1,484,817 matches
-
din Fort William și bibliotecii East India Board din Londra. Utilizarea bibliotecii a fost limitată însă la funcționarii superiori ai guvernului. În 1903, Lordul Curzon de Kedleston, vicerege al Indiei, a avut ideea de a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
bibliotecii a fost limitată însă la funcționarii superiori ai guvernului. În 1903, Lordul Curzon de Kedleston, vicerege al Indiei, a avut ideea de a deschide o bibliotecă pentru uz public. El a observat că ambele biblioteci — Biblioteca Imperială și Biblioteca Publică din Calcutta — erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe 30 ianuarie 1903 în Metcalfe
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
în loc să-l spargă. Există speculații că această încăpere ar fi fost o cameră de pedeapsă utilizată de către Warren Hastings și de alți oficiali britanici sau un loc de păstrare a comorilor. În ianuarie 2012, cu toate acestea, nu există informații publice suplimentare cu privire la această cameră. Biblioteca Națională este situat pe Belvedere Road în Alipore, Calcutta. Ea este deschisă între 9 am și 8 pm în toate zilele lucrătoare și între 9.30 am și 6.00 pm sâmbăta, duminica și în
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
politică, „favoritism” este un termen satiric care implică cumpărarea și vinderea de avantaje, cum ar fi: „tranzacționarea” de voturi într-un organism legislativ, avantaje acordate anumitor organizații, numirea de ambasadori în posturi plăcute, în țări îndepărtate și exotice etc. Autoritățile publice (guvernamentale, parlamentare, etc.) sunt cele mai susceptibile ținte pentru de acuzațiile de favoritism, întrucât ele se finanțează din bani publici. De regulă, ele sunt încurajate să practice transparența în contabilitate și în achiziții; totuși, nu există o delimitare clară a
Favoritism (politică) () [Corola-website/Science/337125_a_338454]
-
un organism legislativ, avantaje acordate anumitor organizații, numirea de ambasadori în posturi plăcute, în țări îndepărtate și exotice etc. Autoritățile publice (guvernamentale, parlamentare, etc.) sunt cele mai susceptibile ținte pentru de acuzațiile de favoritism, întrucât ele se finanțează din bani publici. De regulă, ele sunt încurajate să practice transparența în contabilitate și în achiziții; totuși, nu există o delimitare clară a punctului în care numirea cuiva într-o funcție publică se poate califica drept „favoritism”. Nu este neobișnuit ca un om
Favoritism (politică) () [Corola-website/Science/337125_a_338454]
-
pentru de acuzațiile de favoritism, întrucât ele se finanțează din bani publici. De regulă, ele sunt încurajate să practice transparența în contabilitate și în achiziții; totuși, nu există o delimitare clară a punctului în care numirea cuiva într-o funcție publică se poate califica drept „favoritism”. Nu este neobișnuit ca un om politic să se înconjoare de subordonați cu calificări înalte și să întrețină „prietenii” (contacte) sociale, politice sau de afaceri care să ducă la numiri în posturi sau la acordări
Favoritism (politică) () [Corola-website/Science/337125_a_338454]
-
în economiile avansate, „capitalismul favorizant” este și o încălcare a legilor concurenței. Dată fiind natura „capitalismului favorizant”, aceste practici neoneste de afaceri sunt întâlnite frecvent (dar nu exclusiv) în societățile cu un sistem legal ineficient. Ca urmare, există o presiune publică asupra puterii legislative pentru a impune un set de legi capabil să redreseze lucrurile și să reglementeze manipularea economiei spre interese private înguste sau de moment, de către oamenii de afaceri implicați și „prietenii” lor guvernamentali. Costurile economice și sociale ale
Favoritism (politică) () [Corola-website/Science/337125_a_338454]
-
umflate” pentru bunurile de consum, performanță economică scăzută, cicluri ineficiente de investiții, motivare redusă a personalului (în organizațiile afectate de favoritism) și scăderea activității economice productive. Un cost al favoritismului, cu efecte practice, este reprezentat de proasta administrare a proiectelor publice și private ale societății. Favoritismul se auto-perpetuează și creează o cultură a favoritismului. De aceea el poate fi stăvilit doar printr-un cod legislativ cuprinzător, eficient și bine aplicat de către agenții guvernamentale a căror acțiune să producă efecte în fața tribunalelor
Favoritism (politică) () [Corola-website/Science/337125_a_338454]
-
