ne referim la numărul de bunici pe care Îi are un tânăr de 20 de ani, acesta crește de la 0,14 În secolul al XVIII-lea la doi bunici la sfârșitul secolului XX. Familia cu cele patru niveluri ale sale multiplică În sânul său schimburile intergeneraționale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
80 acest număr crește la 3,8 bunici pentru fiecare copil. Dacă ne referim la numărul de bunici pe care Îi are un tânăr de 20 de ani, acesta crește de la 0,14 În secolul al XVIII-lea la doi bunici la sfârșitul secolului XX. Familia cu cele patru niveluri ale sale multiplică În sânul său schimburile intergeneraționale, de la părinți la copii și invers, ceea ce antrenează scăderea prăpastiei dintre generații și o mai mică scindare a vârstelor vieții (apud Attias-Donfut, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]