17,663 matches
-
Ce se pot face cei cu mai puțini bani, nu-mi dau seama! N-ar fi nimica, am și-mi mai dau copiii dacă-mi trebuiesc bani, greul cel mare este că vremea-i În prag și trebuie să mă despart de casă. Aș fi vrut să fiu prezent la lansarea „CAZABANILOR” și să iau și cuvântul, și când se termină totul să veniți la mine, să bem un pahar de vin cu domnul Costică și să vorbim de literatură, artă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mi-ai dat prilejul să le aștept. De asemenea Îți mulțumesc pentru interesul ce porți treburilor mele. Ca să fiu pe aceeași linie, Îți voi răspunde și eu la fiecare punct În parte. 1. Cu tabloul problema este următoarea: Eu mă despart foarte greu de singura urmă ce am putut s-o am de la acest Înaintaș al meu; dar o fac cu plăcere pentru muzeul din orașul de baștină a familiei. Dacă eu aș sta bine cu veniturile, tabloul era de mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o dată Îți mulțumesc și vă doresc numai bine. M. V. Pienescu 40 (București, nedatată, aprox. 15 sept. 1976) Dragă Eugen, Eu am plecat. Nu ne vom mai vedea... și Îmi pare rău. Tu ești Încă unul din motivele pentru care mă despart de viață cu mare părere de rău. O bună parte din materialul ce Îl ai nu poate circula astăzi. Tu păstrează-le pe toate, căci atunci când vor deveni istorie vor fi prețuite la adevărata lor valoare. Eu vă doresc sănătate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și muzeul În casele Pașcanu 323 din fața primăriei. Dl. Ciurea, care știa că originalul este la mine mi-a spus să-l donez muzeului, eu nu am spus nici da nici nu, Îmi era drag și nu m-aș fi despărțit. Acum că sunt bătrână și nu am nici un fel de moștenitor care l-ar interesa, m-am gândit că locul Nastasiei Cichirdic 324, născută Ciudin ar fi tot la Fălticeni, unde a trăit și a dat unele ajutoare orașului natal
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acasă ale doamnei Despina Teodorescu, distanța mare dintre Fălticeni și București, dificultatea deplasărilor mele În Capitală, au Împiedicat contacte mai strânse, pentru a obține cele promise. știam că doamna are multe documente, reviste etc., dar am avut impresia că se despărțea greu de ele. A intervenit plecarea mea de la „Galerie” la Suceava, Încât n-am mai putut duce la Îndeplinire cele propuse: lucram la Muzeul Județean, iar ca să ajut Fălticenii, când de acolo veneau numai ecouri ostile dirijate, nu avea rost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
zise merite de partid. Meritele lor principale sunt: atașament față de o idee dovedit greșită și compromisă, supuși față de ideea celui mai mare în rang. Aproape toți și-au însușit un mod de viață burghez, de care nu vor să se despartă fiindcă nu mai pot trăi altfel. De aici tragedia vieții lor când prin mișcarea cadrelor cad mai jos de privilegiile castei. După toate aceste scurte istorisiri, să nu ne mirăm că românul, atât de statornic de glia lui strămoșească, fapt
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
racul, am să vă servesc un exemplu foarte edificator. Priviți și judecați cele două Germanii, una capitalistă și una socialistă. S au rupt din același trup și din același popor. Sunt aceiași oameni, vorbesc aceeași limbă și când s-au despărțit erau la fel de deștepți. De asemeni, ambele Germanii au plecat de la zero după un război pustiitor. Acum să vedem și să judecăm cinstit, unde a ajuns una și unde a ajuns alta. Și rețineți, vă rog, faptul că RDG-ul s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dintre cei patru jucători de la o masă trec la masa următoare, acestea nepermițând discuții auxiliare. 3. După cum se știe, Valentin Ceaușescu, pasionat de bridge, împotriva voinței și dorinței părinților grijulii, s-a căsătorit și are un copil, refuzând să se despartă de fata unui fost din vechea gardă, Dana Borilă, al cărei frate cu soția au luat de curând drumul pribegiei, ca mulți alții, sătui de prea multă lumină a acestor ani. Valentin a primit acasă o hotărâre judecătorească prin care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de fandoselile Zoichii, care a devenit comis-voiajor pe ruta București-Paris și retur, cât și de indiferența lui Valentin, cel care continuă să facă o casă bună cu Dana Borilă, soția sa și mama copilului său, deși în acte au fost despărțiți din ordinul lui Ceaușescu-senior și al consoartei, șeful statului a explodat nervos, așa cum îi este