18,686 matches
-
pro-intervenție, pro-americană, a unor țări central și est-europene, inclusiv România, a susținut că acestea au pierdut o bună ocazie să tacă, observație pe care președintele Ion Iliescu a catalogat-o drept irațională. Probabil că cel ce ar fi trebuit să tacă era Donald Rumsfeld, fără comentariul căruia lucrurile nu ar fi contribuit la crearea unor conotații periculoase pentru noi concepte geostrategice, după prăbușirea zidului Berlinului. Urma, la sfârșitul anului următor, declarația înființării noii axe (Washington Londra București) ca prioritate a politicii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Împlinești lui pofta. Deci, precum am zis, deși s‑ar fi ușurat durerea, nu trebuie să faci aceasta. Iar când nici nu folosești ceva, pentru care pricină te omori pe tine ? 164 Suferința și creșterea spirituală Dar nu suferi să taci ? Mulțumește lui Dumnezeu ! Proslăvește dar pe Cel ce te Încearcă pe tine În cuptor ! În loc de hulă, slavoslovie zi către Dumnezeu ! Așa zicea și fericitul acela grăind : «Domnul a dat, Domnul a luată, și iarăși : «De am luat cele bune de la
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
vă faceți griji, s-a bucurat sigur - în felul lui. Reacția asta denotă maximum de satisfacție. Cînd e nemulțumit, îți dai seama imediat!”. Nu e greu să identifici atmosfera din birourile unei companii manageriate de un șef Morocănos. Oamenii sînt tăcuți și supuși; mobila e veche și uzată, dotările - cele mai antice posibile. Morocănoșii discută rareori despre altceva decît afacerile, și chiar și atunci sînt zgîrciți la vorbă. Nimeni nu i-a văzut vreodată zîmbind, ca să nu mai vorbim despre vreo
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
propoziție nu poate să spună decât cum este un obiect nu ce este"170. În perioada târzie, Wittgenstein a renunțat și la ajunge la marginea limbajului, optând pentru abandonarea acestuia, căci "despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă", dat fiind că "esența ne este ascunsă". De fapt, Wittgenstein nu spune o noutate și, la rându-i, Heidegger, în celebra Scrisoare despre umanism invocă limpede responsabilitatea față de limbaj din perspectiva unei filosofii și estetici a tăcerii. Deși direcțiile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca formă stearpă, încremenită, oamenii se cred stăpâni pe cuvânt, "ingineri" de forme asupra cărora pot decide prin "meșteșug" artistic sau doar prin "inspirație". Astfel, ei își barează drumul către stil și se mulțumesc cu maniera. Mai bine să se tacă, decide poetul ca, mai târziu, Wittgenstein. Iar în strictă contemporaneitate Rimbaud, care a și părăsit așa de timpuriu poezia. Trufia omului de a se considera stăpânul limbii (ceea ce face cuvântul neputincios, vrednic de a fi abandonat) echivalează cu trufia de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
generație subiecții etalau doar două percepții asupra lumii (tradițională și modernă), pe când, după 1970, a apărut și o a treia, ceea ce atestă temeinicia concluziilor sale. El găsește că rădăcinile tradiționalismului contemporan sunt din Europa medievală catolică (în legătură cu Europa creștin-ortodoxă, el tace, neavând cunoștințe). Acesteia i s-a opus protestantismul (teză preluată, tacit, de la Max Weber), care a pus temeliile modernismului, secularizat odată cu iluminismul. Tradiționalismul recent s-a dezvoltat ca reacție rurală și nativistă, din el cristalizându-se, în secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
decență. Dar exprimarea lor - sau cel puțin reflecția calificată pe marginea subiectelor respective - mi se pare mult mai mult și cu totul altceva decât o simplă defulare motivată psihologic a unor eventuale frustrări personale. Nu scriem, adică, doar ca să nu tăcem. Ci este vorba despre o obligație morală, minimală, a oricărui intelectual care produce istoriografie. În plus, este o chestiune care Îi privește deopotrivă, În mod legitim, pe toți cei care sunt consumatori - interesați, pasionați - ai produselor respective. Să vedem așadar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nivelul gestului zilnic, al afectelor și sensibilității, iar pe orizontala societății la o scară micro-grupală, către sat, familie și individ. La ce izvoare se poate Însă apela pentru a Însufleți această lume a comunităților sătești, cunoscută Îndeobște drept „lumea care tace” pentru istoric? Avem la Îndemână, În primul rând, elementele culturale care intră În lumea satului: literatura religioasă, În special cea omiletică, apoi bucvariile, catehismele și manualele destinate Învățământului elementar, urmate de calendare și de cărțile populare, de „Învățătură” sau de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
