16,589 matches
-
acord, astăzi, că doctrina teologică din Comma este adevărată, dar nu este o parte originală din "Epistola lui Ioan", fiind o corupere latină apărută în anumite copii ulterioare ale manuscriselor grecești ale Bibliei Se afirmă că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut în Registrul de cărți catalogate ca eretice al Bisericii Catolice, deși (conform opiniei majoritare) știa că adăugirea nu face parte din Noul Testament. Manuscrisul Codex
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut în Registrul de cărți catalogate ca eretice al Bisericii Catolice, deși (conform opiniei majoritare) știa că adăugirea nu face parte din Noul Testament. Manuscrisul Codex Montfortianus numit de ErasmusCodex Britannicus este primul manuscris grec care conținea Comma sub forma unei note de subsol și însuși Erasmus îl suspecta de a fi latinizat conform Vulgatei. De Jonge se abate de la opinia majoritară afirmând că Erasmus
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut în Registrul de cărți catalogate ca eretice al Bisericii Catolice, deși (conform opiniei majoritare) știa că adăugirea nu face parte din Noul Testament. Manuscrisul Codex Montfortianus numit de ErasmusCodex Britannicus este primul manuscris grec care conținea Comma sub forma unei note de subsol și însuși Erasmus îl suspecta de a fi latinizat conform Vulgatei. De Jonge se abate de la opinia majoritară afirmând că Erasmus s-a temut într-adevăr de a fi acuzat
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
note de subsol și însuși Erasmus îl suspecta de a fi latinizat conform Vulgatei. De Jonge se abate de la opinia majoritară afirmând că Erasmus s-a temut într-adevăr de a fi acuzat de erezie și avea o teorie că manuscrisele grecești au fost modificate conform Vulgatei, însă nu există niciun indiciu că Erasmus și-ar fi dat seama că acest Codex Britannicus a fost scris special pentru a-l face să includă Comma în ediția grecească a Noului Testament. De
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
ediție grecească a Noului Testament, textul său grecesc a fost preluat în mod aproape lipsit de orice simț critic în Textus Receptus, ediție a Noului Testament care suferea de aceleași defecte ca și textul grecesc al lui Erasmus: bazat pe manuscrise puține și de proastă calitate. Asta face ca toate traducerile Bibliei bazate pe Textus Receptus să conțină Comma Johanneum. Unele traduceri contemporane ale Bibliei în engleză nu mai conțin Comma, dar altele o păstrează. De exemplu, New International Version nu
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
traduceri contemporane ale Bibliei în engleză nu mai conțin Comma, dar altele o păstrează. De exemplu, New International Version nu traduce Comma, ci doar adaugă o notă de subsol că Vulgata conține un anume text, care nu se regăsește în manuscrisele grecești ale Bibliei dinaintea secolului al XIV-lea., în schimb versiunea New King James bazată pe traducerea recentă a lui Textus Receptus, păstrează Comma. Minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Aland) conține Comma în greacă, manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
text, care nu se regăsește în manuscrisele grecești ale Bibliei dinaintea secolului al XIV-lea., în schimb versiunea New King James bazată pe traducerea recentă a lui Textus Receptus, păstrează Comma. Minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Aland) conține Comma în greacă, manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca notă laterală, notele fiind adăugate în secolele
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
New King James bazată pe traducerea recentă a lui Textus Receptus, păstrează Comma. Minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Aland) conține Comma în greacă, manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca notă laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI. Noua Traducere în Limba Română (Biblica, Inc. 2006) nu conține referirea la Sfânta Treime.