felul, în alte direcții. Una jalnică pentru noi toți este reluarea mai vechiului proiect al centrului civic. Ca urmare a dezamăgirilor din familie, ca și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Tudoran, colonelul V.A. Îi trimite zilnic 3 mașini și 18 (optsprezece) păzitori așa încât tânărul scriitor, ostatic în România, ori pe unde ajunge, provoacă aglomerație cu liota lui de însoțitori nedoriți și de care-i vine deosebit de greu să se despartă, pentru că nu vor ei. Are deci o echipă completă de filaj din renumita stradă General Constantin Coandă. Dorin Tudoran este percheziționat în plină stradă, în plin centru și nu de echipa lui de filaj în civil, ci de către alții îmbrăcați
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nimic nu ar fi putut completa literatura pe care am deprins-o alături de ei, decât viața pe care am Împărtășit-o cu ei În România și, ulterior, departe și aproape de ei, În exilul care ne-a separat fără a ne despărți. Faptul că Bernard și Sonia nu se mai află În România diminuează drastic, trebuie spus, rarele nostalgii pe care autorul acestui omagiu le-ar putea inventa, azi, față de țara depărtată. Se Înțelege, sperăm, de ce premiul acordat În această seară are
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să am eventual și o confesiune de scriitor (În genul celor ale lui Liviu Rebreanu, să zicem), În care să punctezi drumul tău prin vreme și prin vremuri, cu un accent particular asupra genezei cărților tale. Dacă nu ne-ar despărți atâta amar de ape și de pământuri, am putea realiza acest documentar biografic Împreună, pe parcursul a câtorva Întâlniri succesive. În Împrejurările actuale Însă, tot greul cade, din păcate, asupra ta și știu sub ce presiune de timp te afli În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
religiosi. Chiar și Marx, economistul religios, Nietzsche, ateul credincios, Kafka, umoristul lui Dumnezeu... Generația discipolilor lui Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica) a rămas la nivelul unui modernism agonic. «Profeții negativi», pe care nu i-au asimilat suficient pentru ca să se poată despărți de ei Într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta... Ca niște oameni atât de «deștepți» să adoarmă sub privirea hipnotică a unui magician minor precum Nae Ionescu (ca să nu mai vorbim de fascinația exercitată asupra lor de Codreanu) este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Lache” cu care se discuta ceea ce Mircea Zaciu numea „destinul nostru”. Nemulțumirea evolua Într-o drastică interogație: „Cine le dă dreptul nu numai să ne judece, dar să emită tot soiul de conjecturi despre neamul de care s-au despărțit?!”, se Întreba cel care avea, nu peste multă vreme, să se „despartă” el Însuși de neamul atins nu doar de premoniții catastrofice, ci de Catastrofa Însăși! Nu puține note stranii, aflasem, aveau să-și afle loc și În volumele următoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nemulțumirea evolua Într-o drastică interogație: „Cine le dă dreptul nu numai să ne judece, dar să emită tot soiul de conjecturi despre neamul de care s-au despărțit?!”, se Întreba cel care avea, nu peste multă vreme, să se „despartă” el Însuși de neamul atins nu doar de premoniții catastrofice, ci de Catastrofa Însăși! Nu puține note stranii, aflasem, aveau să-și afle loc și În volumele următoare. În volumul patru, de pildă, Florin Mugur era contemplat În „rolul convenabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În felul unui ne-militant, alături de cei obidiți și oropsiți. Măcar atât. Nu destul, poate: nici chiar puțin, poate. Inteligența excepțională nu părea să ferească un intelectual și artist ca Paul de „erotismul” vicios al angajării juvenile. „Nu mă puteam despărți de partid, cum nu se pot despărți unii de femeia vieții lor, curvă, hoață și sperjură. A căzut la femeie, spune poporul. Marxismul practicat din tinerețe devine vițiu. Căzusem la partid, nu mă puteam rupe de această abstracție denumită partid
