16,127 matches
-
pentru Fracofonie, până în martie 2009, lucrările Comisiei Politice a Consiliului Permanent al Francofoniei. La data de 15 martie 2007, prin decret prezidențial, Cristian Preda a fost numit în funcția de consilier prezidențial la Departamentul de Educație și Cercetare al Administrației Prezidențiale a României. În această calitate, a avut un rol central în convocarea și organizarea activității Comisiei Prezidențiale pentru educație și cercetare, în negocierile cu sindicatele din învățămînt și cercetare, în medierile între diverșii actori sociali și instituționali implicați în reforma
Cristian Preda () [Corola-website/Science/305035_a_306364]
-
martie 2007, prin decret prezidențial, Cristian Preda a fost numit în funcția de consilier prezidențial la Departamentul de Educație și Cercetare al Administrației Prezidențiale a României. În această calitate, a avut un rol central în convocarea și organizarea activității Comisiei Prezidențiale pentru educație și cercetare, în negocierile cu sindicatele din învățămînt și cercetare, în medierile între diverșii actori sociali și instituționali implicați în reforma educației și cercetării. Cristian Preda își încheie mandatul de președinte al Comisiei Politice a Consiliului Permanent al
Cristian Preda () [Corola-website/Science/305035_a_306364]
-
al formațiunii politice "Forța Nouă", a fost printre cei 10 lideri de partid (Dumitru Diacov, Victor Morev, Gheorghe Sima, Ion Lipciu și alții) care au format un bloc parlamentar cu Partidul Comuniștilor. La data de 29 decembrie 2004, prin decret prezidențial, deputatul independent Valeriu Pleșca este numit în funcția de ministru al apărării al Republicii Moldova. La data depunerii jurământului de către Valeriu Pleșca, președintele Vladimir Voronin a declarat că numirea unei persoane civile în funcția de ministru al Apărării se înscrie în
Valeriu Pleșca () [Corola-website/Science/305058_a_306387]
-
în funcție, a unui președinte american este aceeași cu cea a unui vicepreședinte al SUA, fiind de patru ani. Mai precis, durata mandatului este de exact patru ani calendaristici din ziua, ora, minutul și secunda preluării funcției. Începând cu alegerile prezidențiale din 1952, conform Constituției Statelor Unite, președinții americani pot servi maximum două mandate. Începând cu primul președinte al Statelor Unite, George Washington, care a servit de două ori câte patru ani (1789 - 1793 și 1793 - 1797), un fel de precedent neoficial a
Mandat al președintelui Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305109_a_306438]
-
o reacție ostilă din partea majorității parlamentare a PDAM. Ca urmare, Mircea Snegur a părăsit Partidul Democrat Agrar din Moldova și împreună cu el, s-a desprins o grupare din 10 deputați, în frunte cu Nicolae Andronic, vicepreședinte al Parlamentului. La alagerile prezidențiale din noiembrie 1996, reprezentantul PDAM, premierul Andrei Sangheli, a obținut doar 9,47% din voturi, fiind abia pe locul IV. Această înfrângere a dus la căderea guvernului Sangheli, precum și la desprinderea unei grupări de deputați agrarieni, condusă de Dumitru Diacov
Dumitru Moțpan () [Corola-website/Science/305105_a_306434]
-
aleși aveau aceeași durata de mandat.Camera Deputaților era aleasă prin vot universal. Ambele camera alegeau președintele. Președintele era demis doar de Senat pe baza unor acuzații grave. Puterea judecătorească era independentă. Conform constituției din 1875, Franța devenise o republica prezidențială. În 1876 au avut loc alegeri după nouă legislație după ce Adunarea Națională s-a autodizolvat. Republicanii își asigura o mică majoritate în Camera Deputaților. MacMahon intră cu aceștia în conflict și îl dezavuează pe premier, considerând că acesta trebuie să
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
militare și războiul civil, Adunarea Națională l-a rechemat la conducere pe Charles de Gaulle. Guvernul acestuia a elaborat Constituția celei de-a Cincea Republici, prezentată populației printr-un referendum și apropbata cu 79% din voturi. Franța devenise o democrație prezidențială, șeful statului și premierul împărțind puterea. Președintele avea puteri speciale din 1962, putând să numească premierul și cabinetul de miniștri, fiind comandantul suprem al armatei, având drept de veto asupra legilor aprobate de parlament și puterea de a dizolvă Adunarea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
poporului israelian. Colette Avital este președinta Asociației de Prietenie Israel-România și a asociației evreilor originari din România. Ea a declarat că în cazul în care va fi aleasă președinte al Israelului, va contribui la strângerea relațiilor cu România. La alegerile prezidențiale din 13 iulie 2007, ea a fost candidată a Partidului Muncii, confruntându-se cu Shimon Peres și Reuven Rivlin. Candidatura sa a avut parte de o lipsă de susținere în sânul propriului partid, unii reprezentanți ai Partidului Muncii cerându-i
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
