16,540 matches
-
dar el nu părea s-o asculte; se aplecă, luă arma și se Întoarse spre ea În timp ce Îi trăgea cocoșul. — Diferența dintre noi, spuse el În vreme ce o țintea fără să pregete, este că tu nu ești În stare să-ți omori nici măcar călăul, În vreme ce mie nu mi-ar păsa dacă ar trebui să-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții murdari. Hotărăște-te, fiindcă nu ai la dispoziție decît trei secunde... Ea Încercă să citească adînc În ochii lui. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului portughez. — El mi-a făcut asta, spuse. Și l-a omorît pe omul de-acolo... Și alte zeci de oameni, nimeni nu știe cîți, continuă el așezînd pietre de lavă pe ceea ce Într-o zi avea să fie un mare depozit unde avea să se strîngă toată apa care venea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se uită cu stupefacție la prim-ofițer. — Cum adică nu-i? Întrebă el neîncrezător. Ce vrei să spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
declarat război, am făcut-o Împotriva a orice și a tuturor. Chiar și Împotriva lui Dumnezeu și a fiului meu - arătă sprea ea cu degetul. Dar Îți promit că, dacă seamănă cu mine, am să-l respect. Am să-l omor pe loc, oferindu-i, ce-i drept, tot respectul... Ea se ridică În picioare și Începu să se plimbe Încet dintr-o parte Într-alta a peșterii largi, ținîndu-se de șale și Înaintînd cu pas leneș și legănat. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
purtat de cînd ești aici, veni răspunsul. În ziua aceea, cînd, după toate cîte ți-am făcut, n-ai fost În stare să mă Împuști, mi-am dat seama cum ești de fapt... - Nu sîntem toți criminali... - Să mă fi omorît În acel moment nu putea fi socotit un asasinat... Era o obligație. Dar n-ai făcut-o pentru că Îți plăcea ca eu, o ființă respingătoare de care nimeni nu s-a apropiat niciodată din voința lui, să te țină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uiți. Așa te-ai născut și așa vei muri. Durerile facerii o apucară după-amiază și strigă ore Întregi, asudînd și zvîrcolindu-se, plîngînd, rugîndu-se și Înjurîndu-l pe „blestematul monstru respingător care o făcuse să conceapă alt monstru care voia s-o omoare dinăuntru”. Iguana Oberlus stătea tăcut, În așteptare, Încercînd să-și amintească instrucțiunile pe care pe primise și Încercînd să nu se gîndească la faptul că sosise ceasul și că În curînd trebuia să ia cea mai importantă hotărîre din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-ar fi aflat - și de fapt chiar se afla - pe altă lume. - Nu-l ucide, interveni Niña Carmen. Nu vezi că și-a pierdut mințile? - Ceea ce văd este că o să ne Înnebunească pe toți... Dacă nu vrei să-l omor, fă-l să tacă. Carmen de Ibarra se apropie de norvegian și Începu să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apropie de norvegian și Începu să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește-te, te rog! Nu vezi că o să te omoare? scoase un suspin de neputință. Doamne! exclamă. Nici măcar nu mă ascultă, iar dacă m-ar asculta, nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea o descoperi, În picioare În fața lui, cu un pistol mare deja armat, pe Niña Carmen. Se uită la ea cîteva clipe Înainte de a o Întreba, păstrîndu-și totuși calmul: - O să mă omori acum? Acum, cînd am ajuns și ești În siguranță? Ea consimți, cu un ușor gest din cap: - Asta e clipa În care te voi ucide, spuse. CÎnd am ajuns și sînt În siguranță... Făcu o pauză. Dar Înainte de asta, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu era nimeni ca să-l ajute să scape de ei, dacă nu era mama, cine putea avea grijă de bietul copil? Se ducea, sărmanul, într-o râpă, ca să nu-l vadă nimeni și, singurel, cu mâinuțele căuta păduchii și îi omora. Lipsa mamei a fost cea mai mare suferință a lui din copilărie, care l-a marcat pentru tot restul vieții. Pentru un copil, nu poate fi ceva mai greu de suferit decât acest lucru. Nu a știut ce înseamnă nici