la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în anul următor colecția de studii clasice "Problèmes de critique et d’histoire textuelle". Ambele lucrări vor fi reeditate la Hildesheim în 1966 și, respectiv, 1973. este numit în anul 1943 în funcția de lector de limba română la Universitatea
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
decembrie 2015 de către Consiliul de Supraveghere, până în august 2022. are misiunea de a continua și sprijini tradiția teatrelor Hebbel ca un spațiu de spectacole pentru trupele itinerante de teatru și de dans din Berlin. El se adresează mai degrabă unui public tânăr. HAU s-a remarcat încă de la început printr-o orientare pronunțat politică și avangardistă. Lilienthal a spus că "teatrul s-a schimbat în mod sistematic într-un festival de film documentar". Tema centrală a perioadei de conducere a lui
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
aceeași lună, Stewart a anunțat într - "Martha Stewart Living" lansarea unui companion-ul și un catalog de afaceri, numit Martha prin e-Mail. Compania are, de asemenea, un direct-to-consumer florale de afaceri. Pe 19 octombrie, 1999, Martha Stewart Living Omnimedia dus publice pe New York Stock Exchange sub simbolul MSO. Ofertă publică inițială a fost stabilită la 18 dolari pe acțiune, și s-au adunat la 38 de dolari de la sfârșitul anului de comercializare, de a face Stewart un miliardar pe hârtie și
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
lansarea unui companion-ul și un catalog de afaceri, numit Martha prin e-Mail. Compania are, de asemenea, un direct-to-consumer florale de afaceri. Pe 19 octombrie, 1999, Martha Stewart Living Omnimedia dus publice pe New York Stock Exchange sub simbolul MSO. Ofertă publică inițială a fost stabilită la 18 dolari pe acțiune, și s-au adunat la 38 de dolari de la sfârșitul anului de comercializare, de a face Stewart un miliardar pe hârtie și prima femeie miliardar din SUA. prețul De vînzare a
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
019. De asemenea, ea a fost de acord să o interdicție de cinci ani din servește că un director, CEO, CFO, sau de orice alt ofițer rol responsabil pentru pregătirea, audit, sau de a dezvălui rezultatele financiare de orice companie publică. În iunie 2008, la UK Border Agency a refuzat să-i acorde viza pentru a intra în Regatul Unit pentru o condamnare penală pentru obstrucționarea justiției. Ea a fost de planificare pentru a vorbi la Academia Regală de pe modă și
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
în timp ce în închisoare. Stewart a declarat, "am folosit pentru a purta blană naturală, dar, ca mulți alții, am avut o schimbare de inimă când am aflat ce se întâmplă de fapt la animale". Stewart a filmat un anunț de serviciu public în numele bunăstării animalelor de fermă organizarea Fărm Sanctuary. Martha Kostyra, Stewart, mama lui, a murit la vârsta de 93 de ani, pe 16 noiembrie, 2007. Kostyra, de asemenea, numit "Big Martha" de familia ei, a apărut pe "Martha Stewart Living
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
suplinitor la Arhivele Statului din Cluj și profesor suplinitor (1924-1926). În anul 1926, la recomandarea profesorului Sextil Pușcariu, obține o bursă de doi ani (1926-1928) la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, de lângă Paris, condusă de Nicolae Iorga, unde studiază relațiile româno-franceze. Publică la Paris în 1928 studiul "Edgar Quinet et les Roumains", care constituie debutul său editorial. După revenirea în România este angajat la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
Era o multitudine de reclame extrem de diverse,de la produse pentru dame,comercianți cu un surplus de marfă,restaurante până la mașini de cusut,bijuterii,hârtii de țigară,bomboane etc. astfel consider că acest ziar avea ,dacă se poate folosi sintagma de 'public țintă',categorii cât se poate de diverse. Ziarul avea o serie de rubrici stabile și unele recurente. Chestia zilei(știri,în general din Iași,unde se punea accent pe evenimente menite să șocheze și uneori să atace o formație politică
Evenimentul (1893) () [Corola-website/Science/337145_a_338474]
-
cu profesorii: Nicolae Manolescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Vladimir Streinu, Alexandru Piru, Nicolae Balotă, Marian Popa, Matei Călinescu, Gelu Ionescu, Emanuel Vasiliu, Matilda Caragiu Marioțanu. În anul III de facultate, Nicolae Manolescu îl cooptează colaborator la „România Literară” pentru rubrica de „Poezie”. Publică în revistele România literară, Amfiteatru, Scînteia tineretului, Luceafărul, Ramuri, Curtea de la Argeș, Confesiuni și altele. Căsătorit cu traducătoarea și scriitoarea Gabriela Banu; doi fii - Costin Aurelian Banu și Andrei Alexandru Goci. Al. Piru: Fostul nostru student, Aureliu Goci, scrie critică
