17,773 matches
-
rupe vălurile și declară: Nu Olimpul este visul cel mai Înalt!... (...Vreau să știu dacă tot ce s-a spus despre puterea artei e adevărat! Vreau să știu dacă arta este sau nu În stare să nască viață. Prometeu a furat focul din cer; eu vreau să-l aprind cu mîinile mele; vreau să fiu eu Însumi zeu și om În același timp; s-o creez pe Galateea cu mîinile mele și cu dalta mea și apoi s-o iubesc cum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i că se temuse ca nu cumva să primească în exerciții vreo învățătură greșită, după cum îi spusese cineva. Pentru aceasta adusese cu el cărți de care să se folosească în caz că Pelerinul ar fi voit să-l amăgească. Acestuia, exercițiile îi fură de mare ajutor, hotărând, mai apoi, să urmeze felul de viață al Pelerinului. El a fost și cel care a murit primul 1. 93. În Veneția, Pelerinul îndură o nouă prigoană, întrucât mulți povesteau că în Spania și la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că fiecare își fixa în minte evenimentul petrecut. Deodată, el se opri din mers, trecu în fața ei și încercă s-o sărute. Ea se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să cadă. Tăceau amândoi. El avea privirea tăioasă ca a unui diamant, iar tăcerea lor spunea foarte mult. Carlina simțea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
libertatea ei s-a dus. De fapt, numai țigăncile sunt libere și acele femei care nu au nici o situație. Soțiile celor mai mulți demnitari sau oameni de afaceri sunt întradevăr sclave. Trăiesc cu teamă în suflet ca bărbații lor să nu fie furați de alte femei, vânătoare de bărbați cu situație financiară bună. În același timp își făcea în gând tot felul de planuri, apoi nerăbdătoare începu să se cerceteze întro oglindă pentru a vedea cum arată. Câștiga tot mai multă încredere în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca degete străine să-i fi gâtuit iubirea. Tăcerea ei nu avea glas iar strigătul durerii o îndemna să tacă. Nici îngerii câteodată nu vin în ajutor când zborul îți este frânt. Nu stricase casa nimănui și nici nu îi furase cineva cu vorbe ușoare sentimentele de femeie. Nu a acceptat nicicând vre-un Don Juan. Iubirea trecuse cu viteza luminii, oprindu-se acolo unde începuse. Cu sufletul în palmă, istovită iubirea-i devenise ca o piatră ascuțită într-un pantof
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-ți expui marfa spre vânzare. Dar cu toate acestea, chinezii își așezau marfa pe niște ciolofane, direct pe pământul umed, sperând că în acest mod marfa este mai bine protejată de hoți, hoți care îți sustrăgeau atenția și-ți furau marfa. Ajunsă în piață, Carlina simți că în sufletul ei se strecură un balsam care o liniști, era ca liniștea unui fluviu care se revarsă într-o mare cristalină și albastră. Se simțea ca într-o lumină pe care o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar fi vrut, dacă ar fi fost cu putință, să adune tot ce fusese rău, toată suferința ei, să o ascundă undeva într-un fișier al creierului, unde să nu mai umble niciodată, sau să fi fost un Prometeu să fure foc din cer, să producă flăcări, să facă scrum tot ce încerca să uite și nu reușea. Dar cine poate șterge sau uita trecutul? Nimeni, nimeni nu-l poate scoate din cuibușorul lui trândav, ascuns fățarnic după ceafă, scoțânduși toanele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca să poată topi într-o zi bruma economiei tale. Alții te așteaptă când ieși dintr-un local, îți pun o piedică iar când ai căzut jos, în secunda următoare își pun gheata pe mâna ta cu putere iar altul îți fură tot ce ai asupra ta. Unii caută prietenia ta apoi cu prima ocazie te invită la o așa zisă cafea. „Fac eu cinste acum iar tu altă dată”. Iar altă dată nu mai există. Cu iuțeală și nebăgare de seamă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prietenia ta apoi cu prima ocazie te invită la o așa zisă cafea. „Fac eu cinste acum iar tu altă dată”. Iar altă dată nu mai există. Cu iuțeală și nebăgare de seamă te droghează, te îmbată cu cine știe ce, îți fură tot din buzunare și te trezești că ai fost aruncat în stradă. Tot timpul sunt în grup de doi-trei. Și câți nu sunt păcăliți la colț de stradă când se încumetă să schimbe valută la un preț mai convenabil, fără
