1,484,817 matches
-
altele, opinia despre Paul Touvier, despre care ea spune că Georges Pompidou nu cunoștea bine dosarul, și despre Maurice Papon, despre care ea notează absența celor mai mici remușcări, inclusiv pentru moartea copiilor deportați. O altă recunoaștere a acțiunii sale publice este alegerea printre „Nemuritori”. La 9 octombrie 2008, invitată de Maurice Druon și François Jacob , Simone Veil și-a prezentat candidatura la Academia Franceză pentru fotoliul lui Pierre Messmer, care fusese altădată al lui Jean Racine și al lui Paul
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Grădina Alexandrovski (în ) este un parc public mărginit de fațadele de sud și de vest ale clădirii Amiralității Ruse din Sankt-Petersburg, ce se întinde, în paralel cu râul Neva și cu Cheiul Amiralității, din Piața Palatului (aflată la est) către Catedrala Sf. Isac (aflată la vest). Parcul
Grădina Alexandrovski (Sankt Petersburg) () [Corola-website/Science/337590_a_338919]
-
Pietro Giovanni Vittadini și Maddalena Castoldi din Monticelli (cartier al orașului San Donato Milanese). Devenit curând orfan de tată a fost crescut și susținut de mamă și de frații lui mai bătrâni. A fost trimis deja adolescent la o școală publică în Milano, unde s-au predat disciplinele obișnuite, literatura și filozofia. Ingenios și capabil, cu mare dragoste pentru studii, tânărul Vittadini a făcut progrese rapide, fiind foarte apreciat de profesorii și colegii de clasă ai lui. După ce a absolvit cursul
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
tatăl său, Antioh al III-lea. Epitetele pe care le-a adoptat au fost Θεὸς Ἐπιφανής (Theos Epiphanes - Zeul manifest) și, după eșecul campaniei în Egipt - Νικηφόρος (Nikeforos), adică „Aducător al victoriei”. A încercat să coboare în popor, frecventând băile publice și serviciile municipale, dar comportamentul său excentric și capriciile sale i-au făcut pe contemporani să-l poreclească „Epimanes” (Nebunul), joc de cuvinte cu titlul Epiphanes. s-a născut sub numele de Mitradate ca fiu al lui Antioh al III
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
Universitatea din Sankt Petersburg și a format profesori până când a fost închis în cele din urmă în 1859 În 1849, după Primăvară Națiunilor, Senatul Imperiului Rus a decretat că rectorul ar trebui mai degrabă să fie numit de către ministrul instrucției publice decât ales de către Adunarea Universității. Cu toate acestea, Piotr Pletniov a fost reales rector și în cele din urmă a devenit cel mai longeviv rector al Universității din Sankt Petersburg (1840-1861). În 1855 studiile orientale au fost separate de Facultatea
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
Robespierre. În decembrie 1793 Convenția i-a oferit acestuia în mod formal o putere executivă asupra Comitetului, fiind instaurată astfel o dictatură efectivă a lui Robespierre. Execuția lui Robespierre în iulie 1794 a produs o mișcare reacționară la adresa Comitetul Salvării Publice, cunoscută sub denumirea de revolta thermidoriană deoarece căderea de la putere a lui Robespierre a avut loc în timpul lunii Thermidor din calendarul republican. Influența comitetului s-a diminuat, iar acesta a fost desființat în anul 1795. În 5 aprilie 1793 generalul
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
recente din Vandeea, dar și de agenții străini care complotau pentru distrugerea națiunii. Trădarea guvernului revoluționar de către Dumouriez a întărit tot mai mult această credință. În lumina acestei amenințări, liderul girondin Maximin Isnard a propus crearea unui Comitet al Salvării Publice, format din nouă membri. Isnard a fost sprijinit în acest efort de Georges Danton, care a declarat: „Acest comitet este exact ceea ce ne dorim, o mână care să ia arma din mâinile Tribunalului Revoluționar”. Comitetul a fost creat în mod
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
mâinile Comitetului. Pe 27 iulie 1793 Maximilien Robespierre a fost ales membru al Comitetului. În acel moment, Comitetul devenea tot mai activ și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și a armatei, menținerea ordinii publice și supravegherea activității organelor administrative. Comitetul era responsabil, de asemenea, cu interpretarea și aplicarea decretelor emise de Convenția
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și a armatei, menținerea ordinii publice și supravegherea activității organelor administrative. Comitetul era responsabil, de asemenea, cu interpretarea și aplicarea decretelor emise de Convenția Națională și, astfel, cu punerea în aplicare a legilor cele mai stricte ale regimului Terorii — de exemplu, "levée en masse", emisă în
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