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
izbea fruntea și obrajii cu palmele. Ionescu îi prinse mâna. ― Ce s-a întîmplat? ― Fluturele! Dascălu jubila, continuând să se pălmuiască. A sosit fluturele meu albastru! I-am simțit aripile. ― Slavă Domnului, oftă Nucii Scarlat. Vezi numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat trecură în bucătărie. Dascălu îi asigură că a înțeles, clătinând din cap, și trase piedica revolverului. Rămas singur se plictisi repede. ― Care din voi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Hai să fumăm o țigară. N-o să prea avem ocazia după aia. Îi întinse pachetul. Cârnul își încrețise nasul și i se vedeau incisivii albi și lați. Se întoarse spre inginer. ― Știi ceva? Acolo, sus, dacă voiam puteam să vă omor pe toți. Sânt un trăgător foarte bun. ― Am observat. Mă întrebam chiar unde te-ai antrenat. ― La club. Îmi place tirul. Ionescu se uită la sanie. În copilărie avusese una la fel. Purta un paltonaș alb de iepure, cu o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu coada ochiului. ― Nu mă întrebi de ce nu v-am împușcat? ― Am ghicit fără să mi-o spui. Ai o inimă bună. ― Țțț! Se corectă: Adică și asta, dar mai e ceva... ― Ce? ― Știi, nu-i bine să mă obișnuiesc. Omor azi șapte, mâine paișpe... Unde o să ajung? Cu țigările am pățit la fel. ― Ai dreptate. Unul la câteva zile ajunge. ― Așa m-am gândit și eu. Își puseră măștile de gaze și se lăsară în genunchi. Inginerul îi dădu lampa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă moale locotenentul. Mă surprinde chestia cu cadavrul din dormitor. Crima nu se înscrie printre metodele ei de lucru. ― Altcineva l-a omorât. Sânt convins de altfel că prietena noastră, doamna Melania Lupu, și-a ales rolul victimei inocente. Pilotul mi-a spus că abia respiră, îi era chiar teamă de un atac... Ce să mai discutăm, e machiavelică, domnule! Își desprinse din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Hm! ricană disprețuitor Grigore Popa. Halal logică! ― Pentru mine e destul de bună. ― Domnule Matei! Melania Lupu făcu câțiva pași înainte: Vă rog! Doar am văzut cu toții. Domnul Panaitescu n-a înghițit nimic, n-a luat nimic din mâna noastră. Cianura omoară instantaneu. Cum putea să-l ucidă unul dintre noi? ― Nu știu, aici e trucul. Dar cineva a făcut-o. ― Cretinul are dreptate. Valerica Scurtu își înfipse mâinile în păr. ― De ce?! Dumnezeule! De ce?! Lui Popa îi tremura colțul gurii: ― E simplu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am experiența dumitale! Nu întocmesc liste! ― Vă rog nu vă certați, imploră Melania Lupu. Avem atâtea de făcut... Bătrânul n-o luă în seamă. Își îndreptă degetul spre sculptor: ― Vreau să-ți spun ceva, tinere! În general, nu m-am omorât cu sfaturile. Oamenii trebuie să-și poarte singuri de grijă. Cine nu știe s-o facă e aprioric condamnat. Trăim însă împrejurări speciale și din nefericire sânt tot atât de amestecat ca și voi în povestea asta... bizară. Sculptorul începu să fredoneze
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse reflex sticla cu rom. Femeia îl lovi violent peste mână. ― Tu și cu baba ați pus
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fie prudent. N-avea voie să comită cea mai mică eroare. Înțepeni în fotoliu ancorîndu-și degetele ca niște căngi în brațele acoperite de o husă de creton. Matei, negru de furie, răcnea cu spume la gură. ― Idiotule! Cum i-am omorît? Își întinse palmele goale: Cu ce? Explică-mi, cap de bou! Cum?! Popa tresări. Nimeni nu-l insultase vreodată. Nici chiar în liceul militar. Își strânse buzele subțiri. Avea să țină minte... Melania Lupu izbucni în plîns: ― Domnilor! Vă rog