imaginea maghiarilor În mentalitatea populară din Muntenia. Ürmösy relatează despre copiii satului Cioplea, care strigă după trecătorii maghiari, În semn de ocară, „Iancu XE "Iancu" -Vancu”, citează zicătoarea „e drac unguru’” sau o expresie cu care mamele Își sperie copiii: „taci, n-ai minte, vine Iancu!”. Interesându-se de originea acestor formule, Ürmösy crede că ele evocă amintirea expedițiilor maghiare antiotomane din Evul Mediu, legate de numele lui Iancu de Hunedoara, rămas ca o pildă terifiantă În memoria colectivă. Înainte de a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
văzută din Transilvania: imagini ale Occidentului la românii ardeleni Imaginea francezului În mentalitatea țărănească medievală În contextul nostru istoriografic, caracterizat printr-un interes palid față de mentalitatea țărănească, investigarea unui asemenea subiect la nivelul unei lumi despre care se crede că tace chiar și când este vorba despre teme mult mai importante poate părea hazardată. Încă de la Început se nasc o serie de Îndoieli, aparent justificate: ce informații puteau deține membrii comunității țărănești tradiționale cu privire la o realitate franceză oarecare, pentru ca pe baza
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1997; Sorina Paula Bolovan, Familia În satul românesc din Transilvania. A doua jumătate a secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1999. De fapt, mai corect ar fi să se vorbească nu despre „lumea care tace” a satului scufundat În istorie, ci despre „lumea care nu aude” a istoricilor lipsiți de interes față de această problematică fascinantă. Din punct de vedere metodologic, deosebit de pertinente În studiul alterității mi se par a fi modalitățile de abordare ale psihologiei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
al germenului roditor, care se află În pântecul Terrei. În această ipostază mito-simbolică, pietrele participă la procesele fecundării și ale nașterii miraculoase a unor zei și eroi legendari. Petrișor Făt-Frumos, din basmul cu același nume, s-a născut plângând; el tace numai când i se promite că va pleca după Ileana Cosânzeana la 15 ani. Plânsul aparține unui pretendent la viață. În tradiția românească, o atenție deosebită i sa acordat plânsului copilului, mai ales plânsului excesiv În timpul nopții, deoarece se considera
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
naște un fecior Înzestrat cu puterea cumpăna pământului. Blestemul mamei are repercusiuni asupra traiectoriei vieții copilului. Astfel, se pomeni Împărăteasa că prunca-i plânge În pântece, iar Împăratul se Înghesui cu urări care mai de care, Însă copilul tot nu tăcea. Și nu știu cum se făcu că, ieșindu-și din minți, Împărăteasa zise: -Taci cu maica, năștear-ai de fată mare. Și minune! Copila tăcu și se născu. În Șarpele moșului, moșul găsește Într-o peșteră un șarpe cu cap de om. El
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
-i plânge În pântece, iar Împăratul se Înghesui cu urări care mai de care, Însă copilul tot nu tăcea. Și nu știu cum se făcu că, ieșindu-și din minți, Împărăteasa zise: -Taci cu maica, năștear-ai de fată mare. Și minune! Copila tăcu și se născu. În Șarpele moșului, moșul găsește Într-o peșteră un șarpe cu cap de om. El mărturisește că e fecior de Împărat vrăjit și că nu se poate transforma În om decât dacă este luat de suflet. Feciorul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de partea reginei regente:„îți urez bine ai revenit și sper că voi uita lipsa ta de loialitate“. De asemenea, rămas neplăcut impresionat de Paris și parizieni, va vizita foarte rar acest oraș în timpul domniei sale, ca o formă de protest tăcut față de cei care i-au frânt atât de timpuriu copilăria. Din experiența Frondei a învățat să nu ofere prinților de sânge funcții importante în aparatul de conducere, neuitând lipsa lor de loialitate. Această strategie a aplicat-o în tot timpul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Cezar, cucerind orașul, s-a lăudat cu această performanță în lucrările sale. Întreaga forță a casei de Austria a fost implementată aici, pentru a-l face de necucerit, iar Maiestatea Voastră l-a cucerit în douăzeci și patru de ore. Trebuie să tăcem în admirație, Sire, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru că a făcut să ne naștem în timpul domniei unui astfel de rege precum Maiestatea Voastră.“ nu au fost repede uitate. Trei dintre fetele lui Colbert au fost măritate cu duci, cheltuielile nunții fiind
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
