17,219 matches
-
Pentru o clipă, am închis ochii strâns.. strâns până la durere și i-am văzut pe toți, copii... elevii de atunci... de demult... Simții cum loviturile inimii, din piept, îmi răsunară în urechi, ca bătăi de clopot.. și, gânduri nebune îmi alergau prin goana sângelui. Mă pomenii murmurând.. „.. dacă s-ar întoarce timpul !.. dacă s-ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă..!”. „Dar, nu!.. viața ni s-a scurs, la toți, ca o adiere de vânt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gândul ăsta, un fior rece îmi îngheță sângele în vine. Și, ca o străfulgerare.. se petrecu „ceva”, un ceva greu de explicat... Din capătul coridorului, pustiu, patru siluete de copii s-au desprins ca dintr-o ceață întunecoasă, și veneau alergând către noi. Ne-am numărat în gând... eram opt... față în față.. doi câte doi... Ne priveam nedumeriți, chiar cu răceală...ca și cum nimic n-ar fi existat între noi. Dar, n-a ținut decât o sclipire halucinantă, și, siluetele s-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
am zărit deodată doi cerbi ce se luptau hieratic între ei cu coarnele încleștate: se înfruntau demonstrativ ca să cucerească o femelă. Căprioara tânără privea neutră, stând retrasă mai la distanță. Am rămas grozav de surprins când am văzut-o apoi alergând îngrijorată să lingă rănile cerbului care pierduse lupta. Acest lucru a deșteptat în mine o emoție adâncă. Dar am privit-o foarte mirat, cu ochii mari deschiși când, după ce l-a consolat pe cel învins, l-a urmat docilă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
leșin, de fiecare dată când îmi lovesc de ea picioarele goale. Natura poate să se manifeste și cu agresivitate. Depinde cum o abordezi. Indiferență Imperator, câinele meu, mă privește atent și binevoitor. De câte ori îl chem, își ciulește urechile, gata să alerge în întâmpinarea mea, prietenos, și să-mi sară cu labele de dinainte pe piept. Dar nu mai am puterea să mă joc cu el; nu știu de ce nu mai gust acea bucurie care însoțea luptele noastre amicale de la început. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cele ce condiționează umorile femeilor; Aia e foarte atentă să poarte ofrande zeiței nopții, pătate de culoarea sângelui. Călătorie Am simțit mereu nevoia să mă mișc, să nu rămân încremenit în același loc, fie ca bărbat, fie ca poet. Am alergat neobosit după o himeră ce m-a atras cu chemarea ei secretă. Important este să nu te oprești niciodată din căutare ca să nu ai timp să-mbătrânești și să te gândești la moarte. Cine știe dacă imediat ce ai dat colțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
brazi, molizi aurii și pini. Am întâlnit păsări ciudate, de culori foarte variate, am auzit glasul cerbilor și grohăitul înfundat al mistrețului. Mie mi-era frică, dar Aia mă încuraja foarte sigură de ea; luaserăm și câinele cu noi. Imperator alerga înainte și, la cea mai mică alarmă, lătra, căutând să pună pe fugă jivinele cu care ne intersectam. Ne-am oprit obosiți într-o pajiște luminată, în care iarba nu fusese niciodată călcată de picior de om: cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
întâmplător Decheneus interzisese cultivarea viței de vie, ca să înfrâneze pornirea orgiastică. Aia mi-a spus că această interdicție este reală. Și totuși, uneori se mai organizează bacanale. La culesul viilor, mai apar grupuri de femei care aparțin cultului lui Dionysos, alergându-se prin păduri și invocând pe Zeul vinului; acest alai e însoțit de dansatori beți care, cu gesturi obscene, își agită zestrea lor phalică. Sânge Ca să traversezi ritualul până la capăt, trebuie să verși sânge. Violență și sacrificiu sângeros. Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
E ciudat cum, uneori, ne gândim simultan, amândoi, la aceleași lucruri, ca și cum ne-am fi înțeles dinainte. S-a întâmplat că, în timp ce eu sufeream de un rău ce mă ținea la pat, Aia avea și ea aceleași simptome și a alergat imediat în ajutorul meu. Acum sunt complet legat de ea și nu mai am nici o posibilitate să mă eliberez. Se spune că femeile gete cunosc filtre și descântece, ca și Medeea, ca să-i facă să se-ndrăgostească pe bărbații doriți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zalmoxiană, asumată, a morții, neglijând orice preocupare subiectivă de răzbunare. Înec Am ațipit puțin după-amiază și am visat ceva foarte ciudat. Mă aflam în pendularea mea obișnuită de-a lungul țărmului, împreună