a primit vizita oficială a unui președinte în funcție al S.U.A, Richard Nixon. În noiembrie 1977 președintele Efraim Katzir a primit vizita istorică a președintelui egiptean Anwar al Sadat la Ierusalim. Katzir a inițiat decernarea anuală a premiului prezidențial israelian pentu activități de voluntariat și a condus pentru o vreme Rețeaua mondială de școli profesionale evreiești ORT. După o singură cadență, din cauza îmbolnăvirii soției sale, profesorul Efraim Katzir nu și-a mai pus din nou candidatura la președinție. El
Efraim Kațir () [Corola-website/Science/306050_a_307379]
-
Navon era căsătorit cu Ofira (1936 - 1994),născută Reznikov - Erez la Tel Aviv, cu 15 ani mai tânără, de profesie psiholoagă de reabilitare, câștigătoare în tinerețe a unui concurs internațional de frumusețe la Paris. Soții Navon au fost primul cuplu prezidențial din Israel care au crescut copii mici la sediul președinției statului (o fetiță adoptată, Naama, și un băiețel, Erez). Ofira Navon s-a distins prin activitatea ei publică în folosul copiilor handicapați și din familiile sărace. De asemenea, în cursul
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
politică din România imediat după revoluția din 1989 s-a caracterizat prin dominația exercitată de Frontul Salvării Naționale (FSN), care la alegerile din 1990, obținuse circa 66% din voturile exprimate, iar președintele Ion Iliescu, candidatul susținut de FSN, câștigase alegerile prezidențiale cu circa 85% din voturi. Opoziția, reprezentată în principal de vechile partide istorice care renăscuseră după Revoluția din 1989 - Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD - în fapt continuator al Partidului Național Țărănesc), Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Social-Democrat Român
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
să fie dominată acum de PNȚCD și liderul acestuia Corneliu Coposu. Numele PNȚCD a continuat să fie legat de cel al CDR până la alegerile din 2000. La 27 iunie 1992, CDR a decis susținerea candidaturii lui Emil Constantinescu în alegerile prezidențiale ce urmau a avea loc în toamna acelui an. Alegerile parlamentare și prezidențiale din septembrie - octombrie 1992 au consolidat poziția CDR ca principală forță de opoziție. Alianța a obținut circa 20% din voturi la alegerile parlamentare, iar Emil Constantinescu s-
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
a continuat să fie legat de cel al CDR până la alegerile din 2000. La 27 iunie 1992, CDR a decis susținerea candidaturii lui Emil Constantinescu în alegerile prezidențiale ce urmau a avea loc în toamna acelui an. Alegerile parlamentare și prezidențiale din septembrie - octombrie 1992 au consolidat poziția CDR ca principală forță de opoziție. Alianța a obținut circa 20% din voturi la alegerile parlamentare, iar Emil Constantinescu s-a calificat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, obținând 31,24% din
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
an. Alegerile parlamentare și prezidențiale din septembrie - octombrie 1992 au consolidat poziția CDR ca principală forță de opoziție. Alianța a obținut circa 20% din voturi la alegerile parlamentare, iar Emil Constantinescu s-a calificat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, obținând 31,24% din voturi (în primul tur de scrutin), respectiv 38,57% din voturi în turul al doilea. În noiembrie 1992, Corneliu Coposu a demisionat din poziția de președinte al Convenției, recomandându-l ca succesor pe Emil Constantinescu. Coabitarea
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
fost repartizate între partidele componente, pe baza unor evaluări făcute cu privire la popularitatea acestora, pe baza a trei sondaje de opinie. Astfel, ponderea principală revenea în continuare PNȚCD, urmat de PNL și PNL - CD. La primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale de la 3 noiembrie 1996, candidatul CDR, Emil Constantinescu, s-a clasat pe locul 2, după Ion Iliescu, dar înaintea lui Petre Roman. La 7 noiembrie s-a semnat un acord de colaborare electorală, parlamentară și guvernamentală între CDR și Uniunea
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
și Uniunea Social-Democrată (USD), constituită din PD și PSDR, prin care s-au pus temeliile unei majorități parlamentare suficiente pentru a înlătura guvernul PDSR. Prin semnarea acordului, s-a convenit susținerea lui Emil Constantinescu în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, ceea ce a dus la victoria acestuia, cu 54,41% din voturi. La 6 decembrie 1996, s-a semnat un acord de solidaritate guvernamentală cu UDMR, trecându-se astfel la prima tranziție pașnică de putere în România din perioada postbelică. Potrivit
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
La începutul lunii februarie 2007, Corneliu Dobrițoiu a fost acuzat de către presă că și-a cumpărat în anul 2005 apartamentul de serviciu de 115 metri pătrați într-o zonă centrală a Capitalei (în același bloc cu generalul Sergiu Medar, consilier prezidențial pentru apărare) cu 27.000 de euro, deși pe piața imobiliară o astfel de locuință ar fi valorat 150.000 de euro. Această tranzacție s-a perfectat deși conform declarației sale de avere, Dobrițoiu mai deținea o casă de vacanță