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
monahal posedă o bogată colecție de artă bisericească veche. Muzeul colecțiilor bisericești adăpostește obiecte de valoare istorică, artistică și documentată: 27 de documente în limbile turcă, arabă și persană; Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688; icoana Maicii Domnului din 1600; manuscrise și tipărituri din perioada 1696- 1898. Un documentar despre aceasta zona a fosr realizat de primaria Frecăței
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
cu mult mai mare decât cel al angajaților permanenți. O editură își întocmește o listă anuală a cărților pe care își propune să le publice (de la 10 titluri în editurile mai mici până la câteva sute în cele mari). Proiectele și manuscrisele noi reprezintă pentru edituri „materia primă” pentru viitoarele cărți. După aprobare, ele intră în planul editorial de perspectivă; uneori intervalul de timp scurs din momentul în care un proiect a fost avizat și până când acesta va ajunge în librării (sub
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
intervalul de timp scurs din momentul în care un proiect a fost avizat și până când acesta va ajunge în librării (sub forma unei cărți) poate fi destul de mare, chiar și de doi-trei ani. Câteva cărți sunt cumpărate din miile de manuscrise (nesolicitate) pe care marile edituri le primesc anual (circa 90% dintre acestea sunt respinse), dar majoritatea titlurilor provin de la agenții literare, de la „autori de casă”, sunt scrise la solicitarea editorilor (manuscrise comandate), proiecte inițiate de departamentul de marketing pe baza
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
doi-trei ani. Câteva cărți sunt cumpărate din miile de manuscrise (nesolicitate) pe care marile edituri le primesc anual (circa 90% dintre acestea sunt respinse), dar majoritatea titlurilor provin de la agenții literare, de la „autori de casă”, sunt scrise la solicitarea editorilor (manuscrise comandate), proiecte inițiate de departamentul de marketing pe baza constatării unei cereri de piață, propuneri primite de la coordonatorii de colecții și consilierii editurii, cataloage editoriale și statistici de vânzări din alte țări (traduceri), abordarea unor domenii editoriale noi etc. O
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
carte fără indicarea semnelor de citare și a sursei reprezintă o practică care nu face onoare nici autorului și nici editurii (piraterie editorială/plagiat) și este pedepsită prin lege. Aici au loc o serie de activități de pregătire editorială a manuscrisului până la faza de bun de tipar după cum urmează: După ce un manuscris este inclus în planul editorial al unei edituri, acesta va intra sub îngrijirea directă a unui redactor care va întreprinde toate acțiunile de mai sus până la bunul de tipar
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
practică care nu face onoare nici autorului și nici editurii (piraterie editorială/plagiat) și este pedepsită prin lege. Aici au loc o serie de activități de pregătire editorială a manuscrisului până la faza de bun de tipar după cum urmează: După ce un manuscris este inclus în planul editorial al unei edituri, acesta va intra sub îngrijirea directă a unui redactor care va întreprinde toate acțiunile de mai sus până la bunul de tipar. De obicei un redactor (editor în SUA) lucrează cu mai multe
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
După ce a păstorit Mitropolia Proilaviei timp de cinci ani, el a fost ales în 1757 patriarh de Constantinopol cu numele de Calinic al IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a arătat a fi bărbat erudit, apărător al dogmelor ortodoxe, statornic și înalt la cugetare.” A murit în locul său de naștere. Calinic a avut și el aceeași disputa asupra Satelor Hănești, cu episcopul Hușilor, Ierotei, conflict care reizbucnește în
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Bârlad, p. 95-97; Îmbinarea principiilor pedagogice cu cele structuraliste în predarea limbii române în școala generală", în "Școala bârlădeană", iunie 1970, p.39-49, și în "Convorbiri didactice", Bacău, 7, 1998; "Bibliografia periodicelor apărute în fostele județe Tutova", Covurlui și Vaslui (manuscris, 1969); "Articole/anchete/știri" etc. care însumează preocupări ale surprinderii cotidiene, fie culturale desfășurate în localitățile actualului județ Vaslui (cămine culturale, case de cultură, biblioteci publice, școli de toate gradele, concursuri și festivaluri artistice etc.), fie social-cetățenești, între iunie 1969
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
trei părți: "Străbunii" (p.7-68), "Părinții" (p.69-98) și "Tinerețea lui Ion Barbu - Dan Barbilian" (p.99-257). Sunt incluse cca. 1300 nume de persoane (rude, profesori, colegi etc.), fiind enunțate toate creațiile sale poetice/matematice/de altă natură, extrase din manuscrise, tipărituri, informații orale, aflate în arhive, muzee, colecții de stat/private. Cartea cuprinde trei cicluri: "Catrene" (p.9-33), "Rondeluri" (p.35-46) și "Sonete" (p.4-65); După "Cuvânt înainte" (p. 7-8) și "Cronologie" (p. 9-18), cartea este secționată în două părți
