15,220 matches
-
modern, sacrosant și, de multe ori, intolerant la diferențe. În opinia lui Foucault, nu există nicio diferență între heterosexualitate și homosexualitate din perspectiva coexistenței cotidiene și a sentimentelor de iubire. Astfel că două femei sau doi bărbați ce formează "un cuplu" se comportă (sau se pot comporta!) precum cuplul heterosexual. Totuși există o diferență fundamentală între homosexualitate și heterosexualitate, și anume, o diferență de dorință, de sănătate a dorinței. De ce să avem două sexe diferite dacă nu ar fi existat nicio
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
diferențe. În opinia lui Foucault, nu există nicio diferență între heterosexualitate și homosexualitate din perspectiva coexistenței cotidiene și a sentimentelor de iubire. Astfel că două femei sau doi bărbați ce formează "un cuplu" se comportă (sau se pot comporta!) precum cuplul heterosexual. Totuși există o diferență fundamentală între homosexualitate și heterosexualitate, și anume, o diferență de dorință, de sănătate a dorinței. De ce să avem două sexe diferite dacă nu ar fi existat nicio diferență între ele? Pe de altă parte, cuplurile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cuplul heterosexual. Totuși există o diferență fundamentală între homosexualitate și heterosexualitate, și anume, o diferență de dorință, de sănătate a dorinței. De ce să avem două sexe diferite dacă nu ar fi existat nicio diferență între ele? Pe de altă parte, cuplurile homosexuale nu pot procrea pe cale naturală, firească. O întreagă politică și dezbatere cotidiană în privința mariajului și a adopției copiilor de către cuplurile monosexuale traversează politica de azi. Estomparea diferenței între cele două forme de sexualitate a avut două consecințe esențiale: 1
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
De ce să avem două sexe diferite dacă nu ar fi existat nicio diferență între ele? Pe de altă parte, cuplurile homosexuale nu pot procrea pe cale naturală, firească. O întreagă politică și dezbatere cotidiană în privința mariajului și a adopției copiilor de către cuplurile monosexuale traversează politica de azi. Estomparea diferenței între cele două forme de sexualitate a avut două consecințe esențiale: 1) promovarea și instituirea unei politici a identității sexuale; 2) posibilitatea cuplurilor homosexuale de a se căsători și de a adopta copii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și dezbatere cotidiană în privința mariajului și a adopției copiilor de către cuplurile monosexuale traversează politica de azi. Estomparea diferenței între cele două forme de sexualitate a avut două consecințe esențiale: 1) promovarea și instituirea unei politici a identității sexuale; 2) posibilitatea cuplurilor homosexuale de a se căsători și de a adopta copii. Pe baza acestei politici a identității sexuale și a așa-numitei discriminări pozitive, homosexualitatea a fost plasată într-o... categorie socială aparte. În acest mod s-a putut vorbi de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în afara "cetății" au fost incriminate de politica statului modern, iar familia a devenit unica valoare, permanentizată în societățile europene; familia, celula de bază a societății, cum spune Marx. Cum ar arăta un stat unde majoritatea relațiilor interumane sunt compuse din cupluri homosexuale și libertine? Căsătoriți-vă, faceți copii! e unul dintre mesajele de subcoștient ale statului politic modern. A fi homosexual, a fi libertin, a trăi în afara familiei sunt forme de conviețuire periculoase pentru existența în sine a unui stat, cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-mă!” Acel cutremurător strigăt de jale a răsunat multă vreme în urechile noastre de copii. - Poate că ea... l-a iubit..., mi-a spus într-o zi sora mea, mai mare decât mine. Și a roșit. Dar mai mult decât cuplul nefiresc al lui Norbert și Albertine, în fotografia aceea de la începutul secolului, Charlotte era cea care îmi trezea curiozitatea. Mai ales degetuțele ei goale de la picioare. Printr-o simplă ironie a sorții sau dintr-o cochetărie involuntară, le îndoise mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