reprezentarea la scară mică a conceptului de rege pentru stat și a lui Dumnezeu pentru întreg universul. Femeile erau educate că singura lor bogăție spirituală și socială era castitatea de care puteau da dovadă. Fetele și femeile aveau obligația să tacă în public și să se supună necondiționat ordinelor taților și soților. Văduvele, în funcție de statutul social, puteau să-și administreze averea și să ia propriile decizii. Datorită acestor reguli restrictive, starea de tensiune în familie era mare. De multe ori memoriile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Testul nr. 38 Rezolvă cerințele, cu privire la textul de mai jos: Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Printre ramuri de arin Melancolic cornul sună. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. (Mihai Eminescu, Peste vârfuri...) 1.Scrie sinonimele cuvintelor
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
să dezvolte afirmarea de sine și cum să decidă când este momentul potrivit de a o manifesta. Tot D. Fontana este de părere că dacă se induce copiilor sentimentul de vinovăție doar pentru faptul că doresc să se afirme (expresia "taci, că ești mic și prost"), atunci ei rămân cu sentimentul că nu au nici un drept la propriile puncte de vedere sau la propriul spațiu social. Astfel, se poate ajunge la inabilitatea de a susține propriile păreri sau chiar la inabilitatea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
ochi care să nuanțeze sau să contrazică ceea ce spune, transmițând alt „mesaj” decât cel dorit de autorități. O altă regulă preventivă nescrisă este mișcarea neîntreruptă, dotată cu sens. Nici un personaj nu are voie să se oprească, să contemple ceva, să tacă pur și simplu, să nu facă nimic. Toți, buni și răi, se agită, vorbesc, se află continuu într- o treabă, nu dorm, nu mănâncă, nu se îmbolnăvesc, n-au astenie. Comunismul există doar cinetic, lumea vine de undeva și se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prin Desfășurarea, Directorul nostru, La Moara cu noroc se anulează în Viața nu iartă, care, în cei aproape trei ani cât a durat realizarea lui, a pierdut contactul până și cu evoluția lozincilor oficiale. Publicitate : Militarul Serdici către militarul Vladimir : „Taci ? Ți- e rușine ? De ce ? Ai executat un ordin. Ordine. Ordinea cui ? Ordinea regilor și a îmbogățiților de război. Fracul l-am închiriat cu bani de la un burghez imbecil [spus ca «pește înotător» - n.m.]. Ordinea cui ? Sunt mulți pe această lume
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe țăranii săraci, îngerii moralei de odi nioară. Moț rezolvă „magistral” problema, demonstrându-i lui Ardeleanu că are „nivel politic” : le urlă delenilor săi că până ieri n-aveau nimic și acum au, că le dă Partidul Comunist, așa că să tacă din gură și să nu fie lacomi. Chiaburul, „câine turbat” până la capăt în În sat la noi, Desfășurarea sau Mitrea Cocor, are o evoluție mult mai complexă prin personajul Găvrilă, interpretat de George Calboreanu. Uciderea fiului său, Ezechil, ucigaș la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rămân doar pretexte pentru viziunile sale plastice, de multe ori oamenii vorbesc fără să auzim ce, coloana sonoră suprapunând sunete ciudățite, reverberate. Atmosfera astfel înjghebată e o combinație de Antonioni (un bărbat și o femeie mergând pe străzi pustii și tăcând mult), Alain Resnais (Anul trecut la Marienbad, repetări obsesive de seturi de cadre, replici și sunete) și Tarkovski (cal pe plajă). Victor Iliu caracterizează destul de exact stilul Săucan : Am căutat să-mi lămuresc natura ideației artistice de la obârșia imaginilor filmului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a ivit o vrăjitoare: Ce spuneai tu că ai vrea?l-a întrebat vrăjitoarea. Iar omul mărunțel stă ca trăsnit și, de teamă, nu-i în stare să sco ata o vorbă . -Ei? Zice vrăjitoarea. Iar omul mărunțel stă și tace. Vrăjitoarea dispare. Atunci omul mărunțel a început să plângă și să-și roadă unghiile. Mai întâi și-a ros toate unghiile de la mâini, si apoi pe cele de la picioare. Cititorule, cugetă la basmul acesta, pentru că și tu s ar putea
Un soi de basm: Basm, Daniil Harms. In: Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
nehotărât: ” Un om mărunt a spus...”, protagonistul capătă interpretări mai largi; el devine un reprezentant al speciei umane pus în fața a ceea ce și-a dorit: “ un strop mai mult față de orice”. Prins cu lecția neînvățată, omul mărunțel se rușinează și tace, renuntând la a decreta fraze din ciclul “Look mom, no hands, no hands!”. Se eschivează în nimicnicia lui și se cocoșează pentru a-și roade unghiile de la mâini, și mai apoi de la picioare. Recunoaște, obligat de circumstante, că se confundă
Un soi de basm: Basm, Daniil Harms. In: Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]