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
p. 9-18), cartea este secționată în două părți: "Opera" (p. 19-129) și "Contribuții critice" (p. 131-218), formate din 1155 de titluri. Astfel, "Opera" poetului este divizată în ediții în limba română (1-34), în alte limbi (35-56), poezii (59-416), publicistică-proză-dramaturgie (417-445), manuscrise inedite din "Fondul Nicolae Labiș". Suceava (446-493), culegeri de folclor (494-525), traduceri de autor/din operă (526-583), corespondență (584-620), iar "contribuțiile critice" în: volume (621-641), periodice (642-1128), manifestări culturale (1129-1155), la care este adăugat un capitol de iconografie, altul de
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
poezii, nume de persoane. Este prima lucrare de acest fel întocmită pentru Nicolae Labiș. "Addenda" referințe necuprinse în biobibliografiile dinaintea anului 1971, respectiv pozițiile 2344-2423. Ediția a fost scoasă împreună cu Muzeul Literaturii Române din București, care este co-editor, fiind deținătorul manuscrisului cărții. Al. Alexianu (21 martie 1914 - 29 octombrie 1974) este un fin exeget al artei poetice vechi românești, un erudit al istoriei feudale naționale, bun prieten cu Arșavir Acterian și Barbu Brezianu. Continuarea ediției a fost abandonată din pricina decesului directorului
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației în trecut". Ultimele două volume cuprind o antologie comentată a întregului material documentar pe baza căruia a fost realizată această istorie: vol. III, 1570-1795; vol.IV, 1796-1830. În timpul alcătuirii ediției, au fost coroborate manuscrisele olografe ale autorului cu varianta dactilografiată, iar în cazul unor dubii, cu tipăriturile și manuscrisele din colecțiile Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Naționale din București. De menționat faptul că dactilografierea s-a făcut din inițiativa lui Eugen Barbu și pe banii lui
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
comentată a întregului material documentar pe baza căruia a fost realizată această istorie: vol. III, 1570-1795; vol.IV, 1796-1830. În timpul alcătuirii ediției, au fost coroborate manuscrisele olografe ale autorului cu varianta dactilografiată, iar în cazul unor dubii, cu tipăriturile și manuscrisele din colecțiile Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Naționale din București. De menționat faptul că dactilografierea s-a făcut din inițiativa lui Eugen Barbu și pe banii lui. "Bibliografia" se încheie cu litera S. Ediție bibliofilă, critică și exhaustivă, cât privește creația literară
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
acte și documente de arhivă private și oficiale (p.623-678, în nr. de 89), iconografie (14 foto de familie, p.679-983). "Aparatul critic" conține: cronologie (p.XXXIII-LXII, între anii 1481-1981), note-variante-comentarii (p.685-926, inclusiv descrierea celor 15 caiete/seturi de manuscrise olografe ale poetului și a volumelor princeps, fiind puse în evidență sute de variante din ms. și din cca. 100 de publicații la care a colaborat). Față de ediția critică precedentă (Editura Minerva, 1978), au fost adiționate 17 poezii inedite, corectate
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
la dihotomia artificială antum/postum, întrucât opera unui scriitor are continuitate de creație în genealogia ei. Ediția are aspect global, însumând întreaga creație literară și non-literară, în condiții grafice excelente, pe hârtie japoneză. Reproducere anastatică a 31 de poezii de pe manuscrisele olografe ale poetului și a unei "Autobiografii" (1937). Reproduce textul poeziilor din vol. Opere, Editura Univers Enciclopedic. București, 2001. /p.1-331/. Conține o selecție de poezii din vol. Joc secund (1930), din periodice și proză literară și critică, unele dintre
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
șase note/lămuriri asupra edițiilor alcătuite/întocmite/îngrijite de Titu Maiorescu, G. Ibrăileanu, Constantin Botez, G. Călinescu, Perpessicius și Gh. Bulgăr, apoi, în fiecare glosă critică a poeziilor sunt menționate: prima apariție tipărită, perioada când a fost concepută și variantele manuscrise (după edițiile Perpessicius), comentarii adecvate (după ediția lui G. Călinescu), aparițiile (integrale/fragmentare) în presă în limba română și în alte limbi, eventualele transpuneri în muzică și, în final, lecțiunile proprii/paralele (numite impropriu "emendări") la cuvintele/sintagmele/versurile poetului
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
și în alte limbi, eventualele transpuneri în muzică și, în final, lecțiunile proprii/paralele (numite impropriu "emendări") la cuvintele/sintagmele/versurile poetului față de textul adjudecat lui Perpessicius, extrase din edițiile celor citați mai sus. "Bibliografia" ediției se compune din lista manuscriselor poetului (descrise de G. Ștrempel), "lista edițiilor" în limba română și în alte limbi (preluate din bibliografiile Bibliotecii Academiei Române, 1976, 1988) și "contribuțiile critice" la opera poetului. "Indicele poeziilor" după titlu/primul vers încheie ediția. Modelul ediției este după Origene
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]