16,394 matches
-
scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completând fișa psihologică pe care o realizează autorul în această creație. Nuvela este o proză psihologică de factură naturalistă, urmărind stările de conștiință și de comportament ale eroului principal prin monologuri interioare sugestive, iar destinul dramatic are la bază lăcomia exagerată a acestuia, dar și tare genetice, întrucât „incontestabil există o tară în familia în care un frate înnebunește, iar altul se face tâlhar ca popă și delapidor ca ofițer.“ (George Călinescu) În „Arta prozatorilor români
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
bătut toate recordurile rămânând în fruntea topului "Der Spiegel" în jur de 306 de săptămâni. În septembrie 1999 Paulo Coelho vizitează Israelul. Toate cărțile lansate de Coelho după "Alchimistul" au succes la public. Numeroase companii de teatru au considerat că potențialul dramatic și poetic al operelor "alchimistului" pot fi adaptate pentru scenă. Alchimistul a fost adaptat și jucat pe scene de pe toate cele cinci continente, în diferite forme - muzical, teatru dansabil sau balet, teatru de păpuși, dramă, operă. În România, Alchimistul se
Alchimistul () [Corola-website/Science/299011_a_300340]
-
Mișcarea de colonizare în teritoriile slave a fost abandonată, abandonandu-și conaționalii în față contraofensivei polono-lituaniene de după 1386. Înfrângerile Cavalerilor Teutoni de la Grunwald-Tanneberg în 1410 și Marienburg în 1422, încheiate cu umilitoarea pace de la Torun în 1466, au dovedit izolarea dramatică. Pasivitatea imperiului a dus la pierderea unei mari părți a cuceririlor întreprinse în secolele anterioare, încurajând instabilitata frontierei estice. Între 1419-1434 s-a desfășurat rebeliunea husită. Sigismund de Luxemburg i-a lăsat pe principi să preia singuri misiunea de a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: "Baladă studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul fantomă, Turn înecat, Vraja vrăjilor" etc.) - 3. dramaticul eroic (adică "Balada celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Criticul Nicolae
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
pe Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia. Aici se intalneste cu mostenitorul ei, Printul John Nicolas Ghika - Comanesti pe care l-a ajutat sa parasesca tara in anii tulburi care au
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
în pofida protestelor. În 1990, partidul l-a ales pe John Major ca premier, însă privatizarea sistemului feroviar, a serviciilor poștale și a mineritului de cărbune implementate de acesta au fost măsuri privite că fiind nepopulare. În 1993, valoarea lirei scădea dramatic, forțând Marea Britanie să iasă din Sistemul Monetar European, care controla stabilitatea monetară în Europa. Monarhia britanică a a înfruntat probleme, mai ales evenimentele din 1992, denumit "Annus Horibilis" sau moartea prințesei Diana în urma unui accident, divorțată de prințul Charles de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
O'Sullivan, rula la teatrul West End, Vivien le-a mărturisit și părinților săi că dorința ei este să devină actriță. S-a bucurat de sprijinul amândurora, tatăl său a ajutând-o să se înscrie în Academia Regală de Artă Dramatică (ARAD) din Londra. La finele anului 1931, Vivien îl întâlnește pe Herbert Leigh Holman, cunoscut sub numele de Leigh, un avocat cu treisprezece ani mai în vârstă decât ea. În ciuda rezervelor acestuia în privința meseriei de actriță, cei doi se căsătoresc
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
care a fost asaltată de ziariști, prilej cu care Olivier a mărturisit că ea are abilitatea de a "vrăji presa". Membrii companiei și-au amintit de câteva certuri în cuplu care au avut loc de-a lungul călătoriei. Cel mai dramatic conflict a avut loc în Christchurch, când Leigh a refuzat să își joace rolul. Olivier a lovit-o pe aceasta peste față, iar ea, la rândul ei l-a lovit și l-a înjurat înainte de a intra pe scenă. La
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
una dintre rarele interpretări despre care se poate spună că inspiră în deplinătate atât frica cât și jalea”. Kenneth Tynan a ironizat interpretarea lui Leigh în producția "Titus Andronicus" (1955), spunând că ea nu a jucat cum trebuie unele scence dramatice. Acesta a fost doar unul dintre criticii care au reacționat negativ la interpretările actriței. Despre rolul jucat de ea în "Macbeth" a spus că a fost lipsit de caracteristica furie necesară jucării acestui rol. După moartea lui Leigh acesta și-