om și puterile superioare care controlează universul. Magia este centrată pe nevoile individului, religia pe cele ale societății. Magia nu are criterii morale, religia este fundamentată pe valorile etice. În adâncul ei, opoziția dintre religie și magie este subîntinsă de cuplurile binare spiritual vs pragmatic, reflexiv vs activ, rațional vs irațional. Această paradigmă, dominantă În intepretările antropologiei victoriene (dar evidentă și În multe abordări ulterioare), se Întemeiază pe o viziune aparte asupra religiei, viziune făurită În Europa postmedievală, sub influența mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cea mai neînsemnată, se va transmite de la unii la alții cu o viteză amețitoare și se va transforma aproape instantaneu Într-o dovadă incontestabilă. ș...ț Acolo unde cu câteva clipe Înainte existau o mie de conflicte, o mie de cupluri de frați dușmani izolați unii de alții, există din nou o comunitate, În Întregime unită doar de ura pe care o inspiră unul dintre membrii săi (R. Girard, 1995, pp. 89-90). Spre deosebire de Burkert, Girard plasează victima sacrificială În interiorul spațiului social
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau despre Lotusul originar, purtând soarele-copil sau, În fine, despre Șarpele primitiv. ș...ț Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii - sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat În vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat creația masturbându-se sau scuipând. Expresile sunt naiv grosolane, dar sensul este clar: divinitățile se nasc din substanța Însăși a zeului suprem (M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care Dumnezeu făurește lumea cu ajutorul: a) Dracului: la Început acesta apare ca „fârtatele” divinității, pentru ca apoi să Își arate adevărata față, Încercând să Împiedice creația sau să o strice prin fabricarea de ființe rele, opuse celor bune făurite de Dumnezeu: cuplurile câine - lup, oaie - capră, cal - măgar, vultur - bufniță sau albină - viespe (vezi M. Coman, 1992, 1995); b) broaștei: aceasta preia funcțiile Dracului și coboară pe fundul mării originare pentru a aduce fărâma de pământ din care Dumnezeu va făuri uscatul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ariciul a luat și s-a băgat pe sub pământ, a ridicat munții, a făcut gârlele, a scos izvoarele și de la dânsul pământul e așa deluros și râpos cum Îl vedem” (E. Niculiță-Voronca, 1903, pp. 16-17) În raport cu modelul dualist, axat pe cuplul divinitate benefică - divinitate malefică (fapt care explică existența lucrurilor bune și rele pentru om prin bătălia dintre o ființă sacră binevoitoare și una răuvoitoare), aceste constructe cosmogonice sunt mult mai subtile. Ariciul nu vrea răul umanității - dimpotrivă, el posedă o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
izolate forme culturale capabile să Îndeplinească toate atributele presupuse de o definiție cumulativă a mitului. În plus, În limbajul membrilor comunităților rurale nu există niciun termen specific pentru a desemna manifestări culturale similare sau antagonice mitului (așa cum grecii au creat cuplul „mythos-logos, cu echivalente structurale În alte civilizații: itan-alo la populația Yoruba din Nigeria, elume-so la dogonii din Sudan ori adaox-malesk la indienii Tsimshian din America de Nord). Cultura populară românească nu ne oferă mituri, evidente prin ele Însele, ci texte și manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se scrie. Simțul comicului ca instinct nativ, modurile comice, absurdul comic configurează detașarea creației caragialene de sub rigorile tradiționalismului și intrarea în spațiul perenității, prin deschiderea unor inedite căi de acces spre realitatea extralingvistică: "lista telegramată", colajul, autoreferențialitatea, mixarea registrelor stilistice, cuplurile comice, noncomunicarea. Criticul I. Constantinescu a sesizat comentează Loredana Ilie prezența unui "dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament libertin în cuplu, achiziționarea cățeilor de buzunar, căutarea stării de spleen etc. În același mod se poate constata reconversia satirică a formulei "absurdului" presupuse de parabola utopiei din piesa Paradisul de Horia Lovinescu. Cu excepția acestora însă, chiar dacă reprezentările literare ale modului satiric sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul cuplu Don Quijote și Sancho Panza. Interesantă, din această perspectivă, este și piesa lui Matei Vișniec Mașinăria Cehov. Mircea Ghițulescu observa chiar această abilitate a dramaturgului de a exprima prin intermediul parafrazei, a parodiei și a imitației, un pertinent comentariu critic al teatrului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de ani de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard Kearney), orice fragment ales la întâmplare binedispune instantaneu prin suita de paradoxuri, intersectări