cu câinele ce se arunca voios în toate direcțiile, alergând după pescărușii ce zburau la mică înălțime. Deodată mi s-a părut că ne-am dedublat și că, în fața noastră, mergea același cuplu, adică tot eu și cu un câine ce semăna perfect cu Imperator. La un moment dat s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Mi-am pus problema normalității eroinei mele, fără să-i deplâng vreodată soarta. Medeea mea e obsedată de un vis ce revine: cel în care îl are înaintea ochilor pe fratele ei măcelărit și se vede și pe ea însăși alergând nebună pe câmpurile din preajmă, căutând îndurerată bucăți din trupul lui. Fratele ucis, dezmembrat și semănat în țărână devine un topos recurent în toate replicile piesei. „Mi-am sacrificat fratele care e carnea și sângele meu.” Medeea își smulge părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în urmă, rătăcind hoinar printre movile de nisip. Umbla aproape gol, călcând pe tufe spinoase, fără să se uite prea atent unde pune tălpile. L-am luat de mână și din momentul acela nu s-a mai dezlipit de mine: alerga iute înaintea mea, apoi se oprea și mă aștepta. Când nu mă mai vedea, mă striga „Ovidie”. Mi s-a părut ciudat numele acela rostit de gura unui copil. Era ca și cum tot aerul se umplea de o corporalitate și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce se strecurau în chip miraculos printre pietre, de câte ori mă apropiam de apă. Deodată a apărut o pasăre care m-a lovit cu ciocul în cap, rănindu-mă până la sânge. Am rămas fără grai în fața acestei surprinzătoare violențe și-am alergat imediat către casă, unde Aia mi-a bandajat rana cu obișnuita ei grijă. Totuși, oricât s-ar fi ferit de privirea mea, am observat că era foarte înspăimântată, de parcă ar fi fost vorba de o premoniție îngrozitoare. E adevărat însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bursă de studiu la ASE, am câștigat premii la Sesiunea Științifică Studențească, am luat premiul trei la Olimpiada Națională a Studenților Economiști. Am terminat facultatea cu 10 și fără restanțe. La SNSPA. începutul a fost mai greu, mai ales că alergam la propriu între cursuri, seminarii și examene. Norocul meu a fost că sediile celor două universități sunt aprope unul de celălalt. Am avut două restanțe, am terminat cu 10 și cu o invitație la doctorat. Evident că toate cele scrise
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în momentul în care i-a fost descoperit mamei mele un neoplasm mamar am înțeles că asta e singura mea șansă în viață, trebuia să mă mut la București, pentru că săptămânile mele se desfășurau între trei orașe: Sibiu, Breaza, București. Alergam între facultatea mea, orașul natal unde era sora mea mai mică și spitalele din București. Din păcate, tatăl meu nu s-a putut aduna, s-a refulat în alcool și atunci am fost forțată să devin cap de familie. Din
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ca în familia mea distribuția rolurilor să fie echilibrată, să muncească de cel mai mic până la cel mai mare, să existe o solidaritate atât în bucurii, cât și în greutăți. Prin urmare, la 20 de ani, pe de-o parte alergam dintr-un spital în altul încercând cu disperare să conving un doctor să o opereze pe mama care avea un diabet agresiv, pe de altă parte mă zbăteam să mențin totul la fel cum era înainte în casa noastră, în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Am fost privită de către colegii mei ca o provincială care a venit și ea de la "Cuca Măcăii" și pretinde că știe ceva. Ziua mea începea la ora 6 și se termina la 11. Pe lângă cele trei sedii ale universității (unde alergam la cursurile diferență pentru anul I, II, și cursurile mele curente din anul III), la spital în Fundeni, unde mama mea era internată, la sediul Asociației Pro Democrația pentru că eu credeam în virtuțile voluntariatului (sperând că la un moment dat
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Centre de asistență deschise în Suedia din acei ani, pentru a susține mulți bărbați "în criză", frustrați, demotivați, în mare măsură din cauza - așa se susținea - avansatei autonomii a femeilor din acea societate. Acel titlu m-a intrigat foarte mult, am alergat să cumpăr ziarul, era vorba în realitate de un articol scurt în josul paginii; nu-mi amintesc bine cum mă simțeam în acea dimineață, dar de ceea ce sunt sigur este faptul că din acel moment am început să adun materiale, statistici