cunoscută, de asemenea, sub numele de Legea guvernului revoluționar), emisă în 4 decembrie 1793. Pe 5 decembrie 1793, jurnalistul Camille Desmoulins a început publicarea ziarului "Le Vieux Cordelier", ce era destinat inițial — cu aprobarea lui Robespierre și a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei fanatice antireligioase și extremiste și a înclinației pentru producerea unor insurecții spontane erau problematice pentru Comitet. Cu toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
lui Robespierre și a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei fanatice antireligioase și extremiste și a înclinației pentru producerea unor insurecții spontane erau problematice pentru Comitet. Cu toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu cea a tiranilor romani din scrierile lui Tacitus și evidențiind punctele de vedere „"indulgente”" ale facțiunii dantoniste. În consecință, deși hebertiștii au fost arestați și executați în martie 1794, Comitetul Salvării
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu cea a tiranilor romani din scrierile lui Tacitus și evidențiind punctele de vedere „"indulgente”" ale facțiunii dantoniste. În consecință, deși hebertiștii au fost arestați și executați în martie 1794, Comitetul Salvării Publice și Comitetul Siguranței Generale au dispus arestarea, de asemenea, a lui Desmoulins și Danton. Hérault de Séchelles — un prieten și aliat al lui Danton — a fost exclus din Comitetul Salvării Publice, arestat și judecat alături de ei. Pe 5 aprilie 1794
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
fost arestați și executați în martie 1794, Comitetul Salvării Publice și Comitetul Siguranței Generale au dispus arestarea, de asemenea, a lui Desmoulins și Danton. Hérault de Séchelles — un prieten și aliat al lui Danton — a fost exclus din Comitetul Salvării Publice, arestat și judecat alături de ei. Pe 5 aprilie 1794 dantoniștii au fost duși la ghilotină. Eliminarea hebertiștilor și dantoniștilor, în opinia istoricului François Furet, „a închis definitiv capitolul conducerii colegiale executive: Robespierre era, de fapt, conducătorul guvernului Republicii”. Puterea comitetului
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
a devenit evidentă, la fel ca și capacitatea lui de a controla și de a reduce la tăcere opoziția. În Legea din 14 Frimaire a fost adoptată în decembrie 1793 cu scopul de a centraliza și consolida puterea Comitetului Salvării Publice. Înființarea, în martie 1794, a „Biroului General de Poliție” — ce răspundea nominal în fața Comitetului Salvării Publice, dar îi raporta cel mai adesea direct lui Robespierre și celui mai apropiat aliat al lui, Louis Antoine de Saint-Just — a contribuit la creșterea
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
la tăcere opoziția. În Legea din 14 Frimaire a fost adoptată în decembrie 1793 cu scopul de a centraliza și consolida puterea Comitetului Salvării Publice. Înființarea, în martie 1794, a „Biroului General de Poliție” — ce răspundea nominal în fața Comitetului Salvării Publice, dar îi raporta cel mai adesea direct lui Robespierre și celui mai apropiat aliat al lui, Louis Antoine de Saint-Just — a contribuit la creșterea puterii Comitetului Salvării Publice și a lui Robespierre. Legea din 22 Prairial, propusă de Comitetul Salvării
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
1794, a „Biroului General de Poliție” — ce răspundea nominal în fața Comitetului Salvării Publice, dar îi raporta cel mai adesea direct lui Robespierre și celui mai apropiat aliat al lui, Louis Antoine de Saint-Just — a contribuit la creșterea puterii Comitetului Salvării Publice și a lui Robespierre. Legea din 22 Prairial, propusă de Comitetul Salvării Publice și adoptată la 10 iunie 1794, a mers chiar mai departe în instaurarea unui control strict al Tribunalului Revoluționar și mai ales al Comitetelor Salvării Publice și
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
dar îi raporta cel mai adesea direct lui Robespierre și celui mai apropiat aliat al lui, Louis Antoine de Saint-Just — a contribuit la creșterea puterii Comitetului Salvării Publice și a lui Robespierre. Legea din 22 Prairial, propusă de Comitetul Salvării Publice și adoptată la 10 iunie 1794, a mers chiar mai departe în instaurarea unui control strict al Tribunalului Revoluționar și mai ales al Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale. Legea enumera mai multe forme de inamici publici, prevedea obligativitatea denunțului