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
pe care le-a făcut. Tynan a ajuns la concluzia că interpretarea lui Leigh, în rolul lui Lady Macbeth s-a axat mult mai mult pe alura sexuală a personajului, diferând astfel de interpretările obișnuite, care se axau pe partea dramatică a caracterului. După moartea actriței, unii critici au denumit interpretarea lui Leigh „una dintre cele mai mari contribuții ale sale aduse teatrului”. În anul 1969, o placă comemorativă adusă lui Leigh a fost plasată în biserica actorilor, St Paul's
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
Bradbury a răspuns: "Din lecturarea atât de multor poezii în fiecare zi a vieții mele. Scriitorii mei preferați au fost cei care au spus lucrurile așa cum trebuie". În liceu, a activat atât în clubul de poezie, cât și în cel dramatic, fără a renunța la planurile de a deveni actor, dar dedicându-se tot mai mult scrisului pe măsura înaintării în vârstă. El a absolvit Los Angeles High School, unde a urmat cursurile de poezie cu Snow Longley Housh, iar cele
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
scoată din buzunar 9,80$ pentru a plăti chiria de zece cenți pe jumătate de oră. În 1934, când familia Bradbury s-a mutat în Los Angeles, California, Ray a urmat cursurile instituției Los Angeles High School, activând în cadrul clubului dramatic. În timp ce colinda prin Hollywood în speranța de a întâlni vedete, el s-a întâlnit și cu pionierul efectelor speciale Ray Harryhausen și vedeta de radio George Burns. Primii bani de pe urma scrisului i-a câștigat la 14 ani, când Burns l-
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
Tot în 1939, Bradbury s-a alăturat organizației Laraine Day's Wilshire Players Guild, unde a scris și jucat în câteva piese timp de doi ani. Erau, după mărturisirea lui Bradbury, "atât de slabi" încât nu a mai scris piese dramatice timp de două decenii. Primul text remunerat al lui Bradbury, "Pendulum", a fost scrisă în colaborare cu Henry Hasse și a apărut în numărul din noiembrie 1941 al revistei pulp "Super Science Stories", fiind plătită cu 15$. La vârsta de
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
care a fost interzisă și a avut premiera parțială abia în 1966. În 1938 Prokofiev a colaborat cu Eisenstein pentru a compune muzica filmului epic istoric "Alexandr Nevski". Pentru această producție Prokofiev a compus una dintre cele mai inventive și dramatice lucrări ale sale. Deși filmul avea o înregistrare audio foarte slab calitativă, Prokofiev a adaptat cea mai mare parte a muzicii într-o cantată pentru mezzo-soprană, orchestră și cor care a fost frecvent interpretată și înregistrată. În tandem cu succesul
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Hara, care va avea în cursul povestirii între 16 și 28 ani, fiind măritata de trei ori. Acțiunea românului este captivantă și dinamica. Energia și starea de optimism a lui Scarlett O'Hara, aptitudinea ei de a trece peste momente dramatice și adesea tragice, însuflețesc și incită acțiunea, dând românului originalitate și un farmec deosebit. Chiar dacă ea este uneori acuzată de superficialitate, ea a reușit, spre deosebire de alte personaje din român, să devină, din fiica unui proprietar de pământ și sclavi, în
Margaret Mitchell () [Corola-website/Science/304528_a_305857]
-
este un termen desemnând o formă de teatru, fiind deseori denumită "teatru liric", în care întreaga acțiune se desfășoară total sau predominant utilizând muzică și cântat. Opera utilizează multe din elementele "teatrului vorbit" sau "dramatic", precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea. În ciuda acestor asemănări, interpreții operei trebuie să posede în primul rând calități vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie. Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la
Operă () [Corola-website/Science/304564_a_305893]
-
anii razboiului, 1916-18 când soții Minulescu se refugiază la Iași. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: "Măști de bronz și lampioane de porțelan" (1920). Un an mai târziu, Minulescu își face debutul ca autor dramatic: pe scena Naționalului se joacă piesa " Pleacă berzele" și comedia într-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie). În 1924 apare romanul "Roșu, galben și albastru", unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile "Vieții
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