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
Zimmerstraße nr. 90-91. Inventarul instituției era format din 90.000 de volume, provenit în mare măsură din donații. Stocurile au fost publicate integral în cataloage tipărite. Biblioteca orașului a făcut parte din sistemul de biblioteci înființat din 1850 din bibliotecile publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
format din 90.000 de volume, provenit în mare măsură din donații. Stocurile au fost publicate integral în cataloage tipărite. Biblioteca orașului a făcut parte din sistemul de biblioteci înființat din 1850 din bibliotecile publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere a stocului, legătorie, formarea personalului
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
biblioteci înființat din 1850 din bibliotecile publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere a stocului, legătorie, formarea personalului și a funcționarilor superiori, catalogare etc.). Pe 7 septembrie 1926 Consiliul local a decis să transfere responsabilitatea pentru bibliotecile din zona orașului vechi de la biblioteca orașului către birourile
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
dr. Max Wieser, directorul bibliotecii districtului Spandau, și dr. Wolfgang Engelhard, directorul "bibliotecii districtului Köpenick" au publicat o listă neagră a cărților și altor materiale considerate nocive. În perioada 1 iulie - 15 august 1933 au fost închise toate bibliotecile orășenești publice pentru a sorta stocul de carte și a elimina materialele interzise. Materialele eliminate au fost adunate în clădirea Neuer Marstall, care a fost folosită din 1921 de biblioteca orășenească. Războiul a adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall a
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
fost aproape complet distrusă de bombe. După război a fost înființat în 1945 un sistem de închiriere temporară. În vara anului 1945 materialele interzise începând din martie 1933, aflate în biblioteca orașului, au fost trimise la cele 43 de biblioteci publice existente din numărul inițial de 106 (1939). În septembrie 1945 mareșalul sovietic Gheorghi Jukov a dispus ca toate materialele național-socialiste și militariste din bibliotecile publice din Berlin să fie eliminate. În martie 1946 s-a stabilit că media stocurilor bibliotecilor
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
din martie 1933, aflate în biblioteca orașului, au fost trimise la cele 43 de biblioteci publice existente din numărul inițial de 106 (1939). În septembrie 1945 mareșalul sovietic Gheorghi Jukov a dispus ca toate materialele național-socialiste și militariste din bibliotecile publice din Berlin să fie eliminate. În martie 1946 s-a stabilit că media stocurilor bibliotecilor orășenești s-a înjumătățit, comparativ cu anul 1939, iar numărul angajaților s-a redus la o treime. Abia în 1950 stocurile bibliotecii au ajuns la
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
redus la o treime. Abia în 1950 stocurile bibliotecii au ajuns la nivelul avut înainte de război (400.000 de volume). Biblioteca orășenească Berlin, care se afla în Berlinul de Est, a adoptat în 1951 sistemul de împrumut interbibliotecar cu bibliotecile publice de stat. După 1952 au început ample activități de editare bibliografică. Astfel, a început să fie publicat de atunci buletinul lunar "Bibliographischen Kalenderblätter" și s-a realizat o evaluare periodică disponibilă la nivel național. După reunificarea Germaniei, Biblioteca orășenească Berlin
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
dar și la cinema, cu Bertrand Blier, Lisa Azuelos, Éric Toledano și Olivier Nakache. Nu abandonează teatrul și joacă în continuare "Ca în 14", regizat de Yves Pignot, care a obținut trei premii Molière, inclusiv pentru cel mai bun spectacol public în 2004, "Prințul imitator" regizat de Nicolas Briançon, "Regele moare" cu Michel Bouquet, două premii Molière, inclusiv cel mai bun show privat, în 2005, "Preacurviile" cu Pascale Arbillot regia Benoît Lavigne. Din 2009, ea joacă rolul de Liliane în serialul
Valérie Karsenti () [Corola-website/Science/337161_a_338490]