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și totuși eu îi apreciez foarte tare. Poți învăța multe de la ei, sunt de apreciat. - Ce anume ai putea să înveți de la niște țigani? - Să ai răbdare și să fii foarte vigilent. Pe ei nu îi înșeală și nu îi fură nimeni. Au școala vieții, cum spun ei. Sunt într-o alertă continuă și nu sunt tăcuți. Sunt foarte receptivi și mențin cu precauție contactul vizual cu cei din jur. Sunt fericiți și mulțumiți de mediul lor ambiant. - Ce crezi că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
seama repede că ceea ce îi stimula cel mai mult imaginația cinematografică erau viziunile enigmatice de vise care se transformă, printr-un miracol de inocență, în realitate credibilă și concretă, animalele care au sentimente și care vorbesc, aventurile sexuale ce par furate hazardului și însoțite întotdeauna de o grație bufonă și copilărească. Cum să mai scriu, în aceste condiții așa cum mi-a cerut-o Jonny Costantino, simpaticul critic italian cunoscut la festivalul din Capalbio , despre Cinematograful italian recent, când este atât de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a Hușilor, tentativă care-l singularizează printre confrați” (Theodor Codreanu, 1997). Dar cine cunoaște urbea Hușilor așezată că într-un căuș de palmă unde tumultul molcom al orașului se pierde sub valurile dealurilor, va înțelege altfel eternizarea peisajelor în „clipă” furată din caruselul timpului. Regăsesc în plastică peisagista o frescă atemporala a mișcării naturii în „veșnică trecere”, cum ar spune poetul. „Orașul dintre vii” a rămas pentru Viorel Huși, tărâmul paradiziac al copilăriei, de aceea a simțit o tainica chemare spre
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tu la casa ta. Mi-ai făcut dimineață un semn din autobuz. Ce voiai să-mi spui? Da' mă ajuți? Ce naiba, Ioane! N-am păscut noi porcii împreună? Nu, că porcii îi pășteai mai mult cu Gică. Așa-i. Atunci, furam pepeni. Nu, că pepeni furai cu Costică, din grădină de la bunicu'. Lasă... Furai și tu cu noi. Cîteodată, rîde el. Ce mai știi de Costică? Te-ai mai întîlnit cu el? Acum trei săptămîni, cînd am fost la București. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai făcut dimineață un semn din autobuz. Ce voiai să-mi spui? Da' mă ajuți? Ce naiba, Ioane! N-am păscut noi porcii împreună? Nu, că porcii îi pășteai mai mult cu Gică. Așa-i. Atunci, furam pepeni. Nu, că pepeni furai cu Costică, din grădină de la bunicu'. Lasă... Furai și tu cu noi. Cîteodată, rîde el. Ce mai știi de Costică? Te-ai mai întîlnit cu el? Acum trei săptămîni, cînd am fost la București. Am dormit la el. Așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voiai să-mi spui? Da' mă ajuți? Ce naiba, Ioane! N-am păscut noi porcii împreună? Nu, că porcii îi pășteai mai mult cu Gică. Așa-i. Atunci, furam pepeni. Nu, că pepeni furai cu Costică, din grădină de la bunicu'. Lasă... Furai și tu cu noi. Cîteodată, rîde el. Ce mai știi de Costică? Te-ai mai întîlnit cu el? Acum trei săptămîni, cînd am fost la București. Am dormit la el. Așteaptă să plece în străinătate, la un congres. E un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
articolului publicat luna trecută? se miră Graur. Lasă-ne, Graure, iar ne ciripești?! face spre el un semn a lehamite domnul Luchian. Să ne spună dom' Mihai ce mai face. Eram în trecere, zic eu. Și-ai venit să mai furi ceva, rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