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
M.: Am avut tot felul de probleme, dar unele se lăsau și cu momente comice. Îmi amintesc că m-am dus la Plenara Consiliului politic, la Divizie, la colonelul Dimitriu, secretarul Consiliului. Aveam trei mașini ARO prăpădite, pe care le alergam prin curte dimineața să pornească, le plimbau șoferii două-trei ture de platouri să pornească. S. B.: Prin fața pavilionului central. Îmi amintesc că râdeam de situație. M. M.: Prin fața clădirii, o împingeau până pornea și o țineau încălzită până veneam eu
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ia arma, cartoteca, să se prezinte la Comandament, să meargă la mașină. "Au venit toți?" "Da!" Dă-i cu viteză, lasă-l pe ăla în punctul ăla, pe ăla în punctul celălalt, du-l pe ăla-n punctul celălalt!" Ei alergau, băteau în uși, uși închise, probleme... Îi aduna, îi găsea, făcea semne. Mai era câte o scăpare: "Băi, ce m-ai trezit, că-s în concediu?" protesta câte un cadru. În fine, îi aducea la cazarmă, veneau cadrele, trebuiau să
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
câteva clipe a scăpat de sub control situația, majoritatea militarilor fiind deja pe terenul acela de zgură. Cam un sfert rămăseseră pe platou iar o mică parte se opriseră la locurile de fumat dintre platou și terenul de zgură. Brotea a alergat spre platoul de zgură, a scos pistolul și a strigat: "Atențiune! Din momentul acesta eu trag! Sunteți sub legea militară, vă somez să executați ordinul!" Nimic. Atunci a tras un foc în plan vertical. Au înlemnit cu toții. Nu se așteptau
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Conform autorilor teoriei normei emergente, moda accentuează distincțiile de status, în timp ce teribilismele le estompează (D.L. Miller, 1985, 151). Voi ilustra cele spuse cu două cercetări care confirmă predicția normei emergente a comportamentului colectiv. În primăvara anului 1974, teribilismul de a alerga în public fără haine (streaking) devenise o preocupare constantă printre tinerii din universitățile și colegiile americane. În anul 1974, timp de trei luni, din luna februarie și până în luna aprilie, un număr de 1.061 de astfel de "incidente" au
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
din alte universități. Metodologia cercetării a cuprins un chestionar aplicat unui eșantion alcătuit din 1.000 de studenți din aproximativ 1.543 de universități. Întrebările au vizat în principal colectarea unor date privind atitudinea studenților fața de teribilismul de a alerga dezbrăcat în public, inițierea și durata manifestărilor, controlul administrativ, sancțiunile aplicate în universitate, intervenția mass-media și a poliției. Datele obținute în urma aplicării chestionarului au fost completate de rezultatele unor foi de observație înregistrate de anumiți voluntari în campusurile universitare cuprinse
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în grevă pe la 1900 prezintă o mulțime îmbrăcată în costume negre purtând pe cap pălării negre, de fetru, cu calotă rotundă, așa-numitele meloane. Ce fel de imagine statală corespunde costumului unisex de jogging? Dacă unui proletar binevoitor, care ar alerga cu bustul gol printr-un oraș spaniol, i s-ar spune că nu îi este permis să se afișeze astfel, întrucât aici este vorba de un oraș și nu de băile comunale, și că ar fi recomandabil să se îmbrace
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
cu ochii pe jumătate Închiși, mergea de la un capăt al clavirului la celălalt, făcea să curgă din degetele sale o ploaie de mărgăritare, care veneau cu Încetul să se contopească În Întâiul motiv; degetele sale, cu o repeziciune de necrezut, alergau pe clavir, făcând să se audă notele metalice, spre a reveni mereu la acel cântec de la Început, mare, magistral și trist, ca un cântec de orgă. Era În adevăr prea frumos. Niciodată Liszt nu se ridicase la o așa Înălțime
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
băieții numai pe ea o vor iubi. Fata a primit de la ea rădăcina respectivă. Fata a procedat exact cum i-a indicat ghicitoarea. Mergea foarte mândră la dans, cânta, dansa În continuu. A și avut efect deoarece câte treipatru băieți alergau după ea... Unei familii din sat li s-a Îmbolnăvit porcul. A mers la ei soția lui Dani, le-a dus apă din Mureș. Dacă aduci apa pentru Înfăptuirea minunilor nu ai voie nici la mers, nici la Întors să
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]