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
formulă ce caracterizează perfect tipul de conversație noncomunicativă exersată de personajele Cântăreței chele. În lucrarea Understanding Utterances, Diane Blakemore analizează în capitolul Relevance un exemplu asemănător prin lipsa de relevanță a replicilor succesive, cu acel "puzzle verbal"112 jucat de cuplurile piesei lui Eugen Ionescu. Exemplul prezent este însoțit de următoarea remarcă: " Efectul poate fi comic, dar ceea ce ilustrează este destul de serios. Participanții la acest dialog, pur și simplu nu se comportă ca vorbitori normali, raționali. De fapt, nu este clar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
desprindere definitivă, prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente ale tipologiei și ale tematicii lui Mihail Sebastian sunt încă tributare marelui înaintaș.222 Personaje ca Bogoiu, Madame Vintilă, călătorul și soția lui sunt tipuri caragialiene (micul funcționar, cocota adulterină, cuplul de vilegiaturiști) mai adânc personalizate și umanizate, iar anumite scene dezvoltă în același sens găunoasele și sincopatele pseudoconversații din "șarjele de atelier" ale lui Caragiale: Ștefan: Capricii. [...] I-ai vorbit? Bogoiu (evaziv): Daa... Ștefan: Și? Bogoiu (același joc): dee... Ștefan
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pretutindeni eroii lui Caragiale, pe Trahanache cerând puțintică răbdare sau pe Ipingescu mârâind mereu "Rezon""19. Departe de a fi considerate carențe, mecanismul de marionetă, schematismul psihologic și chiar nongândirea, repetițiile gestuale, situaționale și de limbaj, uniformizarea sau gruparea în cupluri siameze, degradarea fizică și/sau morală, precum și dezorientarea și veleitarismul sunt, pentru I. Constantinescu, elemente de construcție a personajului caragialian prin care acesta se îndepărtează de structura tipului tradițional, dar se apropie profetic de noneroul farsei moderne. Leonida și Efimița
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus, bufonul, cuplul clovnesc etc.), ci le-a particularizat fără să le estompeze valoarea axial-universală, convertindu-le, în același timp, în simboluri ale existenței automate și alienate. Numeroase personaje din teatrul și din proza caragialiană ilustrează acest summum ipostazial al obiectivărilor literare în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plătește nimenea bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al lui Gregor Sansa"28. Împreună cu Efimița reiterează ipostaza cuplului de clovni, anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate fi considerat un veritabil caracter clasic, prin ilustrarea unei dominante: prostia. Nu este însă, mai puțin valabilă interpretarea lui prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
triunghiului conjugal își păstrează specificul caragialesc și la Teodor Mazilu. Amoralitatea personajelor din piesa Mobilă și durere explică ciudatul lor comportament social: atât femeile, cât și bărbații se simt datori să trișeze. De fapt, afișarea unei conduite deliberat libertine în cuplu, ca și acumulările de Luchieni, fixarea unei zile de primire sau achiziționarea câinilor de buzunar sunt preocupările unei lumi mimetice, intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oratoria ineptă, cât și prin versatilitate, prin abilitatea felină de acomodare la orice situație. Tipologia panglicarilor politici este întregită cu cea din Ultima oră de Mihail Sebastian și din Schimbarea la față, piesa lui George Mihail Zamfirescu, publicată postum. Între cuplurile BucșanBrănescu și respectiv PamfilBrănescu din cele două piese poate fi sesizat un interesant paralelism. În cazul ambelor perechi există o secretă subordonare a celor doi miniștri, nu întâmplător cu același nume parcă generic, față de mânuitorii din umbră industriașul Bucșan și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Strămoși ai seriilor de personaje aplatizate, interșanjabile precum Boby Watson din Cântăreața cheală, Jacques I, II, III din Jacques sau supunerea, Bartolomeu I, Bartolomeu II, din Improvizație la Alma, pot fi identificați în romanul Ochii Maicii Domnului, în cele două cupluri de gemeni din sanatoriul Saconnex. Cei patru frați Filip cu mișcări de păianjen sunt identici, imposibil de individualizat, egalizați și prin similitudinea onomastică, dar cazul lor nu stârnește nedumerirea doctorului Gauthier a cărui experiență l-a convins că "totul e
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]