semn a lehamite domnul Luchian. Să ne spună dom' Mihai ce mai face. Eram în trecere, zic eu. Și-ai venit să mai furi ceva, rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
păzit baraca unde se țineau lopețile, dormind toată ziua în șezut, cu spatele rezemat de ușă și cu sticla alături. Uiți că ne șterpeleai săptămînal cîte o cazma și-o vindeai pe-o sticlă de rachiu, iar muncitorii plăteau ce furai tu?... Adu-ți aminte... Don Șef apasă cu putere clapa de închidere a interfonului, roșu de furie: Porcul dracului! Manevrează cum vrea el locuințele în combinatul ăsta. Se oprește, își trece palmele peste obraji, apoi își aprinde o țigară. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tehnice rezolvate. Află că cele mai bune invenții le-am făcut cît am fost prieten cu Brîndușa. Brîndușa cealaltă, care știa să mă stimuleze. Dumnezeule, exclamă el uitîndu-se în sus, unde ții ascuns ceasul timpului, că vreau să ți-l fur și să-l dau înapoi!... Își coboară privirea pe pupitrul de comandă și începe imediat să dea comenzi. Nu pare să-l stînjenească destăinuirea făcută. Cred că dorea de mult să mi-o facă. Azi, cînd l-am întîlnit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aisance de grande dame a aprins focul la soba ei; casa iar era curată ca în alți ani; a venit și Amidée, care eri a suferit o intervenție chirurgicală, apoi Muedin, Baidar, care face pe negustorul și-mi procură ouă (furate de la Menaru), Mursel și Zeișan, care după ce a pălâns afară, s’a așezat la mâncat clătite cu sirop de vișine. Natural Menaru: „Ah draga, așa nu bun est n’ai văzut noi pe Serghil Cara Căz, scri la ia noi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în fața casei noastre (nu știa că noi locuim în ea) și a spus: „În așa o casă mi-ar plăcea să locuiesc“. Iată-mă cu doi copii. Îți închipui acum de ce mă simt străină; mi se pare că m’au furat; mi s’a schimbat puiul din cuib. După masă, Maria; spune că are passeportul, că unchiul Mirei va avea același grad ca Georges T., și de faptul acesta leagă iluzii și planuri. Am vorbit mult împreună; pretinde că venind [ea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un cupeu: vizitiu și valet și o doamnă înfofolită în blănuri, înfumurată și plină de sine, de averea ei... Eram gata să leșin - leșinam deseori pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am să plesnesc; am mâncat pâine albă de 140 de lei, două pâini de câte 76 de lei“. [...] II 1 decembrie [1950], vineri Camera e încă plină de flori. Am împărțit crizantemele cu Papà - închipuie-ți că iarăși s-a furat candela (aceea frumoasă, de bronz cloisonné și email negru, care se potrivea așa de bine în nișa îmbrăcată în brocart negru cu auriu). De mâine, dulcea mea dragă, am să încep să mănânc la cantină. Am trăit s-o văd
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai fost în Anglia de peste șase luni, ceea ce brusc mi se pare enorm. N-am fost acolo când tata a fost ales căpitan al clubului de golf, ambiția lui de-o viață. Și am ratat și scandalul când Siobhan a furat banii strânși de biserică pentru acoperiș și și-a făcut cu ei o vacanță în Cipru. Și, lucrul cel mai grav din toate, n-am fost acolo când s-a logodit Suze - deși a venit la mine la New York, două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu rochia mea? — Ai văzut asta? zice Danny, arătându-mi nervos pe pagină. „Colecția lui Hamish Fargle a demonstrat același fler și umor“, citește cu voce tare. Auzi, ce prostie! E antitalent total. Zero barat. Am fost colegi. Mi-a furat cu nesimțire o idee de-a mea... Se uită la mine, cu ochii îngustați. Aveți haine de-ale lui la Barneys? — Îhm... nu știu, mint. Danny e complet obsedat de ideea de a fi prezent la Barneys. E singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]