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
firește, îți dau de gândit. Faptele sar în ochi. Și oricât de naiv aș fi, îmi este imposibil să nu stabilesc o corelație, mai precis o legătură cauzală între ele. Nu pot să cred de exemplu că Valerica a fost omorâtă ― dacă a fost omorâtă -dintr-o cauză, iar Panaitescu dintr-alta. ― Teoria vecinilor dumneavoastră este că Panaitescu s-a sinucis. Am găsit o scrisoare către nevastă-sa în care încearcă să-și justifice actul. În fine, mai există și alte "urme
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gândit. Faptele sar în ochi. Și oricât de naiv aș fi, îmi este imposibil să nu stabilesc o corelație, mai precis o legătură cauzală între ele. Nu pot să cred de exemplu că Valerica a fost omorâtă ― dacă a fost omorâtă -dintr-o cauză, iar Panaitescu dintr-alta. ― Teoria vecinilor dumneavoastră este că Panaitescu s-a sinucis. Am găsit o scrisoare către nevastă-sa în care încearcă să-și justifice actul. În fine, mai există și alte "urme". ― Sinucis? Omul îl privea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pare imposibil? ― Cum rămâne atunci cu Valerica Scurtu? ― Putea prelua șantajul. Clătină din cap. Nu, e prea complicat... ― Eu aș fi tentat să mă gândesc la un mobil material. Nu dintr-un simplu incident consumat la bucătărie ori în baie omoară oamenii cu cianură, inventează înscenări rafinate, ascund un cadavru, și-l ascund bine ― stau zid cu buzele pecetluite. E altceva! O miză extrem de mare sau care, cel puțin în ochii lor, a căpătat proporții fantastice. Vâlcu își turnă încă un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
L-am suspectat degeaba pe bătrân. Care-i șmecheria? Melania Lupu își strânse ofensată buzele. Se desprinse moale: ― Știu că treceți prin momente grele, domnule Matei, dar nu uitați că nici eu nu sânt scutită de ele. ― Tu i-ai omorît! Cum dracu' n-am înțeles mai de mult?! ― Vă comportați nechibzuit. Băgați de seamă că eu nu vă acuz pe dumneavoastră. ― Firește! Știi că eu n-am ucis. ― Nu știu nimic. ― Așa dintr-o dată? Până acum m-ai înnebunit cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dau... ― Nu, spuse încet Melania Lupu, să nu mi-l dați. Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și unchiul Alecu care nu mai vine... Se întoarse spre bătrânica sfrijită, lipită de ușă: De ce l-ai omorît? ― Așa trebuia, răspunse Melania Lupu cu o voce neașteptat de blândă. Credeți-mă, nu se putea altfel. Sculptorul icni. Pe față îi curgeau lacrimile. ― L-ai omorât pe Moș Crăciun! Nu ți-e rușine? ― Ba da. Mi-e rușine... ― Acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai vine... Se întoarse spre bătrânica sfrijită, lipită de ușă: De ce l-ai omorît? ― Așa trebuia, răspunse Melania Lupu cu o voce neașteptat de blândă. Credeți-mă, nu se putea altfel. Sculptorul icni. Pe față îi curgeau lacrimile. ― L-ai omorât pe Moș Crăciun! Nu ți-e rușine? ― Ba da. Mi-e rușine... ― Acum înțeleg! Are haina roșie... De asta nu se vede sângele... ― De asta nu se vede... repetă ca un ecou bătrâna. Făcu un pas înainte. Ținea în mână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obișnuiți. Puneam totul pe seama profesiunii. M-am neliniștit abia când a început să strige și... să umble dezbrăcat. Maiorul se răsuci în fotoliu căutând o poziție mai comodă. ― Să recapitulăm, doamnă! Doru Matei afirmă în declarația sa că i-a omorât pe cei trei: Panaitescu, Valerica Scurtu, Grigore Popa. Bătrânei îi dădură lacrimile. Clătină din cap. ― Îngrozitor... ― ... explică de asemenea destul de amănunțit cum a procedat pentru a ascunde cadavrele, amintește trucurile care ne-au indus în eroare. În mod ciudat însă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]