celorlați" și "Insula". A debutat cu versuri în revista "Povestirea vorbii". S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice. Cultivând motive lirice tipic simboliste, poezia sa cântă mirajul ținuturilor exotice, marea, aspirația spre un absolut indefinisabil, stările sufletești enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică și moarte, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioară specifică. Viziunea sa este în
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
vogă pe străzile Parisului. Cu scopul de a se vedea interpretat pe scena Operei Comice, Offenbach a prezentat doar la două luni după această parodie, în aprilie 1846, nu mai puțin de șapte noi fragmente de operă într-un concert dramatic. Este vorba de diverse romanțe și cuplete vesele, asemenea celor care se vor întâlni ulterior în operetele renumite ale compozitorului. Succesul acestor piese a atras după sine prima ofertă din partea Operei Comice, pentru o prelucrare muzicală a vodevilului "Alcovul". Directorul
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
noii politici externe sovietice au dus și la răspunsul dur la cererile de ajutor ale lui Honecker, care ar putea fi rezumat în: "nu ne mai supărați cu problemele voastre, rezolvați-le singuri." Proclamarea "Doctrinei Sinatra" a avut un efect dramatic în blocul sovietic. Guvernul est-german izolat de propria populație a sperat că sovieticii vor interveni în apărarea comunismului în RDG sau în alte țări. Proclamarea noii doctrine de politică externă a semnalizat faptul că Uniunea Sovietică nu mai este dispusă
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
declarată afinitate a gândirii lui Gabriel Marcel cu spiritualitatea teologiei ortodoxe. 1893 : Decesul mamei sale. Tatăl se recăsătorește cu Marguerite Meyer, sora mamei lui Gabriel Marcel. Acest eveniment familial - filtrat prin optica unei hermeneutici filozofico-artistice - se va sublima în textura dramatică a mai multor piese de teatru ale sale. Problematica oedipiană - transpusă în contextul unei interpretări metafizice - va fi mereu prezentă în teatrul marcelian, care are o predilecție pronunțată pentru desfășurarea acțiunii dramatice în cadrul spațiului familial. Încă din copilărie călătorește mult
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
unei hermeneutici filozofico-artistice - se va sublima în textura dramatică a mai multor piese de teatru ale sale. Problematica oedipiană - transpusă în contextul unei interpretări metafizice - va fi mereu prezentă în teatrul marcelian, care are o predilecție pronunțată pentru desfășurarea acțiunii dramatice în cadrul spațiului familial. Încă din copilărie călătorește mult, familiarizându-se cu marile orașe de artă.În 1910 devine "agrégé" în filozofie. Titlul tezei sale de doctorat este " Ideile metafizice ale lui Coleridge în raporturile lor cu filosofia lui Schelling." De
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Crucii Roșii, Gabriel Marcel se ocupă de regăsirea soldaților dispăruți pe câmpul de luptă. Pe parcursul acestei activități, Marcel își aprofundează interesul său pentru fenomenele paranormale. Descoperirea capacităților sale mediumnice constituie o adevărată revelație pentru tânărul creator. Publică primele sale creații dramatice cu titlul "Le Seuil invisible", conținând piesele "La Grâce" și "Le Palais de sable", la Editura Grasset. Între anii 1915 și 1918, predă filosofia la Liceul „Condorcet” din Paris. În 1919 se căsătorește cu Jacqueline Boegner, fiica pastorului Alfred Boegner
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
începe cariera de critic literar și teatral. Publică primul său articol în prestigioasa revistă literară la Nouvelle Revue Française (N.R.F.) la 1 septembrie 1919 (N.R.F., 6e année, n° 72, pp. 618-627). Urmează o serie impresionantă de articole, cronici literare și dramatice în revistele N.R.F. și L’Europe Nouvelle. În 1921 apare, la Grasset, piesa Le Coeur des Autres. Colaborând intens la N.R.F., Gabriel Marcel îl întâlnește pe remarcabilul critic literar Charles Du Bos. O prietenie de o viață se leagă între
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
critice care pot fi regrupate sub formă de monografii dedicate celor mai renumiți autori ai literaturii franceze din secolul XX : Marcel Proust, André Gide, François Mauriac, André Malraux, Albert Camus etc. O culegere de texte marceliene consacrate operei literare și dramatice a lui Jean-Paul Sartre a apărut la Editura Vrin, în 1981 ("L’existence et la liberté humaine chez Jean-Paul Sartre"). De menționat, de altfel, faptul că Sartre frecventa întrunirile literare ce aveau loc săptămânal, timp de mai mulți ani, la
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]