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obidiți și oropsiți. Măcar atât. Nu destul, poate: nici chiar puțin, poate. Inteligența excepțională nu părea să ferească un intelectual și artist ca Paul de „erotismul” vicios al angajării juvenile. „Nu mă puteam despărți de partid, cum nu se pot despărți unii de femeia vieții lor, curvă, hoață și sperjură. A căzut la femeie, spune poporul. Marxismul practicat din tinerețe devine vițiu. Căzusem la partid, nu mă puteam rupe de această abstracție denumită partid”, mărturisește Belu Zilber, victimă incomparabil mai tragică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mele cuvinte asupra celor care selecționau bursierii Programului literar din Yowa. Așteptam nerăbdător revederea, În acel moment atât de Încărcat pentru toți cei din Est. Lungile convorbiri telefonice dintre New York și Yowa mă plonjaseră Într-un trecut de care mă despărțeam greu. Interlocutoarea accelerase tangajul meu reluat Între acolo și aici, atunci și acum. Mă bucuram, fără reținere, de această voce vie, prietenă, risipitoare cu umorul, sensibilă, sceptică, nu te săturai s-o asculți. Întâlnirea de câteva zile la New York, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
casei de la Bard, Însă, la cafea, Într-o dimineață solară, am regăsit comunicarea. Tensiunea unor evocări surprinzătoare, livrate cu o invidiabilă detașare și o intensă participativitate, totuși, o readusese pe Gabriela cea dintotdeauna, la ora de maximă acuitate. Ne-am despărțit melancolic, prieteni de demult și de acum. Șocul nefericitei publicări a eseului Felix Culpa a fost neașteptat, chiar dacă isteria care urmase era previzibilă. Întâlnirea de la Viena restabilise doar formal comunicarea. * Revenit la New York, am aflat că În România se Întețiseră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
volumul lui Blecher, o extravaganță destinată doar inițiaților. În Istoria literaturii... lui G. Călinescu, prima nu este comentată, iar cealaltă este receptată echivoc. Cele două cărți au asemănări care, mai curând, le deosebesc. Cum ar spune Noica, o apropiere care desparte... Creații de audiență restrânsă, ambele, una are - inițial - o adresă totuși largă și esențială, cealaltă complicitează, chiar În premise, doar cu o elită calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Aderca Îl văzuse la sanatoriul St. Vincent de Paul, ca pe o „fantomă crispată și deteriorată a unui svelt și frânt adolescent”. În preziua sfârșitului, cum povestește Sașa Pană, Blecher Își chemase mama la patul său de muribund. S-a despărțit de ea cu aceste cuvinte: „Am trăit În 29 de ani mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și debarcaderul și atâtea imagini clasicizate pierduseră grandoarea. Am decis să căutăm cartierul vechiului ghetto. Am nimerit Într-o mică sinagogă unde se oficia ajunul Sabath-ului. Ritual sefard, spaniol, mediteranean, diferit de uzanța așkenazită a Europei Răsăritene. Femeile nu erau despărțite de bărbați și, Încă mai neobișnuit, cântau Împreună cu aceștia bucuria festivității, atât de distinctă de lamentările dureroase ale Estului. Venisem sub imboldul estetic al Atenei și regăseam Ierusalimul, chiar dacă elenizat prin seninătate și cântec. Regăseam credința Ierusalimului, fără a mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
organizeze. De aici, invidia și ura celorlalți”. Identificarea cu clișeele furnizate, În acea perioadă, de familia și comunitatea germană avusese totuși două fisuri, datorate contradicției dintre trup și minte. În ciuda „evlaviei germanofile”, mama tânărului Paul Schuster nu accepta să se despartă de ginecologul evreu dr. Antal, singurul În care avea absolută Încredere. „Ea micuță și slabă, el depășind-o cu un cap și jumătate. Dispăreau În camera de dormit, după care ea revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
diferit pentru introvertit și agorafob decât pentru cel care, În pofida iluziilor risipite, continuă să se considere „angajat” de partea cauzelor nobile și pierdute. Nu multă vreme după uciderea fiului său Gad, reporter fotograf În Războiul din Golf, de care era despărțit de multă vreme, Paul Îmi scria: „Durerile rămân dureri. Fiul Împușcat anul trecut, În Vinerea Mare, de ostașii lui Saddam Hussein, n-a Înviat”. Dar adăuga, În chiar rândul următor: „Mă apasă atrocitățile din Iugoslavia, din Caucaz, din Sri Lanka. Mă apasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care a născut Cartea Eternă. În fața pietrei care a fost, cândva, om. Acum patru ani, bătrânul s-a lăsat desprins, brusc, din mâlul efemerității, din durerea care Înjunghia pereții de acvariu ai spitalului. Durerea sa pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum, În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-au ieftinit călătoriile spre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]