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
anchetei, având în vedere declanșarea procedurii de urmărire penală. Procedura de urmărire penală ar putea implica audierea unor persoane din cadrul MApN, aflate în subordinea ministrului, fapt ce ar putea conduce la o influențare a demersului procedural“", se preciza în comunicatul prezidențial. Atanasiu a cerut Curții de Apel București să suspende decretul prezidențial prin care a fost suspendat din funcție, dar la 27 septembrie 2006 instanța a respins cererea lui Teodor Atanasiu. La data de 6 octombrie 2006, Secția Parchetelor Militare a
Teodor Atanasiu () [Corola-website/Science/304800_a_306129]
-
urmărire penală ar putea implica audierea unor persoane din cadrul MApN, aflate în subordinea ministrului, fapt ce ar putea conduce la o influențare a demersului procedural“", se preciza în comunicatul prezidențial. Atanasiu a cerut Curții de Apel București să suspende decretul prezidențial prin care a fost suspendat din funcție, dar la 27 septembrie 2006 instanța a respins cererea lui Teodor Atanasiu. La data de 6 octombrie 2006, Secția Parchetelor Militare a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Teodor
Teodor Atanasiu () [Corola-website/Science/304800_a_306129]
-
Agenției de știri ARPress. În primăvara anului 1996, Cătălin Harnagea devine angajat în politica ca șef al campaniei electorale a lui Victor Ciorbea, candidat la Primăria Capitalei, iar apoi coordonator între campania electorală a Convenției Democrate din România și campania prezidențială a lui Emil Constantinescu. Începând cu 1 decembrie 1996, Cătălin Harnagea a îndeplinit funcția de consilier prezidențial pentru probleme interguvernamentale, neguvernamentale și administrație locală, cancelarie și protocol . A fost eliberat din această funcție la 30 iulie 1997 , fiind numit în
Cătălin Harnagea () [Corola-website/Science/304819_a_306148]
-
campaniei electorale a lui Victor Ciorbea, candidat la Primăria Capitalei, iar apoi coordonator între campania electorală a Convenției Democrate din România și campania prezidențială a lui Emil Constantinescu. Începând cu 1 decembrie 1996, Cătălin Harnagea a îndeplinit funcția de consilier prezidențial pentru probleme interguvernamentale, neguvernamentale și administrație locală, cancelarie și protocol . A fost eliberat din această funcție la 30 iulie 1997 , fiind numit în funcția de director al Serviciului de Informații Externe . Cătălin Harnagea a demisionat din funcția de director al
Cătălin Harnagea () [Corola-website/Science/304819_a_306148]
-
de protecție socială timp de patru ani, să li se interzică să facă parte din vreo formațiune politică sau să își creeze o structură politică, astfel încât să nu poată fi corupți economic. Cătălin Harnagea a fost partener cu fostul consilier prezidențial Dorin Marian (până ce acesta din urmă a devenit secretar de stat în anul 2007) la Icar Energy SRL (50%), companie care se ocupă de comerțul cu ridicată al combustibililor solizi, lichizi, gazoși și al produselor derivate, la Oltenia Motors SRL
Cătălin Harnagea () [Corola-website/Science/304819_a_306148]
-
ideilor, tezelor și conceptelor din documentele de partid și opera secretarului general al partidului nostru. (Nicolae Ceaușescu - n.n.)"" . În decembrie 1989 avea gradul de locotenent-colonel. Timp de doi ani, în perioada 1 iulie 1990 - 9 aprilie 1992, a fost consilier prezidențial, cu rang de prim-adjunct al ministrului, în cadrul Departamentului de analiză politică al Președinției României, la Direcția pentru probleme militare și ordine publică. La 8 aprilie 1992, prin decret prezidențial, i se acordă gradul de general-maior. În perioada 9 aprilie
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
perioada 1 iulie 1990 - 9 aprilie 1992, a fost consilier prezidențial, cu rang de prim-adjunct al ministrului, în cadrul Departamentului de analiză politică al Președinției României, la Direcția pentru probleme militare și ordine publică. La 8 aprilie 1992, prin decret prezidențial, i se acordă gradul de general-maior. În perioada 9 aprilie 1992 - 31 iulie 1997, Ioan Talpeș a îndeplinit funcția de director al Servicului de Informații Externe (SIE), cu rang de ministru, înlocuindu-l în această funcție pe generalul Mihai Caraman
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
înaltă distincție a statului vecin, acordată pentru prima dată unui ambasador străin. În perioada ianuarie 1999 - decembrie 2000 este consilier personal al președintelui PDSR, Ion Iliescu. După ce acesta a devenit președintele României, Talpeș a fost numit în funcția de Consilier Prezidențial, Șef al Departamentului Securității Naționale, Șef al Administrației Prezidențiale (21 decembrie 2000 - 10 martie 2004 ). La data de 10 martie 2004, Ioan Talpeș a fost numit în funcția de Ministru de Stat pentru Coordonarea Activităților din Domeniile Apărării Naționale, Integrării
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]