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Salvării Publice și a lui Robespierre. Legea din 22 Prairial, propusă de Comitetul Salvării Publice și adoptată la 10 iunie 1794, a mers chiar mai departe în instaurarea unui control strict al Tribunalului Revoluționar și mai ales al Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale. Legea enumera mai multe forme de inamici publici, prevedea obligativitatea denunțului și limita cu severitate căile de recurs disponibile celor acuzați. Pedeapsa pentru toate infracțiunile prevăzute în Legea din 22 Prairal era moartea. De la inițierea acestei legi
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
de Comitetul Salvării Publice și adoptată la 10 iunie 1794, a mers chiar mai departe în instaurarea unui control strict al Tribunalului Revoluționar și mai ales al Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale. Legea enumera mai multe forme de inamici publici, prevedea obligativitatea denunțului și limita cu severitate căile de recurs disponibile celor acuzați. Pedeapsa pentru toate infracțiunile prevăzute în Legea din 22 Prairal era moartea. De la inițierea acestei legi până la căderea lui Robespierre pe 27 iulie, au fost condamnate la
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
lui Robespierre pe 27 iulie, au fost condamnate la moarte mai multe persoane decât în toată perioada anterioară de funcționare a Tribunalului Revoluționar. Cu toate acestea, chiar dacă Teroarea a atins apogeul, la fel ca și puterea politică a Comitetului Salvării Publice, a crescut discordia în cadrul guvernului revoluționar. Membrii Comitetului Siguranței Generale nu agreau comportamentul autocratic al Comitetului Salvării Publice și în special înființarea Biroului General de Poliție subordonat lui Robespierre. Certurile din Comitetul Salvării Publice au devenit atât de violente încât
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
de funcționare a Tribunalului Revoluționar. Cu toate acestea, chiar dacă Teroarea a atins apogeul, la fel ca și puterea politică a Comitetului Salvării Publice, a crescut discordia în cadrul guvernului revoluționar. Membrii Comitetului Siguranței Generale nu agreau comportamentul autocratic al Comitetului Salvării Publice și în special înființarea Biroului General de Poliție subordonat lui Robespierre. Certurile din Comitetul Salvării Publice au devenit atât de violente încât au necesitat mutarea ședințelor într-o sală mai izolată pentru a păstra iluzia înțelegerii între membri. Robespierre, un
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
și puterea politică a Comitetului Salvării Publice, a crescut discordia în cadrul guvernului revoluționar. Membrii Comitetului Siguranței Generale nu agreau comportamentul autocratic al Comitetului Salvării Publice și în special înființarea Biroului General de Poliție subordonat lui Robespierre. Certurile din Comitetul Salvării Publice au devenit atât de violente încât au necesitat mutarea ședințelor într-o sală mai izolată pentru a păstra iluzia înțelegerii între membri. Robespierre, un susținător fervent al Cultului Ființei Supreme, s-a aflat el însuși în mod frecvent în conflict
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
înlăture oponenții politici Joseph Fouché, Jean-Lambert Tallien și Marc-Guillaume Alexis Vadier (ultimii doi erau membri ai Comitetului Siguranței Generale), armistițiul fragil existent în cadrul guvernului s-a destrămat. Saint-Just și colegul său Barère au încercat să păstreze înțelegerea între Comitetul Salvării Publice și Comitetul Siguranței Generale; cu toate acestea, pe 26 iulie, Robespierre a ținut un discurs în Convenția Națională în care a subliniat necesitatea de a „purifica” comitetele și de a „zdrobi toate facțiunile”. Într-un discurs ținut la Clubul Iacobinilor
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
către Convenție. În ziua următoare, 27 iulie 1794 (sau 9 Thermidor potrivit calendarului republican), Saint-Just a început să țină un discurs în Convenție în care plănuia să-i denunțe pe Collot d'Herbois, Billaud-Varenne și alți membri ai Comitetului Salvării Publice. El a fost aproape imediat întrerupt de Tallien și de Billaud-Varenne, care l-au acuzat pe Saint-Just că ar intenționa să ”asasineze Convenția”. Barère, Vadier și Stanislas Fréron s-au alăturat celor recalcitranți și au întărit acuzațiile împotriva lui Saint-Just
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
lui Saint-Just și Robespierre. S-a dispus arestarea lui Robespierre, a fratelui său, Augustin, și a lui Saint-Just, alături de susținătorii lor, Philippe Le Bas și Georges Couthon. A urmat o perioadă de tulburări civile intense, în timpul căreia membrii Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale au fost nevoiți să caute refugiu în Convenție. Frații Robespierre, Saint-Just, Le Bas și Couthon s-au ascuns în Hôtel de Ville, încercând să provoace o insurecție. În cele din urmă, bănuind că va fi arestat, Le
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]